ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.377 din data de 09 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de persoana condamnată A. împotriva Deciziei penale nr. 1.512 din 07 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr. x/2019, contestatorul condamnat a formulat contestație în anulare împotriva Sentinței penale nr. 781 din 23.05.2019, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. x/2018, definitivă prin Decizia penală nr. 1.512 din 07.11.2019 a Curții de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., susținând în esență că în mod nelegal s-a dispus condamnarea sa, întrucât era incidentă o cauză de încetare a procesului penal, respectiv împăcarea părților.

În drept, contestația în anulare se întemeiază pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Prin Sentința penală nr. 243 din 16.03.2020 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat.

Prin Decizia penală nr. 953 din 7 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 243 din 16.03.2020 a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a fost desființată sentința penală atacată și, pe fond, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Astfel, cauza a fost reținută spre competență soluționare la Curtea de Apel Craiova, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2020 și repartizată aleatoriu.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat, sub aspectul admisibilității în principiu, făcând trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., curtea de apel a constatat că prin Decizia penală nr. 1.512 din 07.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova au fost analizate criticile inculpatului referitoare la incidența cauzei de încetare a procesului penal invocate și în cadrul contestației în anulare pendinte, reținându-se cu autoritate de lucru judecat că, deși este adevărat că a intervenit împăcarea părților, aceasta a avut loc la o dată ulterioară momentului prevăzut de dispozițiile art. 159 alin. (3) din C. proc. pen. (cel al citirii actului de sesizare), pentru a putea avea drept consecință încetarea procesului penal.

De asemenea, s-a notat că au fost examinate punctual și înlăturate motivat toate celelalte apărări ale inculpatului A., reiterate în contestația de față, referitoare la neîndeplinirea procedurii de citare cu acesta pentru termenul de judecată din 09.11.2018, când s-a dat citire actului de sesizare a instanței, considerentele sub acest aspect fiind expuse pe larg la filele x ale deciziei contestate.

Împotriva Deciziei nr. 1.377 din data de 09 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat apel condamnatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 18.01.2021, sub nr. x/2020.

Concluziile apărării și ale reprezentantului Ministerului Public sunt detaliat prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluționarea apelului exercitat de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu a contestației în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță.

În ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudența a statuat în mod constant că această dispoziție vizează hotărârile pronunțate în procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidența dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilității în principiu a contestației în anulare. Astfel, deși dezlegarea vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestație în anulare formulată împotriva unei sentințe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situațiile în care instanța respinge contestația în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanța supremă reține în decizia amintită că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.

Așadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziții în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunțate cu apel, iar dispozițiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 1.377 din 09 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 1.377 din 09 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2021.

GGC - ED