ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 328/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 104 alin. (7) cu referire la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 03.09.2019 de către Parchetul Republicii Franceze din Cretell, pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialității. În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritățile judiciare din Republica Franța, iar în baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, începând din data de 28.05.2020, până în data de 26.06.2020 inclusiv.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, prin adresa nr. x/2020 din 28.05.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp.art. 103 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 02.09.2019 de către autoritățile judiciare din Franța, față de cetățeanul român A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (1) din C. pen. francez, tăinuirea obișnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, prev. de art. 311-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-2 10 din C. pen. francez și spălare de bani, prev. de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (2), alin. (1), art. 311-1, 311-11, art. 132-71 din C. pen. francez.

Prin ordonanța de reținere nr. 56/2020 din 28.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 28.05.2020 până la 29.06.2020 inclusiv, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Fiind prezentă în fața instanței, în ședința publică din data de 28.05.2020, persoana solicitată A., asistat de apărător oficiu, nu a formulat obiecțiuni cu privire la identitate, a arătat că are cunoștință despre săvârșirea faptei descrise în mandatul de arestare, nu este de acord cu eventuala predare în vederea executării pedepsei pe teritoriul Franței.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că prin adresa emisă de Biroul SIRENE România și transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde a fost înregistrată sub nr. x/2019 a fost înaintată semnalarea în Sistemul Informatic Schengen și formularul A atașat semnalării cu privire la existența unui mandat european de arestare emis la data la data de 03.09.2019 de către autoritățile judiciare din Franța, față de cetățeanul român A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în grup organizat, tentativă de furt în grup organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracțiuni, tăinuirea obișnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, și spălare de bani.

În fapt, în cuprinsul mandatului de arestare emis de către autoritățile judiciare din Franța, s-a reținut că, în perioada 2017 - 2019, în principal în regiunea pariziană, a aderat la un grup infracțional organizat care a săvârșit multiple infracțiuni de furturi și tentative de furturi de bijuterii, a tăinuit bunurile provenite din infracțiuni și a disimulat sau schimbat produsele provenite din furturi comise în grup organizat. Grupul infracțional organizat opera din România și acționa în diferite țări europene, reproducând în mod sistematic același mod de operare, comiterea de raiduri pentru o perioadă limitată de timp, apoi traseul bijuteriilor furate către România și în special în regiunea Vâlcea. Ocazional, bijuteriile erau tăinuite în Franța pentru a permite obținerea rapidă de lichidități.

La termenul de judecată din data de 28.05.2020, persoana solicitată A., în prezența apărătorului din oficiu, a solicitat respingerea solicitării, având în vedere că nu este vinovat și că nu trebuie să sufere el pentru ce a făcut familia sa.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare emis la data de 03.09.2019 de către autoritățile judiciare franceze (Parchetul Republicii Franceze din Cretell), îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia apar menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate, datele (de contact ale) autorității emitente, este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare, se precizează natura și încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care este cercetată persoana solicitată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului francez pentru aceste infracțiuni.

De asemenea, s-a constatat că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Pedeapsa prevăzută de C. pen. francez pentru infracțiunea prevăzută în mandatul european de arestare este mai mare de 3 ani închisoare - durata maximă a pedepsei care se poate aplica pentru aceste infracțiuni fiind de 20 ani, cerință care corespunde art. 97 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiției dublei incriminări nemaifiind necesară.

În acest context, având în vedere că - potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată - mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, Curtea de Apel a constatat că se impune punerea în executare a acestei decizii judiciare și predarea persoanei solicitate, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis în data de 03.09.2019 de către autoritățile judiciare ale statului membru emitent, sens în care a dispus emiterea mandatului de arestare.

Împotriva Sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat prezenta contestație și a solicitat, în esență, admiterea acesteia, astfel cum a fost susținută cu ocazia dezbaterilor.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că mandatul european de arestare se execută în virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Franța s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 03.09.2019 de către autoritățile franceze față de numitul A. urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de furt în grup organizat, tentativă de furt în grup organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracțiuni, tăinuirea obișnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, și spălare de bani.

În același timp, Înalta Curte constată că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, permit predarea în condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată (săvârșirea infracțiunilor de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, tentativă de furt în grup organizat, prev. de art. 311-9 alin. (1), art. 311-1, art. 132-71 din C. pen. francez, participare la o asociere de răufăcători în vederea comiterii unei infracțiuni, prev. de art. 450-1 alin. (1), alin. (1) din C. pen. francez, tăinuirea obișnuită de bunuri care provin din furturi de grup organizat, prev. de art. 311-1 alin. (1), alin. (2), art. 311-2 10 din C. pen. francez și spălare de bani, prev. de art. 324-1 alin. (2), art. 311-9 alin. (2), alin. (1), art. 311-1, 311-11, art. 132-71 din C. pen. francez).

Din conținutul mandatului european de arestare rezultă că pedeapsa prevăzută de C. pen. francez pentru infracțiunile prevăzute în mandatul european de arestare este mai mare de 3 ani închisoare - cerință care corespunde art. 97 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condiției dublei incriminări nemaifiind necesară.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, fiind emis în data de 03.09.2019 de către Parchetul Republicii Franceze din Cretell, pe numele persoanei solicitate.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2020, Curtea de Apel București a procedat la audierea persoanei solicitate A., căreia i s-a adus la cunoștință conținutul mandatului european de arestare și care a declarat că nu este de acord cu predarea autorităților franceze și nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Trebuie amintit că Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a înlocuit sistemul multilateral de extrădare cu un sistem de predare bazat pe principiul recunoașterii reciproce. Or, principiul respectiv presupune că statele membre sunt în principiu obligate să dea curs unui mandat european de arestare fără ca această obligație să fie una absolută, motivele facultative de refuz concretizând tocmai marja de apreciere permisă autorităților judiciare competente.

Totodată, s-a reținut că statul solicitant a optat pentru predare, motiv pentru care este evident că nu și-a dat consimțământul pentru derularea procedurii recunoașterii în vederea executării, în contextul în care prima instanță avea posibilitatea de a aprecia asupra motivului de refuz și subsecvent era obligată să solicite actele și informațiile necesare în vederea recunoașterii.

Pe de altă parte, luarea măsurii arestării provizorii a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii contestatorului de la procedura de punere în executare a mandatului european de arestare, având în vedere că există un risc real ca respectiva procedură să fie îngreunată în cazul lăsării sale în libertate, în condițiile în care persoana solicitată și-a exprimat opoziția de a fi predată autorităților franceze, împrejurare în care Înalta Curte apreciază că persoana solicitată A. nu oferă garanții suficiente că nu va face demersuri în acest sens.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a pune în executare mandatul european de arestare, va respinge ca nefondată contestația exercitată de persoana solicitată A..

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga persoana solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 86/F din data de 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2020.

GGC - GV