ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 537/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată A., urmărit internațional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și a pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.02.2015, precum și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnările aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București.

A fost descontopită pedeapsa de 9 ani și 1 lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1040 pronunțată la 05.04.2016 de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă la 15.04.2016, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor astfel:

- 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. (fapta din 12.12.2006);

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- sporul de 1 lună închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 16 ani și 4 luni închisoare stabilită prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București, astfel cum au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 16 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 71 din C. pen. din 1969, s-a aplicat condamnatului A. pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 din C. pen. din 1969, s-a dedus din pedeapsa aplicată condamnatului A. detenția de la 29.06.2010 la 22.07.2010, de la 16.01.2007 la 19.02.2007, de la 21.10.2010 la 04.08.2018, precum și de la 01.05.2020 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/18.04.2016 emis de Judecătoria Giurgiu și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform dispozițiilor sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 01.05.2020 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2020, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 1114/II-5/2020, din data de 01.05.2020, având ca obiect punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru executarea pedepsei închisorii aplicate de Tribunalul Catania pentru săvârșirea infracțiunilor de prostituție/sclavie și participare la activitățile unei organizații criminale, fapte prevăzute de articolele 416 alin. (1) - (2) - (3) - (5) - (6), 600, 601, 110, 601 bis, 625 alin. (1), (81) Cpv., 112- C. pen. italian; art. 4 - Legea italiană " L. 146/2006" articolele 3 - 4 - Legea Italiană "175/1958" (5 infracțiuni) și exploatare din prostituție, faptă prev. de art. 3 nr. 4, 6, 7, 8 din Legea italiană nr. 75/1958, pentru a se dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin ordonanța nr. 54 din data de 01.05.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus reținerea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 24 de ore, din data de 01.05.2020, ora 01:45, până la data de 02.05.2020, ora 01:45. Ulterior, prin încheierea din data de 01.05.2020, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate A., pe o perioadă de 15 zile, începând din data de 01.05.2020 și până la 15.05.2020, măsura fiind apoi menținută succesiv, până la data 29.07 2020.

La data de 13.05.2020, au fost depuse la dosar mandatele europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia, traduse în limba română.

Persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepsei aplicate de Tribunalul Catania.

În raport de această poziție procesuală, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și s-a dispus comunicarea de către autoritățile judiciare din Italia a Sentinței nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și a Sentinței nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, împreună cu un referat cu privire la situația executării pedepselor anterior menționate.

De asemenea, în vederea soluționării cauzei, s-a dispus atașarea la dosar a mandatului de executare a pedepsei nr. x/18.04.2016, emis de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2010, în care se face referire la anularea mandatelor de executare a pedepsei nr. 3481 din 18.09.2008 emis de Judecătoria Sector 4 București și nr. 334/16.03.2009 emis de Judecătoria Sectorului 2 București, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru o pedeapsă de 9 ani și 1 lună închisoare.

Curtea de Apel București a dispus și atașarea fișei de cazier judiciar a persoanei solicitate A., dar și a Sentinței penale nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și a Sentinței penale nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea de Apel București a constatat că persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepselor aplicate prin Sentința nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III și prin Sentința nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 a G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, hotărâri pentru executarea cărora au fost emise de către autoritățile judiciare din Italia mandatele europene de arestare din data de 03.01.2020.

Potrivit art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

Curtea de Apel București a constatat că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004 republicată pentru recunoașterea Sentinței nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, a Sentinței nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.02.2015, precum și a ordonanței de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania, prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare.

Din informațiile și documentele comunicate de autoritățile judiciare din Italia a rezultat ca persoana solicitată A. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

Astfel, prin Sentința nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3, 4, 6, 7, 8 din Legea italiană nr. 75/1958, constând în aceea că, la data de 29.06.2010, a facilitat prostituția lui B., C. și D., transportându-le la bordul propriei mașini, cu numărul (...), de la locuința acestora, situată în E., până la Catania, în locul unde exercitau prostituția.

Prin Sentința nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare pentru:

§ infracțiunea prev. de art. 416 alin. (1), (2), (3), (5) și 6 C. pen., constând în aceea că s-a asociat cu mai multe persoane (F. și alți șapte coinculpați indicați nominal în capul de acuzare, plus mai mulți subiecți rămași necunoscuți), în scopul comiterii mai multor infracțiuni de exploatare și favorizare a prostituției conform art. 3 și 4 din Legea nr. 58 din 1975, cât și reducerea și menținerea în sclavie sau ca servitoare și trafic de persoane conform art. 600 și 601 C. pen.;

§ infracțiunea prev. de art. 110, 614 bis*, 625 alin. (1) n.5 C. pen., pentru ca, în concurs cu G. și alți coinculpați, în scopul realizării de profit pentru sine sau pentru alții, își însușea banii lui H., care îi deținea în locuința sa din Milazzo, prin introducerea în acest loc de ședere privat, cu agravanta de a fi comis fapta în număr de trei persoane și mai multe;

