ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 29/2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 26.01.2018, reclamantul A., reprezentat de B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., D. și Spitalul Județean de Urgență Slatina a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 500 RON către minorul A., reprezentând cheltuieli de spitalizare (daune materiale), achitate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 14.04.2017; obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 458,28 RON către pârâtul Spitalul Județean de Urgență Slatina, reprezentând diferență cheltuieli de spitalizare (daune materiale), neachitate până în prezent, conform decontului de cheltuieli din 16.04.2017; obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 200.000 euro, echivalent a 932.000 RON, către minorul A., reprezentând despăgubiri morale acordate persoanei fizice pentru daunele morale aduse demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private ori dreptului la imagine, ca urmare a accidentului rutier din 14.04.2017 produs în comuna Fărcașele, jud. Olt; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 54/2016, art. 41, 48-49 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1357, art. 1359, art. 1376 C. civ., art. 7 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin sentința civilă nr. 259/2019 din 23 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios adminitrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de chemare în judecată față de pârâții C. S.A. și D., precum și față de intervenientul Spitalul Județean de Urgență Slatina; a fost obligat reclamantul la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., prin reprezentant legal B., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Spitalul Județean de Urgență Slatina, excepție asupra căreia instanța s-a pronunțat prin încheiere interlocutorie dar nu a mai analizat-o sau amintit-o în considerentele sentinței; obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 500 RON către minorul A., reprezentând cheltuieli de spitalizare (daune materiale) achitate ca urmare a accidentului rutier produs la data de 14.04.2017; obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 458,28 RON către pârâtul Spitalul Județean de Urgență Slatina, reprezentând diferență cheltuieli de spitalizare (daune materiale) neachitate până în prezent, conform decontului de cheltuieli din 16.04.2017; obligarea pârâților C. S.A. și D., în solidar, la plata sumei de 100.000 euro, echivalent a 472.000 RON către minorul A., reprezentând despăgubiri morale acordate persoanei fizice pentru daunele morale aduse demnității, reputației, vieții intime, familiale sau private ori dreptului la imagine, ca urmare a accidentului rutier din 14.04.2017 produs în comuna Fărcașele, jud. Olt; cu cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel și intervenientul Spitalul Județean de Urgență Slatina, solicitând admiterea cererii, schimbarea sentinței civile nr. 259/2019 și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului D., în solidar cu C. S.A., la plata de despăgubiri civile în cuantum de 458,28 RON, din suma de 958,28 RON, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate cu acordarea se servicii medicale pacientului A., internat în Spitalul Județean de Urgență Slatina.

Prin decizia civilă nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate, atât apelul reclamantului A., prin reprezentant B., cât și cel al intervenientului Spitalul Județean de Urgență Slatina și a fost obligat apelantul-reclamant către D. la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, la 27 ianuarie 2020, a declarat recurs reclamantul A., prin reprezentant B., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.

Cu privire la primul motiv de recurs, recurentul-reclamant învederează că instanța de apel a soluționat calea de atac devolutivă exclusiv pe baza raportului de expertiză tehnică auto întocmit la instanța de fond, cu înlăturarea completă a celorlalte probatorii administrate în cauză, instanța de apel stabilind o ierarhie a probelor și dând prevalență unui raport de expertiză greșit întocmit, părtinitor, subiectiv, în loc să aprecieze/evalueze probele prin coroborare.

În opinia recurentului, nu subzistă teza culpei exclusive a pietonului minor A. în producerea accidentului, atât timp cât accidentul s-a produs într-o zonă comercială a comunei Fărcașele, unde se aflau amplasate mai multe magazine și era un trafic pietonal consistent, aglomerația fiind cu atât mai mare cu cât accidentul s-a produs în Vinerea Mare dinaintea sărbătorilor pascale, când foarte multe persoane se aflau pe carosabil și în apropierea magazinelor pentru a efectua cumpărături, iar comuna Fărcașele, deși are un număr de cca 4.700 locuitori, are doar trei treceri de pietoni marcate și semnalizate pe raza întregii comune, nefiind nicio trecere de pietoni în zonă sau la mai puțin de 1 km în ambele direcții de punctul în care s-a produs accidentul rutier.

Astfel, recurentul apreciază că intimatul D. nu a avut o conduită preventivă în trafic, fiind incidente dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind obligațiile conducătorului de vehicule în trafic.

Mai departe, recurentul arată condițiile în care s-a produs accidentul și procedurile prin care a trecut minorul.

Recurentul arată că expertul tehnic auto nu a fost la locul accidentului și nu a văzut efectiv locația în care s-a produs accidentul, nu a analizat indicatoarele și marcajele rutiere așa cum erau acestea instalate la momentul accidentului (putea solicita informații la Primăria Fărcașele sau la poliție) și nu a analizat nici măcar situația actuală, de la momentul expertizei, a marcajelor și indicatoarelor rutiere, iar susținerile expertului privind faptul că pietonul nu a traversat prin loc permis sau nu a traversat pe la colțul străzii sunt nedocumentate.

De asemenea, recurentul arată că autovehiculul avea defecțiuni la sistemul de frânare, însă din expertiză rezultă că inclusiv aceste defecțiuni ar fi în limitele legale admise și nu influențează parametrii tehnici ai mașinii. Mai susține acesta că din probatoriul administrat apar neconcordanțe majore, ce infirmă posibilitatea unei viteze de deplasare de doar 50km/h anterior/în momentul impactului.

Consideră recurentul că intimatul D., în calitate de conducător auto, a încălcat normele de circulație prevăzute de art. 41 alin. (1), art. 48 și art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Recurentul învederează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 1376 alin. (1), (13)57 și 1359 C. civ., iar răspunderea asigurătorului C. S.A. pentru daunele materiale și morale provocate minorului A. rezultă din dispozițiile art. 11-12, art. 15 din O.U.G. nr. 54/2016, act normativ care a fost în vigoare în perioada 19.09.2016 (când este abrogată Legea nr. 136/1995) - 11.07.2017 (când intră în vigoare Legea nr. 132/2017).

Prin notele scrise depuse la 20 martie 2020, recurentul-reclamant precizează că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimaților-reclamanți, la 24.02.2020 .

La 28 februarie 2020, în termen legal, intimatul-pârât D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, deoarece motivele de nelegalitate invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât nu a precizat dacă că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

La 26 martie 2020, în termen legal, intimatul-pârât C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul-pârât nu a precizat dacă că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

La 16 martie 2020, în termen legal, intimatul-intervenient Spitalul Județean de Urgență Slatina a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare. Intimatul-intervenient nu a precizat dacă că este de acord ca, în situația în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluționat de completul de filtru, în condițiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

Întâmpinările au fost comunicate recurentului la 10.4.2020 (dosar recurs), care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 noiembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți, care nu au înțeles să depună un punct de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, criticile subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., au fost invocate în mod formal, întrucât, se constată că vizează netemeinicia soluției instanței de apel, recurentul urmărind, în realitate, restabilirea situației de fapt prin reanalizarea probatoriului administrat în cele două faze procesuale, iar nu înlăturarea unor nelegalități săvârșite de instanța de apel.

Evocarea criticilor privind întocmirea și aprecierea probei cu expertiza tehnică auto, aprecierea comportamentului la volan al pârâtului D. și stabilirea culpei în producerea accidentului vizează aspecte factuale ale cauzei, a căror evaluare intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive. Or recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrare, prin reevaluarea situației de fapt.

Se reține că recursul este o cale nedevolutivă de atac în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al recurentului cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât D. prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin reprezentant legal B., împotriva deciziei civile nr. 947/2019 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2021.