SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 5438/04 prezentată de Arnaud SOCARROS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 13 mai 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Renate Jaeger, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 23 ianuarie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Arnaud Socarros, este un resortisant francez, născut în 1957 și rezident în Mauleon Licharre. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A.-M. Mendiboure, avocat în Bayonne. Guvernul francez ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este director al publicației de lalahebdomadar basc Ekaitza , al cărui sediu și conducere sunt în Bayonne. La 11 septembrie 2001, în Statele Unite au avut loc atacurile împotriva turnurilor gemene ale World Trade Center. În aceeași zi, domnul L., desenator, a prezentat un desen care simboliza atentatul (patru clădiri de mare înălțime care se prăbușesc într-un nor de praf după ce au fost lovite de două avioane) cu o legendă care cuprindea sloganul publicitar al unei mărci celebre, Desenul a fost publicat la pagina 3 din numărul 787 din septembrie 2001. În urma acestei publicații, prefectul Pirinei-Atlantice îl sesizează pe procurorul Republicii Bayné cu privire la o cerere de inițiere a unei acțiuni judiciare împotriva lui Ekaitza. Procurorul l-a citat pe desenator și pe reclamant în fața tribunalului corecțional al șefului de complicitate la terorism și dapologie a terorismului. Prin hotărârea din 8 ianuarie 2002, tribunalul corecțional de la Bayonne l-a condamnat, printre altele, pe reclamantul șefului de laapologie a terorismului la 1 500 EUR (EUR) d și alte două jurnale de judecată în întregime, și la cheltuielile de procedură însoțite de constrângere pe corp. Reclamantul a făcut apel. Prin o hotărâre din 24 septembrie 2002, instanța de apel din Pau a confirmat judecata Tribunalului corecțional. Prin scrisoarea din 21 februarie 2003, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri, fără a fi reprezentat de un avocat în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație. și 19 aprilie 2003, reclamantul a solicitat să cunoască motivele de fapt și de drept care au susținut această concluzie, dar nu a primit niciun răspuns, recursul lor fiind examinat de Curtea de Casație la 25 martie 2003, fără ca acestea să fi fost convocate în instanță. Curtea de Casație a considerat că motivarea instanței de apel din Pau a fost pertinentă și suficientă pentru a demonstra că a apreciat în mod corect faptele și a caracterizat în toate aceste elemente elementele care constituie travaliul de terorism. GRIEFS Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza condamnării sale pentru apologia terorismului. Invocând art. 6 din Convenție, el se plânge că nu a beneficiat de un proces echitabil, în acest sens nu a comunicat nici partea care nu este acoperită de secretul deliberării raportului consilierului raportor, nici de considerațiile de drept reținute de avocatul general pentru a stabili concluziile sale și că nu a fost reținut în instanță în fața Curții de Casație. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. Printr-o scrisoare din 15 iunie 2007, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. Acestea au fost adresate reclamantului la 26 iunie 2007, care a fost invitată să-și transmită observațiile ca răspuns înainte de 11 septembrie 2007. În ianuarie 2008, o scrisoare prin care i se solicită să știe dacă intenționează să răspundă la observațiile guvernului. Fără răspuns din partea Consiliului reclamantului, grefa Curții îi trimite o scrisoare prin care îi recomandă cu confirmare de primire la 25 martie 2008 și îl imploră să îi spună înainte de 8 aprilie dacă reclamantul intenționează să își mențină cererea. Transplantul a precizat că, în lipsa unui răspuns, Curtea ar putea concluziona că reclamantul nu mai are niciun interes în menținerea cererii și a decis să o elimine din rol. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. Prin urmare, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen, prin aceste motive, Curtea decide să elimine cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte
Requête n
o
5438/04
présentée par Arnaud SOCARROS
contre la France
La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 13 mai 2008 en une chambre composée de
:
Peer Lorenzen,
président,
Rait Maruste,
Jean-Paul Costa,
Renate Jaeger,
Mark Villiger,
Isabelle Berro-Lefèvre,
Zdravka Kalaydjieva,
juges,
et de Claudia Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 janvier 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Arnaud Socarros, est un ressortissant français, né en 1957 et résidant à Mauleon Licharre. Il est représenté devant la Cour par M
e
A.-M.
