ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 879/2019

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 259 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 230 din 25 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția I civilă, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 400 RON către intimații B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. la 27 noiembrie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 27 decembrie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 10 filtru.

Învestită cu soluționarea recursului, prin rezoluția din 16 ianuarie 2019, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reținut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., prin rezoluția din 12 februarie 2019, Completul de filtru nr. 10 a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru a depune puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părților la 25, 26 și 28 februarie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 1 martie 2019, recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere la raport, în care a expus considerente de fapt, referitoare la imobilul situat în comuna Câmpulung la Tisa nr. 583, jud. Maramureș. Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală cu privire la concluziile raportorului.

Prin rezoluția din 15 aprilie 2019, Completul de filtru nr. 10 a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului, conform dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., la 8 mai 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, admisibilitatea unei căi de atac și inițierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile prevederilor legale.

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Scopul recursului constă în verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată, aspect ce rezultă din coroborarea alin. (3) și alin. (4) ale art. 483 din C. proc. civ.

În sensul dispozițiilor art. 634 alin. (5) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii."

Obiectul recursului pendinte, declarat de reclamanta A., este reprezentat de decizia nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, prin care Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 230 din 25 aprilie 2018, pronunțate de Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Or decizia supusă recursului în cauza pendinte este definitivă, în sensul prevederilor art. 634 alin. (5) din C. proc. civ. și, pe cale de consecință, nesusceptibilă de reformare în calea de atac a recursului.

În plus, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești menționate de dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia nefiind stipulat de lege.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată de o instanță de recurs, iar hotărârea astfel pronunțată este definitivă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB