ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3446/2013

Asupra conflictului negativ de competență de

față:

Constată

că prin Sentința civilă nr. 408 din 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria

Focșani în Dosarul nr. 4024/231/2012 instanța din oficiu a invocat excepția

necompetenței teritoriale și în consecință a declinat competența soluționării

cererii promovate în temeiul O.G. nr. 5/2000 de către SC D.C.S. SA împotriva

debitoarei A.I. în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, de la sediul

operatorului.

Prin hotărârea astfel pronunțată, fără cale

de atac, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria

Focșani a reținut că părțile au încheiat o convenție privind alegerea de

competență în caz de litigiu, potrivit art. 19 C. proc. civ., convenție

cuprinsă în clauza 8 lit. f) din contractul nr. 01/178/00208/207.

La rândul său, Judecătoria Sector 3

București, prin Sentința civilă nr. 9774 din 26 iunie 2013, invocându-și din

oficiu necompetența teritorială, a declinat competența soluționării litigiului

la Judecătoria Focșani. În justificarea acestei hotărâri, de asemenea fără cale

de atac, Judecătoria Sector 3 București, fără a proceda la analiza normelor de

competență considerate incidente care să conducă la concluzia excluderii

competenței acestei instanțe, a stabilit cu caracter critic că inițiativa

invocării din oficiu a excepției de către prima instanță a fost greșită.

O dată sesizat conflictul, prin efectul

declinărilor succesive și reciproce de competență între cele două instanțe, în

cadrul regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie

să hotărască asupra legalei competențe.

În acest mecanism Curtea va depăși analiza

modului reciproc eronat în care conflictul a fost generat, atât prin eludarea

dispozițiilor art. 159

1

alin. (3) raportat la art. 159 alin. (2) C.

proc. civ. - de către Judecători Focșani, cât și a celor prevăzute de art. 158

alin. (3) și art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ. - de către

Judecătoria Sector 3 București, norme de procedură deopotrivă imperative,

urmând să analizeze raportat și la elementele relevante ale dosarului, care

este instanța teritorial competentă.

Astfel, reține că litigiul are ca obiect

somație de plată, și că potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 5/2001,

judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând potrivit legii.

Or, întrucât o cerere în pretenții bănești

având ca obiect plata serviciilor audiovizuale exclude incidența unei norme

procedurale de natură a impune o competență jurisdicțională absolută, rezultă,

prin incidența art. 19 C. proc. civ. că părțile aveau libertatea de a încheia o

convenție atributivă de competență.

Astfel, potrivit art. 8 lit. f) din

contractul nr. 01/178/00208/207, părțile au convenit cu efect obligatoriu

pentru ele ca, în cazul unui litigiu derivat din executarea contractului,

acesta să fie soluționat de către instanța competentă de pe raza operatorului,

respectiv SC D.C.S. SA, adică din circumscripția teritorială a Judecătoriei

Sector 3 București.

Cum convenția referitoare la competență se

impune instanței și față de dispozițiile art. 19 raportate la cele ale art. 159

1

C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a acestui litigiu

în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

octombrie 2013.

Procesat

de GGC - CL