ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 688/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 100/MEA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 13 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate A., de a fi predată autorităților judiciare germane.

A fost admisă cererea autorităților judiciare germane, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare nr. x din 4 octombrie 2020, emis în dosarul nr. x la data de 25 septembrie 2020 pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 109 alin. (3) în referire la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 14 octombrie 2020 și până la data de 12 septembrie 2020 inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare germane.

În baza art. 230 din C. proc. pen. s-a dispus emiterea, de îndată, a mandatului de arestare.

S-a solicitat autorității judiciare germane respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-Cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 - 2002/584/JAI, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și înregistrată la Curtea de Apel Bacău la data de 7 octombrie 2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare nr. 29/MEA din 4 octombrie 2020, emis în dosarul în dosarul nr. x II GS 8762/20 la data de 25 septembrie 2020 de Judecătoria Sectorială din Munchen pe numele persoanei solicitate A., și arestarea provizorie a acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare germane.

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 și art. 11 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezența apărătorului desemnat din oficiu.

Persoana solicitată a confirmat că a primit mandatul european de arestare.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 97 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, precum și că acestea sunt incriminate și în legislația penală română, respectiv infracțiunea de distrugere prin incendiere, prevăzută de art. 253 alin. (4) din C. pen. și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare germane, de punere în executare a mandatului european de arestare este pe deplin justificată.

Prezentă în instanță, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa autorităților judiciare germane.

Totodată, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAJ din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, a rezultat că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Curtea a reținut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate, cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, datele personale ale persoanei solicitate, precum și motivele de ordin familial invocate de aceasta, Curtea a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prev.în art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare germane a fost condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile germane pe numele persoanei solicitate și că nu există niciun motiv de refuz al executării, Curtea a admis cererea autorităților judiciare germane, respectiv Judecătoria Sectorială din Munchen, în dosarul nr. x la data de 25 septembrie 2020 pe numele persoanei solicitate A., și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 12 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, dar și de articolul 97 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, ținând cont de dispozițiile legale în ceea ce privește luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate și de faptul că privarea sa de libertate este necesară pentru procedura de punere în executare a mandatului, Curtea a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 30 zile, cu începere de la data de 14 octombrie 2020 și până la data de 12 septembrie 2020 inclusiv.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând, potrivit concluziilor orale formulate personal prin videoconferință cât și de către apărătorul desemnat din oficiu cu ocazia dezbaterilor, ca instanța să ia act de retragerea căii de atac, față de împrejurarea că urmează a fi predat în cursul acestei zile autorităților judiciare din Germania.

Conform art. 4251 alin. (3) C. proc. pen., contestația se depune la judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, la instanța care a pronunțat hotărârea care se atacă și se motivează până la termenul stabilit pentru soluționare, dispozițiile art. 415 aplicându-se în mod corespunzător.

Art. 415 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat.

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile procesual penale anterior menționate, precum și manifestarea de voință exprimată de către contestatorul A., va lua act de retragerea contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 100/MEA/2020 din 14 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației formulate de către persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 100/MEA/2020, din data de 14 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul cu nr. x/2020

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 octombrie 2020.

GGG - CL