ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 452/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. S.A. și B. S.A. - Sucursala Târgu Jiu solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive, privind rata dobânzii variabilă și revizuibilă la fiecare 3 luni în funcție de noua valoarea a indicelui de referință și marja băncii, modificate în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzute în punctele 3.2 și pct. 3.3, dar și pct. 3.4. din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de acordare de 5% din valoarea creditului de 17.000 CHF reținut din împrumut la data acordării împrumutului, prevăzut în punctul 4 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind comisionul de rambursare în avans, prevăzută în punctul 5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dobânda anuală efectivă, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind rambursarea, modificată în sensul majorării, unilateral de bancă, prevăzută în punctul 8, respectiv punctele: 8.1, 8.2, 8.3, 8.4, 8.5, 8.6 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind declarațiile împrumutatului și împrumutatului solidar, prevăzută în punctul 9, respectiv punctul: 9.2 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca; constatarea nulității absolute a clauzei contractuale abuzive, privind dispozițiile finale, prevăzută în punctul 13, respectiv punctele: 13.1, 13.5 din Contractul de împrumut pentru nevoi personale nr. x din 21 februarie 2008 încheiat de reclamant cu banca.

A mai solicitat reclamantul să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la primele 7 capete de cerere și să se dispusă sancționarea acestora cu nulitatea absolută și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de împrumut și, eventual și renegocierea acestuia, precum și restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă în baza tuturor clauzelor abuzive constatate nule de instanță, sume actualizate cu rata inflației și a dobânzi legale, de la momentul încheierii contractului din 21 februarie 2008 și până la data plății efective a acestora; obligarea băncii la conversia în RON a creditului acordat către reclamant la cursul de schimb franc elvețian/leu (CHF/RON), de la data acordării creditului din data de 21 februarie 2008, adică, să se dispună "înghețarea cursului valutar la paritatea RON/CHF de la data acordării creditului din 21.02.2008" și implicit plata ratelor de credit în RON, la acest curs, pe toată perioada derulării contractului, din data de 21 februarie 2008 și în continuare până la terminarea contractului; obligarea băncii la restituirea tuturor sumelor de bani încasate ilegal de bancă, cu titlu de "diferențe de curs valuta CHF/RON," începând cu data încheierii contractului din 21 februarie 2008 și până la recalcularea ratelor, sume actualizate cu rata inflației și a dobânzii legale, de la momentul încheierii contractului din 21 februarie 2008 și până la data plătii efective a acestora, ținând cont de faptul că banca nu motivează și nu justifică cuantumul acestor sume de bani, precum și de faptul că riscul valutar a fost suportat integral doar de reclamantă în calitate de împrumutat/consumator de produse bancare.

Prin încheierea din data de 29 mai 2017 s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Motru, excepție invocată de pârâtă.

S-a admis excepția lipsei capacității procesuale a Sucursalei Târgu Jiu, excepție invocată de pârâtă.

S-a respins excepția inadmisibilității cererii, excepție invocată de pârâtă.

S-a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei, probe solicitate de reclamant.

S-a solicitat pârâtei să comunice actul adițional prin care s-a modificat contractul de împrumut pentru nevoi personale x din 21 februarie 2008 și modalitatea în care s-a adus la cunoștința reclamantului acest act adițional precum și dovezi în acest sens.

De asemenea, s-a solicitat de la pârâtă să comunice dacă pe parcursul derulării contractului de împrumut pentru nevoi personale x din 21 februarie 2008 rata dobânzii a fost majorată și ce sumă de bani a fost achitată de reclamant ca urmare a majorărilor, care este cuantumul comisionului de acordare achitat în temeiul art. 4 din contract, care este cuantumul comisionului de rambursare în avans achitat de reclamant în temeiul art. 5 din contract, dacă au fost plătite de reclamant dobânzi penalizatoare în temeiul art. 8.6 din contract iar în cazul în care au fost achitate să se menționeze sumele achitate.

S-a pus în vedere reclamantului să depună la dosar interogatoriul pentru a fi comunicat pârâtei potrivit dispozițiilor art. 355 C. proc. civ.

S-a prorogat pronunțarea asupra necesității administrării probei cu expertiză după comunicarea răspunsului de către pârâtă.

S-a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamantului, probe solicitate de pârâtă.

S-a pus în vedere reclamantului să fie prezent la termenul următor în vederea administrării probei cu interogatoriu sub sancțiunea dispozițiilor art. 358 C. proc. civ.

S-a amânat judecarea cauzei la 03 iulie 2017 - termen în cunoștință pentru reclamant și pârâtă potrivit dispozițiilor art. 229 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2447 din 30 octombrie 2017, Judecătoria Motru a admis în parte cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. S-a constatat nulitatea absolută a clauzelor prevăzute de art. 4 (comisionul de acordare), art. 5 (comisionul de rambursare în avans) și art. 13.5 din contractul x din 21 februarie 2008.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 850 CHF la cursul BNR de la data plății.

A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.289 RON cheltuieli de judecată. S-a respins în rest cererea.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul A. cât și pârâta B. S.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 433 din 01 octombrie 2018, a respins apelul formulat de apelanta B. S.A., atât împotriva încheierii din data de 29 octombrie 2017, cât și împotriva sentinței civile nr. 2447/2017, pronunțate de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2017, intimată pârâtă fiind B. S.A. prin Sucursala Târgu-Jiu, în litigiul cu profesioniștii având ca obiect constatare nulitate act.

A admis apelul formulat de reclamantul apelant A., împotriva sentinței civile nr. 2447 din 30 octombrie 2017, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr. x/2017.

A modificat sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea.

A constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute la art. 8.1 - în teza referitoare la riscul valutar și a respins cererea în privința art. 8.1 - teza privind denominarea creditului.

A dispus stabilizarea cursului de schimb CHF-LEU la momentul semnării contractului de credit, curs care va rămâne valabil pe toată perioada derulării contractului, urmând ca ratele să fie recalculate și plătite la cursul de la data încheierii contractului.

A dispus restituirea sumelor încasate în plus, rezultate din diferența cursului valutar la momentul achitării fiecărei rate, față de cel din momentul încheierii contractului, cu dobânda legală aferentă și rata inflației.

A menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe.

A obligat intimatele pârâte la plata către apelantul reclamant a sumei de 1.300 RON cheltuieli judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-pârâtă C. S.A. (fostă B. S.A.).

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. (Fostă B. S.A.) împotriva deciziei nr. 433 din 01 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2019.