ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 647/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 105/F din 9 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2014, cu obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 15 aprilie 2020, pe rolul Curții de Apel București, secția I penală a fost înregistrată, sub nr. x/2020, contestația la executare formulata de condamnatul A., prin care s-a solicitat, în esență, lămurirea dispozitivului Sentinței penale nr. 105/F din 9 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală în Dosarul nr. x/2014, prin care a fost obligat la plata despăgubirilor civile, arătând că se impune exonerarea sa întrucât terenul pe care l-a cumpărat nu se suprapune cu terenul care aparține SC B. SRL, invocând, în drept, dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., considerând că există o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută.

Analizând contestația la executare formulată, instanța de fond a reținut că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Curtea a constatat că motivul invocat de către contestator și anume, greșita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC B. SRL, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de textul de lege mai sus menționat.

Prin contestația la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea, ci exclusiv nelegalitatea ce ar rezulta din punerea în executare a acesteia.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută, cazul de contestație la executare prevăzut în teza I a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocat în cauză, se referă la executarea hotărârii contestate și nu la soluția pronunțată, care a intrat în puterea lucrului judecat.

În plus, contestatorul a mai formulat două contestații la executare, existând identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, acestea fiind respinse prin Sentințele penale nr. 196/F din 2 octombrie 2018 și nr. 153/F din 28 august 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, fiind incidente dispozițiile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestația ce formează obiectul prezentei cauze. Contestatorul a solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței și în rejudecare, să se analizeze motivele învederate, în sensul că unul dintre terenurile menționate în Sentința penală nr. 105/F din 9 iunie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 nu făcea parte din proprietatea SC B. SRL.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta, care, însă nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestația la executare, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că motivele invocate de contestatorul A. nu se încadrează în vreuna dintre ipotezele expres și limitativ prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 598 C. proc. pen.

Susținerile contestatorului A. în sensul că s-au ivit nelămuriri în ceea ce privește executarea laturii civile, în condițiile în care a fost obligat la plata unor despăgubiri civile către partea civilă SC B. SRL, deși el nu a adus niciun prejudiciu și nu a participat în nici un fel la producerea acelui prejudiciu, reprezintă, în realitate o solicitare de reanalizare, pe fond, a laturii civile și a motivelor care au determinat plata unor despăgubiri civile, care a intrat în puterea lucrului judecat iar, pe de altă parte, motivele invocate exced limitelor unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel, trebuie menționat că soluționarea laturii civile, respectiv despăgubiri civile, reprezintă chestiuni specifice procedurii de judecată pe fond, ele fiind lămurite anterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, iar cazul de contestație la executare invocat nu permite reanalizarea, pe fond, a motivelor ce au dus la instituirea măsurii.

În concluzie, analizând motivele invocate de către contestator, atât în fața primei instanțe, reiterate și în prezenta cale de atac, dar și Sentința penală nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, se constată că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, în condițiile în care, pe calea contestației la executare nu sunt supuse analizei juridice aspecte care țin de fondul cauzei, așa cum sunt motivele invocate de către contestator.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 107/F din data de 11 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM