ÎCCJ, Decizia nr. 2/2020

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 333 din 20 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire, cu motivarea că judecata în cel de-al doilea dosar, având ca obiect contestația la executare propriu-zisă (finalizată prin hotărârea a cărei anulare se cere) nu a ignorat cele tranșate cu autoritate de lucru judecat în dosarul având ca obiect contestația la titlu, ci, dimpotrivă, a valorificat efectul pozitiv al lucrului judecat în privința titlului executoriu, sprijinindu-și judecata pe dezlegările jurisdicționale anterioare.

Împotriva acestei decizii, revizuenta SC A. SA Galați a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de revizuire, invocând drept temei dispozițiile art. 488 alin. (6) și (8) din C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că Decizia nr. 333 din 20 februarie 2019 cuprinde motive contradictorii, deoarece instanța de revizuire a reluat concluziile Tribunalului Galați, care sunt ireconciliabile și prin hotărârea pronunțată în apel s-a ignorat total aspectele tranșate cu autoritate de lucru judecat în dosarul având ca obiect contestație la titlu.

Astfel, prin Decizia nr. 12 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Galați a fost admisă contestația la executare privind lămurirea titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Galați (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 91 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Galați).

Totodată, prin Decizia nr. 1435 din 20 decembrie 2018 a Tribunalului Galați a fost respins, ca nefondat, apelul împotriva Sentinței civile nr. 6754 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Galați, având ca obiect contestația la executare formulată împotriva aceluiași titlu executoriu, reprezentat de Sentința civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013.

Așadar, se susține că există hotărâri definitive potrivnice, fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 12 din 26 aprilie 2018 prin hotărârea a cărei anulare se cere, anume 1435 din 20 decembrie 2018.

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în speță nefiind îndeplinită condiția triplei identități.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de revizuentă, cu apărările intimatei, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispozițiile legale citate, invocate de recurentă drept temei al cererii formulate în fața instanței de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

În speță, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată de recurentă ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Astfel, executarea silită s-a început în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1988 din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, conform căreia pârâta - în speță, recurenta - a fost obligată să plătească intimatei din prezenta cauză contravaloarea orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal aferentă perioadei 16 februarie - 16 decembrie 2012, precum și cele efectuate de soțul acesteia în perioada august 2011 - februarie 2012, sume calculate cu un spor de 75% din salariul de bază, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data notificării, respectiv 23 noiembrie 2012 până la data plății efective.

Curtea de Apel Galați, prin Decizia nr. 91 din 13 februarie 2014, a modificat sentința în sensul rectificării doar a perioadei, anume 16 noiembrie 2012 în loc de 16 decembrie 2012, cu menținerea celorlalte dispoziții ale acesteia.

Împotriva executării silite începute de intimata B. în baza titlului executoriu anterior menționat, recurenta din prezenta cauză a formulat contestație la executare (dosar nr. x/2014), soluționată prin Sentința nr. 6754 din 12 octombrie 2016 în sensul respingerii contestației la executare, apelul declarat împotriva acestei hotărâri fiind, de asemenea, respins prin Decizia nr. 1435 din 20 decembrie2018 a Tribunalului Galați.

Prin Decizia nr. 12 din 26 aprilie 2018 a Curții de Apel Galați, urmare a admiterii recursului SC A. SA, a fost admisă contestația la titlu și s-a constatat că orele lucrate în zilele de repaus săptămânal de către reclamanți nu sunt ore suplimentare și se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, nu de 175%.

Privite comparativ, contrar susținerilor recurentei, cele două litigii au obiect și cauză diferite, prin aceasta din urmă înțelegându-se scopul urmărit la momentul sesizării instanțelor de judecată, anume modalitatea de calcul a debitului datorat.

În această situație, Înalta Curte va respinge ca nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Referitor la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în lipsa menționării exprese a normelor de drept material pretins încălcate sau aplicate greșit, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.

(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă." [...]

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 432 din C. proc. civ. "Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs. Ca efect al admiterii excepției, părții i se poate crea în propria cale de atac o situație mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Efectele lucrului judecat, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., au în vedere faptul că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Din economia dispozițiilor legale evocate, se conturează două reguli fundamentale, și anume că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar soluția exprimată într-o hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Așa fiind, partea care a pierdut procesul nu mai poate repune în discuție același drept într-un alt litigiu.

Lucrul judecat atrage exclusivitatea, ceea ce face ca noul litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință.

Or, contrarietatea susținută de recurentă nu poate conduce la incidența cazului de revizuire invocat, întrucât, în ipoteza admiterii revizuirii, soluția este aceea de anulare a celei din urmă hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei. Aceasta înseamnă că instanța investită cu cererea de revizuire nu reanalizează cauza soluționată prin cea din urmă hotărâre, ci anulează hotărârea pronunțată, tocmai în considerarea ipotezei avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de revizuire, a soluționării pentru a doua oară a unui litigiu cu același obiect, purtat între aceleași părți.

Cazul de revizuire menționat nu conferă, așa cum arată recurenta, protecție tuturor motivelor decizorii ale hotărârii prim pronunțate și nu urmărește înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri judecătorești apreciată drept contradictorie cu o alta pronunțată anterior, prin prisma considerentelor care rezolvă unele aspecte ale litigiului. Dimpotrivă, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea coexistenței unor hotărâri definitive potrivnice pronunțate în aceeași pricină (definită de părți, obiect și cauză juridică) și drept urmare, este menit să înlăture din ordinea juridică o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei prime hotărâri, exclusiv în ipoteza în care au tranșat același litigiu.

În aceste condiții, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect și cauză între litigiile în care au fost pronunțate hotărârile în discuție, în mod corect a reținut instanța de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice și nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esență, același titlu executoriu nu reprezintă o condiție suficientă pentru a se putea tranșa asupra îndeplinirii condiției identității de obiect și cauză între cele două litigii, necesară pentru a se reține autoritatea de lucru judeca, și deci a dispozițiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu în considerentele deciziei atacate, instanța de revizuire analizând temeinic argumentele expuse de revizuentă și prezentând pe larg, în mod clar și detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SA împotriva Deciziei nr. 333 din 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL