ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Militar București, la data de 12 august 2020, sub nr. x/2020, reprezentantul convențional al contestatorului A., în calitate de persoană vătămată, a solicitat accelerarea procedurii și stabilirea unui termen rezonabil în care procurorul să rezolve cauza penală înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, sub nr. x/2019.

Prin Încheierea penală nr. 139 din data de 22 septembrie 2020 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Militar București, a fost admisă excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Militar București, invocată din oficiu de instanța de judecată, și, pe cale de consecință, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În considerentele încheierii pronunțate, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că în cauză sunt cercetate fapte presupus săvârșite de cadre medicale care au calitatea de militari, dar și de alte persoane, respectiv medici, asistente medicale și/sau infirmiere, care nu au în mod necesar acest statut, împrejurarea urmând a fi stabilită în cursul cercetărilor.

A mai reținut judecătorul de drepturi și libertăți că, în plângerea penală formulată, numitul A. a indicat un medic militar, dar și personal medical al cărui statut militar nu este stabilit - "asistente medicale și/sau infirmiere", care l-ar fi lipsit de libertate în mod nelegal.

Continuând raționamentul, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Militar București a arătat că, în situația în care în cauză ar fi implicați atât făptuitori militari, pentru care competența revine instanței militare, cât și făptuitori civili, față de care este competentă o instanță civilă, devin incidente regulile de conexitate prevăzute de art. 44 alin. (4) și (5) C. proc. pen., competența de soluționare revenind instanței civile echivalente în grad cu cea militară.

În aceste condiții, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Militar București a arătat că nu este competent a soluționa contestația privind durata procesului penal, întrucât nu au fost relevate elemente care să atragă incidența art. 37 alin. (1) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, care, prin Încheierea din 20 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului București, secția I penală, invocată de instanță din oficiu cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar București.

În baza art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția I penală, și Tribunalul Militar București și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Tribunalul București, secția I penală, a reținut că, în condițiile în care plângerea penală formulată indică fără echivoc calitatea de cadre militare active a persoanelor sesizate, fără să existe la acest moment procesual niciun element din care să rezulte că restul personalului medical sesizat - indicat generic "asistente medicale și/sau infirmiere" - nu ar fi cadre militare ale Serviciului Român de Informații, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. penală, competența impunându-se a fi stabilită prin raportare la calitatea persoanelor individualizate în plângerea penală.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Militar București este competent să soluționeze contestația privind durata procesului penal, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, potrivit art. 37 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul militar judecă în primă instanță toate infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.

De asemenea, potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. pen., în caz de reunire, dacă în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte, competența aparține, potrivit legii, mai multor instanțe de grad egal, competența de a judeca toate faptele și pe toți făptuitorii revine instanței mai întâi sesizate, iar dacă, după natura faptelor sau după calitatea persoanelor, competența aparține unor instanțe de grad diferit, competența de a judeca toate cauzele reunite revine instanței superioare în grad, iar potrivit alin. (4), dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine instanței civile.

În raport cu dispozițiile legale evocate se constată că, în principiu, infracțiunile comise de militari se judecă întotdeauna de către instanțele militare (competență personală), competența instanțelor civile fiind atrasă doar în situațiile în care în cauză sunt judecate și persoane care nu au calitatea de militari, dar care au săvârșit infracțiuni împreună cu persoane având calitatea de militari (competență funcțională).

Examinând, în acest context, plângerea penală formulată de numitul A., prin apărător ales, A. și înregistrată pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București, se constată că aceasta a vizat-o pe numita B. - medic militar în cadrul U.M. 502, Spitalul Militar de Urgență C. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de neglijență în serviciu, faptă prevăzută și pedepsită de art. 298 C. pen., și omisiunea sesizării, faptă prevăzută și pedepsită de art. 267 C. pen., precum și împotriva unor persoane necunoscute - "asistente medicale și/sau infirmiere" - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, faptă prevăzută și pedepsită de art. 205 C. pen.

Astfel, din cuprinsul plângerii penale rezultă că, în perioada 8 ianuarie - 29 ianuarie 2019, persoana vătămată A. a fost internată în Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. C.", context în care nu i s-a administrat tratamentul medical necesar și corect, conduita medicală fiind una defectuoasă, în sensul că a fost legat de pat, lovit și nu i s-a asigurat starea de igienă corporală necesară.

După începerea urmăririi penale in rem cu privire la faptele sesizate, numitul A., prin apărător ales, a solicitat extinderea urmăririi penale față de numiții:

- D. - colonel medic, comandant al U.M. x - Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. C.", sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală gravă, în forma complicității;

- B. - medic militar (cu grad necunoscut) în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. C.", sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală gravă și neglijență în serviciu;

- E. - general în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. C.", având funcția de șef cabinet comandant, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, în forma instigării.

Ulterior înregistrării la dosarul cauzei a cererii de extindere a urmăririi penale, procurorul militar a dispus efectuarea de verificări cu privire la funcția ocupată și gradul militar deținut de către numitul E., stabilindu-se că în cadrul structurii "Secretariat" a Spitalului Clinic de urgență "Prof. Dr. C." este încadrat domnul plutonier adjutant-șef F., care îndeplinește funcția de subofițer administrativ, acesta fiind cunoscut și cu pseudonimul de "E.".

În prezent, cauza se află în etapa urmăririi penale in rem, cercetările fiind efectuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

Se observă astfel că, în cauză, urmărirea penală a fost începută doar in rem, iar, în acest moment, competența după calitatea persoanelor poate fi individualizată numai prin raportare la plângerea penală formulată.

Or, în cuprinsul plângerii penale a fost indicată calitatea de cadre militare active a persoanelor sesizate, fără să existe la acest moment procesual niciun element din care să rezulte că restul personalului medical sesizat - indicat generic "asistente medicale și/sau infirmiere" - nu ar fi cadre militare ale Serviciului Român de Informații.

Așadar, ținând cont de faptul că plângerea penală vizează persoane clar individualizate, care au calitatea de cadre militare active (B. - medic militar, cu grad necunoscut, D. - colonel medic în cadrul U.M. x - Spitalul Clinic de urgență "Prof. Dr. C." și plutonier adjutant - șef F. - numele acestuia a fost indicat în mod eronat de către petent ca fiind E.), instanța competentă să judece cauza în primă instanță și implicit să soluționeze contestația privind durata procesului penal este Tribunalul Militar, potrivit normelor de competență personală prevăzute de art. 37 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili că Tribunalul Militar București este instanța competentă să soluționeze cauza având ca obiect contestația privind durata procesului penal formulată, pentru contestatorul A., de către reprezentantul său convențional, avocat A., instanță căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația privind durata procesului penal formulată, pentru contestatorul A., de către reprezentantul său convențional, avocat A., în favoarea Tribunalului Militar București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.

GGC - CL