ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 83/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. SA, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele:

- constatarea nulității absolute a clauzelor contractuale abuzive, privind rata dobânzii variabilă și revizuibilă la fiecare 3 luni în funcție de noua valoarea a indicelui de referință și marja băncii, modificate în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzute în punctele 3.2 și pct. 3.3, dar și pct 3.4. din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de acordare reținut din împrumut la data acordării împrumutului, prevăzut în punctul 4 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de rambursare în avans, prevăzută în punctul 5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dobânda anuală efectivă, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind rambursarea, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 8, respectiv punctele: 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5, 8.6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind declarațiile împrumutatului și împrumutatului solidar, prevăzută în punctul 9, respectiv punctul: 9.2 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamant cu banca;

- constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dispozițiile finale, prevăzută în punctul 13, respectiv punctele: 13.1, 13.5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x/17.07.2008 încheiat de reclamantă cu banca;

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale de la primele 7 capete de cerere și să dispuneți sancționarea acestora cu nulitatea absolută și astfel ca o consecință, să dispuneți repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de împrumut și eventual și renegocierea acestuia;

- obligarea băncii la restituirea sumelor de bani plătite cu titlu de diferențele de curs valutar, de la data contractării creditului la zi, până la data plății efective a acestora;

- obligarea băncii la conversia în RON a creditului acordat către reclamantă la cursul de schimb franc elvețian/leu (CHF/RON). de la data acordării creditului din data de 06.06.2008, altfel spus, să se dispună "înghețarea cursului valutar la paritatea RON/CHF de la data acordării creditului din 17.07.2008 și implicit plata ratelor de credit în RON, la acest curs, pe toată perioada derulării contractului, din data de 17.07.2008 și în continuare până la terminarea contractului;

- obligarea băncii la restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă, cu titlu de "diferențe de curs valutar CHF/RON, începând cu data încheierii contractului din 17.07.2008 și până la recalcularea ratelor, sume actualizate cu rata inflației și a dobânzii legale, de la momentul încheierii contractului din 17.07.2008 și până la data plătii efective a acestora, ținând cont de faptul că banca nu motivează și nu justifică cuantumul acestor sume de bani, precum și de faptul că riscul valutar a fost suportat integral doar de subsemnata în calitate de împrumutat/consumator de produse bancare.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 2314 din 16.10.2017, s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. SA

S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4 (comisioane de acordare), art. 5 (comisioane de rambursare în avans) și art. 13.5 din contractul x.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 835 CHF la cursul BNR de la data plății și la plata către reclamant a sumei de 1.200 RON cheltuieli de judecată.

A fost respinsă în rest cererea.

Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin Decizia nr. 261/2018 din 17 aprilie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva Sentinței nr. 2314 din 16.10.2017, pronunțată de Judecătoria Motru; a schimbat sentința; a constatat nulitatea absolută a dispozițiilor art. 3.2, art. 3.3 și art. 3.4 privind marja variabilă și a dispus restituirea sumelor de bani încasate de bancă în baza acestor clauze - cu titlu de dobândă - respectiv diferența între marja variabilă și marja fixă, încasată pe toată durata contractului, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data încasării de către bancă la data plății efective.

Totodată, a constatat nulitatea absolută parțială a clauzelor de la art. 8.1 și art. 8.4 prin care riscul valutar este lăsat în sarcina exclusivă a împrumutatului cu consecința recalculării și plății ratelor la cursul de schimb al CHF de la data încheierii contractului, pe toată durata contractului.

A dispus restituirea sumelor de bani încasate de bancă, reprezentând diferențele de curs valutar, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data încasării, la data plății efective către reclamant.

A constatat nulitatea absolută a clauzei de la art. 9.2.

A menținut restul dispozițiilor sentinței privind respingerea celorlalte capete de cerere.

De asemenea, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâta B. SA

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. SA, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07.08.2018.

Dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 19.09.2018.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel."

A reținut instanța că, potrivit art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv (...) ".

Legea nr. 2/2013 a cuprins o dispoziție tranzitorie, care a mărit nivelul pragului valoric evocat mai sus, de la 500.000 RON la 1.000.000 RON, în art. XVIII alin. (2), iar prin acte normative succesive s-a stabilit ca această dispoziție să se aplice în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2018 inclusiv.

Calea de atac a recursului a fost recunoscută ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, prin care s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, este neconstituțională.

Ulterior pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 de către Curtea Constituțională, ar fi fost util ca legiuitorul, dând eficiență dispozițiilor art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să stabilească instanța căreia urma să îi revină competența de a soluționa recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de tribunale în soluționarea apelurilor promovate împotriva hotărârilor judecătoriilor, în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Un atare deziderat nu a fost atins însă, așa încât, în prezent, există un vid legislativ în ceea ce privește competența materială în soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în apel în cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta C. SA (fostă B. SA) împotriva Deciziei nr. 261/2018 din 17 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2019.

GGC - GV