ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

27.02.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Curtea de Apel Craiova, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3238 din data de 08 noiembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, iar în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și art. 551 din Legea nr. 169/2017 și-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect Legea nr. 169/2017 - contestație la executarea pedepsei -, formulată de petentul condamnat A., în favoarea Curții de Apel Craiova.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Craiova a reținut că, la data de 12.09.2019 a fost înregistrată cererea formulată de petentul condamnat A., prin care a solicitat deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiții necorespunzătoare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 169/2017, cu privire la perioada executată în intervalul 2012 - 2013.

Penitenciarul Pelendava Craiova a înaintat la dosar un exemplar al MEPI în a cărui executare se află condamnatul, cu Adresa nr. x/20.09.2019, la solicitarea instanței.

În ședința publică de la termenul de judecată din 27.09.2019, petentul a precizat verbal cererea, în sensul că solicită deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiții necorespunzătoare, cu privire la MEPI anterioare, respectiv cu privire la perioada 2013 - 2015, și nu la perioada 2012-2013, cum, din eroare, a solicitat în cererea introductivă.

Conform prevederilor art. 598 C. proc. pen.., contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În cazurile prevăzute la lit. a), b) și d) contestația se face, după caz, la instanța prevăzută în alin. (1) sau 6 al art. 597 C. proc. pen., iar în cazul prevăzut la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.

S-a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, prin stabilirea zilelor compensatorii pentru persoanele condamnate care au executat pedepsele în condiții necorespunzătoare începând cu iulie 2012 (prin considerarea ca și executate a unui număr mai mare de zile de pedeapsă decât cele executate în mod efectiv), acest aspect constituie cauza de contestație la executare reglementată de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. ("orice alt incident intervenit în cursul executării pedepsei").

Contestația la executare este de competenta instanței de executare sau a instanței egală în grad cu instanța de executare, în a cărei raza se afla locul de deținere.

Competența reglementată în materia contestației la executare nu este una alternativa, în sensul posibilității de alegere pe care ar avea-o condamnatul de a sesiza fie instanța de executare, fie instanța egală în grad cu instanța de executare, în a cărei raza se afla locul de deținere.

Astfel, având în vedere că petentul A. se află în executarea unui M.E.P.I. emis de către Curtea de Apel Craiova, s-a apreciat că acestei instanțe îi revine competența, ca instanță de executare, conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 9/2020 din 16 ianuarie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executarea pedepsei formulată de petentul condamnat A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

În baza art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a constatat existența conflictului negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, la data de 07 ianuarie 2010, Serviciul Registratură din cadrul instanței a înregistrat Adresa nr. x/PCPDJ/30.12.2019 emisă de Penitenciarul Craiova-Pelendava, la care s-a atașat în xerocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92/19 aprilie 2019 emis de Curtea de Apel Craiova în baza Sentinței penale nr. 89 din 27.03.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, comunicându-se astfel faptul că deținutul A. se află în executarea unei pedepse de 42 luni închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii menționat anterior.

Curtea a constatat că persoana condamnată a solicitat în speță deducerea din pedeapsa pe care o execută în prezent a zilelor executate în condiții de detenție necorespunzătoare, cu privire la M.E.P.I. anterioare, respectiv în ceea ce privește perioada anilor 2013 - 2015 și nu perioada anilor 2012 - 2013.

În cauză a fost atașat Dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Craiova în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 89 din 27 martie 2019, prin care s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia, s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Decizia nr. 533 pronunțată la data de 24.04.2018 de Curtea de Apel Bruxelles, definitivă la 04.06.2018, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Belgia, a fost condamnat la pedeapsa de 42 luni închisoare pentru săvârșirea următoarelor 8 infracțiuni:

- 3 infracțiuni de furt prin efracție, escaladare sau folosire de chei false, prev de art. 461, 463 și 467 C. pen. belgian, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prev de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

- 3 infracțiuni de tentativă de furt prin efracție, escaladare sau folosire de chei false, prev. de art. 51, 53, 461, 463 și 467 C. pen. belgian, care au corespondent în legislația română în tentativă la infracțiunea de furt calificat prev de art. 32 rap la art. 228, 229 alin. (1) lit. d) C. pen.

- 1 infracțiune de constituire de grup infracțional organizat prev de art. art. 322, 323, 324, 324 bis din C. pen. belgian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev de art. 367 alin. (1) C. pen.

- 1 infracțiune de furt prev. de art. 461 C. pen. belgian, care are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prev de art. 228 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.460 zile) închisoare, într-un penitenciar din România; s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 30.08.2017, la zi; s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care, suma de 964 RON reprezentând onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului Dolj.

Sentința penală nr. 89 din 27 martie 2019 A Curții de Apel Craiova a rămas definitivă prin Decizia nr. 145/A din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis apelul condamnatului persoană transferabilă A., s-a desființat în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, s-a dispus transferarea condamnatului în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.260 zile) închisoare, într-un penitenciar din România.

Ca urmare, doar sub acest aspect s-a apreciat că se impune reformarea hotărârii atacate, pentru a elimina orice nelămurire cu privire la durata pedepsei aplicată de autoritățile judiciare străine condamnatului A. și recunoscută de instanța română.