Mendiboure, avocat à Bayonne. Le gouvernement français («
le Gouvernement
») est représenté par son agent, M
me
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est directeur de la publication de l’hebdomadaire basque
Ekaitza
, dont le siège et la direction sont à Bayonne.
Le 11 septembre 2001, eurent lieu, aux Etats-Unis, les attentats contre les tours jumelles du World Trade Center. Le jour même, M. L., dessinateur, remit à la rédaction un dessin symbolisant l’attentat (
quatre immeubles de grande hauteur qui s’effondrent dans un nuage de poussière après avoir été percutés par deux avions)
avec une légende pastichant le slogan publicitaire d’une marque célèbre,
«
».
Le dessin fut publié en page 3 du numéro 787 du
13
septembre 2001.
A la suite de cette publication, le préfet des Pyrénées-Atlantiques saisit le procureur de la République de Bayonne d’une demande d’ouverture de poursuites judiciaires à l’encontre de l’hebdomadaire
Ekaitza
. Le procureur cita le dessinateur et le requérant à comparaître devant le tribunal correctionnel du chef de complicité d’apologie du terrorisme et d’apologie du terrorisme.
Par jugement du 8 janvier 2002, le tribunal correctionnel de Bayonne condamna notamment le requérant du chef d’apologie du terrorisme à 1
500
euros (EUR) d’amende, à la publication à ses frais dans
Ekaitza
et deux autres journaux du jugement dans son intégralité, et aux frais de procédure assortis de la contrainte par corps.
Le requérant fit appel. Par un arrêt du 24 septembre 2002, la cour d’appel de Pau confirma le jugement du tribunal correctionnel.
Le requérant forma un pourvoi en cassation contre cet arrêt, sans se faire représenter par un avocat au Conseil d’Etat et à la Cour de cassation. Par une lettre du 21 février 2003, l’avocat général l’informa du sens de ses conclusions, qui tendaient au rejet du pourvoi. Par retour de courrier, les 10
et 19 avril 2003, le requérant demanda à connaître les raisons en fait et en droit qui soutenaient cette conclusion, mais il n’obtint pas de réponse, leur pourvoi ayant été examiné par la Cour de cassation le 25 mars 2003, sans qu’ils aient été convoqués à l’audience. La Cour de cassation considéra que la motivation de la cour d’appel de Pau était pertinente et suffisante pour démontrer qu’elle avait correctement apprécié les faits et caractérisé en tous ces éléments constitutifs le délit d’apologie de terrorisme.
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression en raison de sa condamnation pour apologie du terrorisme. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaint de ne pas avoir bénéficié d’un procès équitable, en ce qu’il n’a eu communication ni de la partie non couverte par le secret du délibéré du rapport du conseiller rapporteur, ni des considérations de droit retenues par l’avocat général pour établir ses conclusions et qu’il n’a pas été convoqué à l’audience devant la Cour de cassation.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Par un courrier du 15 juin 2007, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 26 juin 2007, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 11 septembre 2007.
L’avocat du requérant n’ayant pas répondu, le greffe lui a adressé, le 16
janvier 2008, une lettre l’invitant à lui faire savoir s’il comptait répliquer aux observations du Gouvernement.
Sans réponse du conseil du requérant, le greffe de la Cour lui adressa un courrier en recommandé avec accusé de réception le 25 mars 2008 et le pria de lui faire savoir avant le 8 avril si le requérant entendait maintenir sa requête. Le greffe précisa qu’en l’absence de réponse la Cour pourrait conclure que le requérant n’a plus d’intérêt au maintien de la requête et décider de rayer celle-ci du rôle. L’accusé de réception parvint au greffe le 31
mars 2008. Le conseil du requérant n’adressa aucune réponse au greffe.
A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de mettre fin à l’application de l’article 29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia Westerdiek
Peer Lorenzen
Greffière
Président