ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3446/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față: Constată că prin Sentința civilă nr. 408 din 12 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în Dosarul nr. 4024/231/2012 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale și în consecință a declinat competența soluționării cererii promovate în temeiul O.G. nr. 5/2000 de către SC D.C.S. SA împotriva debitoarei A.I. în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, de la sediul operatorului. Prin hotărârea astfel pronunțată, fără cale de atac, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria Focșani a reținut că părțile au încheiat o convenție privind alegerea de competență în caz de litigiu, potrivit art. 19 C. proc.

civ., convenție cuprinsă în clauza 8 lit. f) din contractul nr. 01/178/00208/207. La rândul său, Judecătoria Sector 3 București, prin Sentința civilă nr. 9774 din 26 iunie 2013, invocându-și din oficiu necompetența teritorială, a declinat competența soluționării litigiului la Judecătoria Focșani. În justificarea acestei hotărâri, de asemenea fără cale de atac, Judecătoria Sector 3 București, fără a proceda la analiza normelor de competență considerate incidente care să conducă la concluzia excluderii competenței acestei instanțe, a stabilit cu caracter critic că inițiativa invocării din oficiu a excepției de către prima instanță a fost greșită. O dată sesizat conflictul, prin efectul declinărilor succesive și reciproce de competență între cele două instanțe, în cadrul regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să hotărască asupra legalei competențe.

În acest mecanism Curtea va depăși analiza modului reciproc eronat în care conflictul a fost generat, atât prin eludarea dispozițiilor art. 159 1 alin. (3) raportat la art. 159 alin. (2) C. proc. civ. - de către Judecători Focșani, cât și a celor prevăzute de art. 158 alin. (3) și art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ. - de către Judecătoria Sector 3 București, norme de procedură deopotrivă imperative, urmând să analizeze raportat și la elementele relevante ale dosarului, care este instanța teritorial competentă. Astfel, reține că litigiul are ca obiect somație de plată, și că potrivit art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 5/2001, judecătorul verifică din oficiu competența instanței, procedând potrivit legii.

Or, întrucât o cerere în pretenții bănești având ca obiect plata serviciilor audiovizuale exclude incidența unei norme procedurale de natură a impune o competență jurisdicțională absolută, rezultă, prin incidența art. 19 C. proc. civ. că părțile aveau libertatea de a încheia o convenție atributivă de competență. Astfel, potrivit art. 8 lit. f) din contractul nr. 01/178/00208/207, părțile au convenit cu efect obligatoriu pentru ele ca, în cazul unui litigiu derivat din executarea contractului, acesta să fie soluționat de către instanța competentă de pe raza operatorului, respectiv SC D.C.S. SA, adică din circumscripția teritorială a Judecătoriei Sector 3 București. Cum convenția referitoare la competență se impune instanței și față de dispozițiile art. 19 raportate la cele ale art. 159 1 C. proc.

civ., urmează a se stabili competența de soluționare a acestui litigiu în favoarea Judecătoriei Sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2013. Procesat de GGC - CL