Curtea de apel Craiova a apreciat că nu este instanța competentă să soluționeze cererea petentului de aplicare a legii recursului compensatoriu, nefiind instanță de executare potrivit legii procesual penale comune, chiar dacă mandatul a fost emis de curte în procedura recunoașterii hotărârii penale belgiene de condamnare a petentului A. pentru infracțiuni de furt calificat, respectiv Sentința penală nr. 89/2019 a Curții de Apel Craiova.

Din cuprinsul dispozițiilor Legii nr. 302/2004 cu referire la dispozițiile titlului VI al Legii nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că art. 154 alin. (2) (înainte de renumerotare art. 142 alin. (2) prevede competența exclusivă a curții de apel în cazul procedurii speciale a recunoașterii și punerii în executare a hotărârii judecătorești străine, procedură prevăzută de secțiunea a 3-a intitulată "Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România" din capitolul II al aceluiași titlu VI al legii.

Curtea de apel nu are competența unei instanțe de executare pentru celelalte incidente intervenite pe parcursul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare.

Acest aspect este evidențiat și în cuprinsul considerentelor Deciziei pronunțate în Recursul în interesul legii nr. 1 din 22.02.2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se constată că potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, atât sub aspectul de modificare a pedepsei dar și al eventualele lor incidente apărute pe parcursul executării mandatului, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 172 alin. (7) (fost art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 166 alin. (13) lit. b) (fost art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

Astfel, potrivit normelor procesuale de drept comun, instanța de executare raportat la infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul în hotărârea recunoscută, este judecătoria și nu curtea de apel.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova, reținând următoarele:

Condamnatul A. a fost transferat într-un penitenciar din România, fiind încarcerat la Penitenciarul Pelendava Craiova, în vederea continuării executării pedepsei de 42 luni (1.260 zile) închisoare, aplicată printr-o hotărâre judecătorească străină și recunoscută prin Sentința penală nr. 89 din 27 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin Decizia nr. 145/A din 18 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pentru săvârșirea pe teritoriul Belgiei a trei infracțiuni de furt prin efracție, escaladare sau folosire de chei false, trei infracțiuni de tentativă de furt prin efracție, escaladare sau folosire de chei false, o infracțiune de constituire de grup infracțional organizat și o infracțiune de furt, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 92 din 19 aprilie 2019 de Curtea de Apel Craiova.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 12.09.2019, precizată verbal la termenul de judecată din 27.09.2019, condamnatul A. a solicitat deducerea din pedeapsa de 42 luni (1.260 zile) închisoare a zilelor executate în condiții necorespunzătoare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 169/2017, cu privire la perioada executată în intervalul 2013 - 2015. Practic, pe calea contestației la executare întemeiată pe art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., condamnatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, introduse prin Legea nr. 169/2017, dispoziții care reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiții necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenție ori de reținere și arestare preventivă lipsite de condițiile impuse de standardele europene; în esență, această măsură presupune considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare începând cu 24.07.2012, cu consecințe asupra cuantumului pedepsei ce se execută.

Conform art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se invocă amnistia, prescripția grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei". Potrivit art. 598 alin. (2) C. proc. pen., în cazurile prevăzute la art. 598 alin. (1) lit. a), b) și d), contestația la executare se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), respectiv instanța de executare sau instanța egală în grad cu instanța de executare, în a cărei raza se află locul de deținere.

Condamnatul A. se află, într-adevăr, în executarea unui mandat de executare a pedepsei închisorii emis de către Curtea de Apel Craiova, însă Judecătoria Craiova a apreciat greșit că instanței care a emis mandatul de executare îi revine competența de soluționare a contestației la executare, ca instanță de executare, conform prevederilor art. 598 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere că, în cauză, nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 154 alin. (2) (art. 142 alin. (2) înainte de renumerotare) din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc competența curții de apel doar în cazul în care se cere recunoașterea și punerea în executare, pe teritoriul României, a hotărârilor judecătorești străine, în vederea transferării persoanei condamnate, sau în vederea executării în regim de detenție a pedepsei.

În acest sens, se are în vedere și Decizia nr. 1 din 22.02.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, în considerentele căreia s-a remarcat faptul că, potrivit Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, curtea de apel dobândește atribuții specifice instanței de executare, respectiv de modificare a pedepsei, numai dacă ulterior recunoașterii unei hotărâri judecătorești străine același stat emitent transmite o nouă cerere de recunoaștere a unei hotărâri privind aceeași persoană, potrivit art. 160 alin. (7) coroborat cu art. 154 alin. (13) lit. b), ceea ce înseamnă, per a contrario, că pentru celelalte situații caracteristice materiei executării competența se va stabili potrivit normelor de drept comun în materie.

În aceste condiții, având în vedere obiectul cererii formulată de condamnat, aceasta având caracterul unei cereri incidentale intervenite pe parcursul executării mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în urma recunoașterii hotărârii penale străine de condamnare, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova a reținut că nu are competența unei instanțe de executare, o astfel de competență revenind judecătoriei, potrivit normelor procesuale de drept comun, raportat la infracțiunile pentru care cetățeanul român A. a fost condamnat prin hotărârea judecătorească străină, recunoscută conform legislației române.

În consecință, Înalta Curte va stabili că instanța competentă a soluționa cauza privind pe condamnatul A. este Judecătoria Craiova, instanță căreia îi va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.