ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3684/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 09.03.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând ca să se dispună recunoașterea dreptului de a beneficia de plata simultană a primei de clasificare și a titlului de specialist de clasă, în vederea includerii acestor beneficii salariale în baza de calcul pentru stabilirea și calcularea pensiei militare și obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii actualizate cu indicele de inflație la data plății, care să acopere diminuarea veniturilor salariale avute în plată la 31.12.2012 ca urmare a încetării plății simultane a primei de clasificare și a titlului de specialist de clasă, menținându-se în plată dreptul bănesc cu procentul cel mai mare, retroactiv începând cu data de 01.02.2015 și până la data trecerii în rezervă; obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data efectuării efective a plății, cu plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale

Prin Sentința civilă nr. 5251 din 25 iunie 2018 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Bacău.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că domiciliul reclamantului este în județul Bacău, iar potrivit art. 269 alin. (2) din C. muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

S-a mai reținut că potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, lege specială ce se aplică cu prioritate față de C. muncii: "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, apreciind că este vorba despre un litigiu de muncă, că reclamantul are domiciliul în județul Bacău și nu mai are un loc de muncă, precum și faptul că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează pluralitatea de pârâți, și nu de reclamanți, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale.

2.2. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 985/2018 din data de 12 noiembrie 2018, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Bacău, secția I civilă, și de litigii de muncă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că problema competenței secțiilor tribunalelor în acțiunile formulate de reclamanți care au calitatea de jandarmi, pompieri, polițiști și militari a fost tranșată prin Decizia nr. 10/2018 din 16 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care a stabilit că sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militare (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special.

S-a mai reținut în cadrul aceleiași decizii, în ceea ce privește militarii, că acestora nu le sunt aplicabile prevederile C. muncii.

Având în vedere obiectul acțiunii, s-a apreciat că prezenta acțiune nu este o acțiune privind contestarea unor drepturi de pensie, ci se solicită acordarea unor drepturi de natură salarială și, în consecință, a făcut aplicarea dispozițiilor aferente privind competența.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018*.

2.3. Hotărârea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 165/2019 din data de 15.03.2019, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2018* s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

De asemenea, a constatat ivit conflictul de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din considerentele Deciziei nr. 10/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, ce are caracter obligatoriu, reiese că norma de competență teritorială trebuie aplicată prin raportare la regulile speciale aplicabile în materia contenciosului administrativ, definite de art. 10 din Legea nr. 554/2004, la momentul înregistrării cererii pe rolul Tribunalului București, respectiv data de 09.03.2018.

Or, la acel moment competența era alternativă, dar exclusivă, reclamantul având dreptul de a alege între instanța de la domiciliul acestuia sau instanța de la domiciliul pârâtei. Astfel, față de natura litigiului de contencios administrativ, de opțiunea reclamantului în sensul sesizării instanței din București, sediul angajatorului, de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și coparticiparea procesual activă, instanța a reținut că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, recunoașterea dreptului de a beneficia de plata simultană a primei de clasificare și a titlului de specialist de clasă, includerea acestor beneficii salariale în baza de calcul pentru stabilirea și calcularea pensiei militare și obligarea pârâtului la plata unei sume compensatorii actualizate cu indicele de inflație, care să acopere diminuarea veniturilor salariale avute în plată la 31.12.2012, precum și obligarea pârâtului la plata unor daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței și până la data plății efective.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 09 martie 2018, data sesizării instanței, "(3) Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

Prin Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, a fost modificat alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Potrivit art. 24 din C. proc. civ., "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același Cod, "(1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi".

De asemenea, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: "(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte."

Față de dispozițiile legale menționate, competența instanței de contencios administrativ trebuie stabilită în raport cu norma de competență în vigoare la data sesizării acesteia.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul a sesizat instanța de judecată la data de 09 martie 2018.

Legea nr. 212/25.07.2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658/30.07.2018 și a intrat în vigoare în data de 2 august 2018.

Astfel, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la 18.06.2018, data sesizării instanței de contencios administrativ, prevedea o competență teritorială alternativă, iar în cauză reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului.

Prin urmare, în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - GV