ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 624 din 23 septembrie 2020 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosarul nr. x/2020, în baza 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen., cu aplicarea art. 159 și art. 231 alin. (2) C. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpatul A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (7 acte materiale din 21 septembrie 2015, 26 septembrie 2015, 19 decembrie 2015, 20 decembrie 2015, 31 decembrie 2015, 2 ianuarie 2016, 3 ianuarie 2016), prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a împăcării cu persoana vătămată SC B. SRL

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 159 alin. (2) C. pen., s-a constatat stinsă în cauză acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC B. SRL în legătură cu infracțiunea de furt calificat.

Prin aceeași sentință, s-a stabilit față de inculpatul A. pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (16 acte materiale din 15 aprilie 2015, 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, 12 august 2015, 12 august 2015, 13 august 2015, 17 august 2015, 21 august 2015, 31 august 2015, 4 septembrie 2015, 4 septembrie 2015, 8 septembrie 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare perioada reținerii de la 3 februarie 2020, ora 16:31, până la 4 februarie 2020, ora 16:31.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani.

Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În baza art. 83 C. pen., s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., s-a hotărât ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul cauzat părții civile SC B. SRL și că aceasta nu mai are nicio pretenție civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1), art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 675 RON și persoana vătămată SC B. SRL la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 7 din 4 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 624 din 23 septembrie 2020 a Judecătoriei Suceava, acesta fiind obligat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată în parte și, în rejudecare, au fost înlăturate prevederile referitoare la stabilirea unei pedepse de 1 an și 2 luni închisoare față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (16 acte materiale), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., precum și dispozițiile art. 83, art. 85, art. 86 C. pen. și art. 404 alin. (3) C. proc. pen.

În baza art. 396 alin. (1), (2) și (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, în formă continuată (16 acte materiale din 15 aprilie 2015, 20 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 27 aprilie 2015, 4 mai 2015, 12 august 2015, 12 august 2015, 13 august 2015, 17 august 2015, 21 august 2015, 31 august 2015, 4 septembrie 2015, 4 septembrie 2015, 8 septembrie 2015, 11 septembrie 2015, 14 septembrie 2015), prevăzută de art. 295 alin. (1) raportat la art. 308 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 75 alin. (1) lit. d) raportat la art. 76 alin. (1) C. pen.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului prin sentința penală apelată, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., iar cea accesorie conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) raportat la art. 92 alin. (1) și (2) C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, ce se calculează de la data pronunțării deciziei.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență, datele prevăzute la lit. c) - e) urmând a fi comunicate Serviciului de Probațiune Suceava.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probațiune Suceava.

Potrivit art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligației prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să fie realizată de Serviciul de Probațiune Suceava.

Conform art. 93 alin. (3) C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la una din următoarele două instituții publice: Primăria municipiului Suceava, județul Suceava, respectiv Primăria comunei Șcheia, județul Suceava, instituția urmând a fi decisă de consilierul de probațiune din cadrul Serviciului de Probațiune Suceava în urma evaluării inițiale a inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 96 alin. (1), (4), (6) C. pen. și art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau neexecutării obligației impuse prin decizie sau săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în sancțiunea revocării suspendării sub supraveghere urmată de executarea pedepsei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 5 februarie 2021, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat C. invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat că, la alegerea modalității de individualizare a sancțiunii penale aplicate, curtea a avut în vedere alte limite de pedeapsă decât cele stabilite de lege pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. raportat la art. 308 alin. (1) și (2) C. pen., și anume cele cuprinse între 2 ani și 7 ani închisoare instituite pentru forma tip a infracțiunii, care, însă, nu corespund încadrării juridice reținute prin rechizitoriu.

