ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă formulată la data de 2 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Jandarmeria Maramureș, respectiv plutonierul adjunct B., plata daunelor morale în sumă de 25.000 RON, plata cheltuielilor de judecată, precum și anularea procesului-verbal de contravenție nr. x din 17.06.2015.

În urma solicitărilor formulate de reclamant, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a dispus disjungerea cererii având ca obiect plata daunelor morale de plângerea contravențională, care a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 916 din 11 februarie 2016 a aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 543, pronunțată la data de 17 ianuarie 2017 de Judecătoria Baia Mare, secția civilă, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul B..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Prin Decizia nr. 435A din 4 octombrie 2017, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul.

Această din urmă hotărâre a fost atacată pe calea recursului de către reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 137/R din 12 septembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză.

Decizia instanței de recurs a fost atacată cu contestație în anulare de către contestatorul A..

Prin Decizia civilă nr. 268R din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare, iar contestatorul a fost obligat la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B..

Împotriva Deciziei nr. 268 din 22 noiembrie 2018 a formulat recurs reclamantul A..

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar recurs.

Recurentul a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin rezoluția din 13 mai 2019 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 17 octombrie 2019, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Intimatul B. a formulat întâmpinare, invocând inadmisibilitatea recursului promovat de recurent din perspectiva dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în sumă de 500 RON, dovedit cu chitanța nr. x din 17.02.2019.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În speță, Înalta Curte reține că hotărârea atacată cu contestație în anulare, și anume Decizia civilă nr. 137/R din 12 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj a vizat soluționarea recursului formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 435A din 4 octombrie 2017 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă.

Cum hotărârea curții de apel, care a respins, ca inadmisibil recursul, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii’’, și, deci, nesusceptibilă de a fi atacată cu un alt recurs, rezultă că, în aplicarea art. 508 alin. (4), evocat anterior, și hotărârea pronunțată în contestația în anulare are același regim juridic, fiind tot o hotărâre definitivă, nesupusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul exercitat în cauză, iar, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale 451 alin. (1) din același cod, va fi obligat recurentul la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosarul de recurs, în favoarea intimatului B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 268/R din 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Obligă pe recurent la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - GV