§ infracțiunea prev. de art. 416 alin. (1), (2), (3), (5) și 6 C. pen., pentru că se asocia cu mai multe persoane (I. și alți doisprezece coinculpați, plus mai mulți subiecți rămași necunoscuți), în scopul comiterii mai multor infracțiuni de exploatare și favorizare a prostituției, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 58/1975, cât și reducerea și menținerea în sclavie sau ca servitoare și trafic de persoane conform art. 600 și 601 C. pen.;

§ infracțiunea prev. de art. 81 Cpv, 110,117. alin. (1) n. 1 și 600 alin. (1), (2), (3) C. pen. și 4 din Legea nr. 146 din 2006, pentru ca, prin mai multe acțiuni executive ale aceluiași plan criminal, comise în timpi diferiți, în concurs cu I. și alți doisprezece coinculpați, plus alți subiecți rămași necunoscuți, exercita asupra lui J. și altor șaptesprezece femei (indicate nominal în capul de acuzare) și asupra altora rămase necunoscute, puteri corespunzătoare dreptului de proprietate, constând în acte de vânzare-cumpărare a femeilor, reducea și menținea aceste femei într-o stare de supunere continuă, constrângându-le la prestații sexuale și alte prestații care comporta exploatarea. Reducerea și menținerea într-o stare de supunere era îndeplinită prin violență - constând în lovirea și violarea femeilor menționate, amenințare - constând în prospectarea de daune și leziuni lor și membrilor familiei, înșelătorie - constând în prezentarea inițial a unui loc de muncă legal, profilare de o situație de inferioritate psihică și de o situație de necesitate - constând în faptul că o mare parte dintre femei nu vorbea limba italiană, proveneau dintr-un mediu social sărac și nu aveau venituri; cu agravanta că faptele comise erau îndreptate către exploatarea prostituției; cu agravanta prev. de art. 4 din Legea nr. 146/2006 pentru că asociația pentru săvârșirea de infracțiuni de la n. 1 și 3 era implicată în activități infracționale în mai multe state (România și Italia) și a contribuit la comiterea infracțiunii menționate.

§ infracțiunea prev. de art. 81 Cpv, 110,112 alin. (1) C. pen., 3 n. 1, 4, 5, 8 și 4 alin. (1) n. 1 și 7 din Legea nr. 75/1958, 4 Legea nr. 146 din 2006, pentru ca prin mai multe acțiuni executive ale aceluiași plan infracțional, comise în timpi diferiți, în concurs cu I. și alți doisprezece coinculpați, plus alți subiecți rămași necunoscuți, exploata prostituarea lui J. și a altor șaptesprezece femei (nominalizate în capul de acuzare), plus altele rămase necunoscute. În particular, recruta femeile românce în scopul de a exercita activitatea de prostituție, le obliga să se prostitueze, favoriza și exploata prostituția, încasând veniturile care derivau din prostituție; cu agravanta de a fi comis fapta cu violență, constând în lovirea prostituatelor și împotriva mai multor persoane; cu agravanta prev. de art. 4 din Legea nr. 146/2006 pentru că asociația pentru comiterea de infracțiuni de la n. 1 și 3 era implicată în activitate criminală în mai multe state (România și Italia) și a contribuit la comiterea infracțiunii menționate.

Prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare.

Instanța de fond a constatat că hotărârile de condamnare sunt definitive și executorii, iar faptele reținute în sarcina persoanei condamnate A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 213 alin. (1) și (2) din C. pen., art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 342 din C. pen. și art. 210 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen., așa încât s-a apreciat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnările aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București.

În consecință, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel București a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și a pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 și, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute cele două hotărâri, precum și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor prezentei hotărâri.

Împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020, a formulat contestație persoana solicitată A..

În susținerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată A. a arătat că a executat o pedeapsă de 9 ani și 1 lună, iar ca urmare a recursului compensatoriu trebuia să i se reducă pedeapsa. În opinia sa, nu au fost corect deduse zilele compensatorii.

Contestatorul persoană solicitată a fost nemulțumit și de adăugarea sporului de 1 lună, care a fost aplicat prin pedepsele stabilite de instanțele din România.

Deopotrivă, s-a criticat și faptul că pedepsele stabilite prin hotărârile aplicate de autoritățile judiciare din Italia (o pedeapsă de 13 ani și 4 luni închisoare și una de 3 ani închisoare) au fost cumulate la momentul stabilirii pedepsei rezultante.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București cu nr. 1114/II-5/2020, din data de 01.05.2020, s-a solicitat punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și a pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015.

Fiind audiată în fața instanței de fond, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord să fie transferată în Italia pentru executarea pedepsei.

Având în vedere poziția procesuală exprimată de persoana solicitată, în aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel București a solicitat autorităților judiciare din Italia să comunice Sentința nr. 3705/2011 emisă în data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și Sentința nr. 32/2014 emisă în data 23.1.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina n. 1/2015 din 24.2.2015, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare, împreună cu un referat cu privire la situația executării pedepselor anterior menționate.

