ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2020

ÎCCJ, Decizia nr. 156/2020

HOTĂRÂRE
21.09.2020
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 156/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.455 din 6 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire formulată de Comuna Podgoria împotriva Deciziei nr. 616 din 15 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire, în temeiul art. 248, coroborat cu art. 148 alin. (6) și art. 197 din C. proc. civ., raportat la art. 26 alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a admis excepția de netimbrare și a constatat că cererea de revizuire nu îndeplinește cerința de formă a timbrării.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs revizuenta.

Criticile formulate de recurentă reiterează argumente referitoare la fondul cererii de revizuire și la încheierea de soluționare a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată în dosarul de revizuire, neavând legătură cu soluția pronunțată de instanța de revizuire, prin decizia recurată.

Singura critică, dintre cele formulate de recurentă prin cererea de recurs, care poate fi încadrată în motivele de casare este cea prin care susține că "după comunicarea încheierii din data de 11.02.2020, instanța nu a mai emis o comunicare adresă prin care să ne pună în vedere, ca până la termenul din 6.03.2020, să achităm taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON" [art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.].

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În dosarul de revizuire, instanța a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul cărora revizuenta urma să-și timbreze cererea cu 100 RON.

Revizuenta nu și-a îndeplinit, însă, obligația de timbrare, până la termenul de judecată din 6 martie 2020, când a fost soluționată cererea de revizuire, deși a fost citată cu mențiune în acest sens, pentru primul termen de judecată (din 7 februarie 2020), conform dovezii de citare atașată la dosar.

Este adevărat că revizuenta a contestat modul de stabilire de către instanță a taxei de timbru, formulând cerere de reexaminare, dar aceasta a fost respinsă, prin încheierea din 11 februarie 2020, care a fost comunicată revizuentei la 2 martie 2020, conform dovezii de comunicare aflată la Dosarul nr. x/2018.1.

Contrar celor susținute în cererea de recurs, rezultă, așadar, că revizuenta (recurentă) avea cunoștință de obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, obligație pe care, însă, nu și-a îndeplinit-o.

Față de cele prezentate, constatând că nu este întemeiată critica recurentei, potrivit căreia nu i-a fost comunicată încheierea de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire de către instanță a taxei de timbru, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere cererea intimatei SC A. SRL Galați, recurenta va fi obligată la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată.

Constatând că la dosarul cauzei se află dovada plății nr. x din 16.09.2020, în cuantum de 4.000 RON, Înalta Curte, în raport cu obiectul pricinii, cu gradul redus de complexitate a cauzei și, implicit, cu volumul redus de muncă efectivă al apărătorului intimatei, apreciază că aceste cheltuieli sunt disproporționate și, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 2.000 RON.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comuna Podgoria, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 1.455 din 6 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC A. SRL Galați, în cuantum de 2.000 RON, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3932/2019
simplă declarație de recurs, cu formulări ajuridice. 4). Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 26 iunie 2019, a completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen pentru judecata pe fond a recursului, în
ÎCCJ 2020-03-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1590/2020
normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recu
ÎCCJ 2020-09-21
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 166/2020
Asupra admisibilității în principiu a recursului; Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 2364 din 12 decembrie 2019, pronunțată în dosar
ÎCCJ 2020-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 836/2020
declarat recurs. Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și admiterea cererii de recuzare. Înalta Curte de Casație și Justiț
ÎCCJ 2020-06-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1035/2020
în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise motivelor de recurs, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii atacate. Având în vedere că reclamantul nu a formulat critici de nelegalitate ale deciziei atacate, t
Sursă