În acest sens, a solicitat să fie avute în vedere aspectele statuate prin Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 10 februarie 2015, în sensul că "dispozițiile art. 308 C. pen. reprezintă o variantă atenuată a infracțiunii de delapidare prevăzute de art. 295 C. pen." și că "la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale se ține seama de pedeapsa prevăzută de art. 295 C. pen. raportat la art. 308 alin. (2) C. pen.", context în care a apreciat că instanța de apel a reținut, în mod nelegal, că, potrivit art. 187 C. pen., la stabilirea modalității de individualizare a sancțiunii penale nu se poate ține seama de respectivele prevederi (ale art. 308 C. pen.), întrucât acestea constituie o cauză de reducere a pedepsei, motiv pentru care a dispus desființarea sentinței și respingerea apelului formulat de inculpat.

Ca urmare, s-a subliniat că, în condițiile în care faptele inculpatului îmbracă forma atenuată a infracțiunii de delapidare, limitele între care se putea aplica pedeapsa erau cuprinse între 1 an și 4 luni închisoare și 4 ani și 8 luni închisoare, situație în care, în speță, exista posibilitatea legală de a se dispune o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, fiind îndeplinite cerințele privind limita maximă de pedeapsă la care fac referire dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 83 alin. (2) C. pen.

În atare situație, s-a apreciat că, în cauză, a fost aplicată o pedeapsă în alte limite prevăzute de lege, motiv pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. raportat la art. 437 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Suceava.

Prin Încheierea din data de 1 aprilie 2021, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 4 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pe de o parte împrejurarea că pedeapsa aplicată de instanța de apel nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, iar pe de altă parte că exista posibilitatea legală de a se dispune de instanța de apel o soluție de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, fiind îndeplinite cerințele privind limita maximă de pedeapsă la care fac referire dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 83 alin. (2) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte amintește că în jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței acestui motiv de drept în cazul unor erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. sau de legile speciale, pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC din 5 aprilie 2016; Decizia nr. 226/RC din 14 iunie 2016, Decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

În consecință, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greșitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30 aprilie 2020).

În consecință, evaluând legalitatea pedepsei aplicate recurentului inculpat A. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel:

Potrivit art. 295 alin. (1) C. pen., infracțiunea de delapidare se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă se situează între 1 an,4 luni și 4 ani, 8 luni, iar ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 308 C. pen., limitele de pedeapsă sunt între 10 luni și 20 de zile și 3 ani, 1 lună și 10 zile.

În acest context, Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate raportat atât la dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât și la dispozițiile art. 308 alin. (1) C. pen.

În realitate, ceea ce critică recurentul inculpat este dispoziția instanței de apel referitoare la suspendarea executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare și nu aplicarea unei pedepse peste limitele prevăzute de lege, pedeapsa fiind aplicată în limitele legale, inclusiv în ipoteza reținerii prevederilor art. 308 C. pen. Însă, ceea ce se cenzurează în calea extraordinară de atac a recursului în casație sunt limitele de pedeapsă apreciate ca fiind nelegale și nu modalitatea de individualizare a executării pedepsei.

Susținerile recurentului inculpat nu urmăresc să supună cenzurii Înaltei Curți legalitatea pedepsei aplicate în speță prin raportare la particularitățile faptice reținute prin decizia recurată, ci tind la o reevaluare a însuși conținutului acestor particularități și a interpretării date lor, în scopul recunoașterii unor efecte juridice diferite asupra tratamentului sancționator.

Se constată, așadar, că susținerile invocate de recurentul inculpat în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Așadar, aceste dispoziții legale sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate și, cu atât mai puțin, a unui aspect de netemeinicie care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

În raport de aceste argumente, Înalta Curte reține că neaplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 80 C. pen. (renunțarea aplicării pedepsei) sau art. 83 C. pen. (amânarea aplicării pedepsei) nu pot fi invocate în calea de atac a recursului în casație declarat, întrucât în această cale extraordinară de atac, nu se poate reindividualiza cuantumul pedepsei, această operațiune judiciară fiind de esența căii ordinare de atac, ce are caracter devolutiv, în timp ce, pe calea recursului în casație se verifică numai erorile de drept.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 4 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 7 din data de 04 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2021.

Procesat de GGC - LM