Autoritățile judiciare din Italia au comunicat cele două hotărâri, precum și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania, prin s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare.

Curtea de Apel București, având în vedere poziția procesuală exprimată de persoana solicitată A. (în sensul că nu este de acord să fie transferată în Italia) și constatând că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004 republicată pentru recunoașterea hotărârilor emise de autoritățile judiciare din Italia, în temeiul art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatelor europene de arestare emise la data de 03.01.2020 de autoritățile judiciare din Italia față de persoana solicitată A., urmărită internațional pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința nr. 3705/2011 emisă la data 20.12.2011 de Tribunalul penal din Catania, Secțiunea III, precum și a pedepsei de 13 ani și 4 luni închisoare aplicată prin Sentința nr. 32/2014 emisă la data 23.01.2014 de G.I.P. Tribunalul Ordinar din Messina, confirmată de sentința Curții de Apel cu Juri din Messina nr. 1/2015 din 24.02.2015 și, în baza art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a recunoscut cele două hotărâri indicate anterior, precum și ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania prin care s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare, astfel cum s-a menționat în partea introductivă a considerentelor prezentei decizii.

Prin contestația formulată, contestatorul persoană solicitată K. a formulat critici cu privire la faptul că pedepsele stabilite prin hotărârile aplicate de autoritățile judiciare din Italia (o pedeapsă de 13 ani și 4 luni închisoare și una de 3 ani închisoare) au fost cumulate la momentul stabilirii pedepsei rezultante.

Referitor la acest motiv de contestație, Înalta Curte constată că prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania s-a stabilit durata totală a pedepsei de 16 ani și 4 luni închisoare.

În procedura de recunoaștere și executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, instanța poate modifica pedeapsa rezultantă aplicată de o autoritate judiciară străină doar în anumite situații expres prevăzute de lege.

În acest sens, se observă că, potrivit prevederilor art. 172 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 (care se regăsesc în Secțiunea a 3-a - Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România), "(7) Dispozițiile art. 166 alin. (5) - (9), (13) și (15) se aplică în mod corespunzător".

Conform dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. a), b), c), alin. (8) lit. a), b) și alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată:

"(6) Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9);

c) dispune, prin sentință, respingerea cererii de executare în România a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

(...)

(8) În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:

a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română;

b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.

(9) Pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară."

Din examinarea dispozițiilor redate anterior se observă că instanța română, învestită cu o cerere de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România (în speță, recunoaștere pe cale incidentală), poate adapta pedeapsa aplicată de instanța statului emitent atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

În cauză, durata pedepsei rezultante aplicate în cazul concursului de infracțiuni nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente, întrucât s-a stabilit o pedeapsă finală de 16 ani și 4 luni închisoare, iar pedepsele aplicate prin cele două hotărâri ale autorităților judiciare din Italia sunt în cuantum de 3 ani închisoare și de 13 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română, aceasta este în cuantum de 30 ani (conform art. 60 din C. pen. "Închisoarea constă în privarea de libertate pe durată determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani și se execută potrivit legii privind executarea pedepselor").

Referitor la critica contestatorului persoană solicitată, în sensul că în mod greșit a fost adăugat sporul de 1 lună la pedeapsa finală, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat că faptele pentru care A. a fost condamnat de autoritățile judiciare din Italia au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnările aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București.

Drept urmare, a fost descontopită pedeapsa de 9 ani și 1 lună închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1040 pronunțată la 05.04.2016 de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. x/2016, definitivă la 15.04.2016, prin care au fost contopite pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea.

- 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen. (fapta din 12.12.2006);

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 13.01.2007);

- 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prezentare sub o identitate falsă, prevăzută de art. 293 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) și la) art. 80 din C. pen. (fapta din 16.01.2007);

- sporul de 1 lună închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969 raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. din 1969, a fost contopită pedeapsa de 16 ani și 4 luni închisoare (stabilită prin ordonanța de executare a pedepselor concurente nr. 495/2018 emisă la 27.11.2019 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Catania) cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 105/13.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 374/13.03.2009 a Curții de Apel București și prin Sentința penală nr. 1545/10.07.2007 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1117/17.09.2008 a Curții de Apel București, astfel cum au fost descontopite și repuse în individualitatea lor, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 16 ani și 5 luni închisoare.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din C. pen. din 1969, "În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. (1) lit. b) se poate mări până la 7 ani".

Sporul de pedeapsă, în cuantum de 1 lună, era deja stabilit printr-o hotărâre definitivă pronunțată de o instanță din România. Drept urmare, la momentul contopirii pedepsei stabilite de autoritățile din Italia cu cele stabilite de instanțele din România, în mod legal, Curtea de Apel București a adăugat sporul de 1 lună la pedeapsa rezultantă de 16 ani și 4 luni închisoare.

În ceea ce privește critica formulată de contestatorul persoană solicitată A., în sensul că nu au fost corect deduse zilele compensatorii, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 597 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere competența de soluționare a unei cereri prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii, în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020

Conform prevederilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 septembrie 2020.

GGC - GV