SIGLA c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
SIGLA c. FRANCE (CtEDO, 2008)
CINCIEMĂ SECȚIUNEA DE DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2122/06 prezentate de Sami SIGLA împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 27 mai 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Jean-Paul Costa, Volodymyr Butkevych, Renate Jaeger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători; și Claudia Westerdiek graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 decembrie 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, așa cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul art. 41 din Regulamentul Curții, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurent, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Sami Sigla, este un resortisant turc, născut în 1967. El este în prezent deținut la casa de hotărâre de la Strasbourg. Este reprezentat în fața Curții de către domnul J.-J. Forrer, avocat la Strasbourg. Guvernul francez ( În cazul în care, în urma unei cereri din partea unui stat membru sau a unei cereri din partea unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unei țări terțe terțe sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al Uniunii Europene sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau a unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru al unui stat membru sau a cărui stat membru al Uniunii sau a cărui stat membru sau a cărui stat sau a unui stat sau a unui stat membru sau a unui stat membru al unei stat membru sau a unui stat sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a unui stat membru sau a cărui stat sau a unui stat sau a cărui stat sau a cărui stat sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat membru sau a cărui stat sau a cărui stat sau a cărui stat membru sau a cărui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat membru sau a unui stat sau a unui stat sau a unui stat Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul beneficiază de dreptul de azil în Franța. La 29 decembrie 2001, în timp ce se afla în Țările de Jos, reclamantul a fost rănit în burtă în timpul unui schimb de focuri în timpul unui proces de contabilitate care era probabil legat de activitățile sale de trafic internațional de heroină și care a suferit o intervenție chirurgicală într-un spital din Rotterdam. La o dată nespecificată, reclamantul a fost interpelat de poliția franceză în cadrul unei anchete privind traficul de droguri între Țările de Jos și Franța. La 17 mai 2005, judecătorul pentru libertăți și deținerea Tribunalului de Mare Instanță din Strasbourg a respins o cerere de eliberare a reclamantului. Acesta s-a bazat pe faptul că reclamantul era șomer în Franța și Olanda, că era de naționalitate turcă și că nu prezenta nicio garanție de reprezentare și că traficul de heroină cu câteva zeci de kilograme era deosebit de criminal. La 23 iunie 2005, reclamantul a fost examinat la Serviciul de chirurgie gastrointestinală al spitalelor universitare din Strasbourg. Medicul care a luat o decizie după cum urmează: J. Sigla. Într-adevăr, abdomenul său prezintă o ruptură masivă pe cicatricea de laparotomie. În epigastrică, străfulgerările digestive sunt sub piele, dar riscurile de fistulă sunt minime. Pe de altă parte, zona periombilicală este locul unei fibroze de fricțiune. Nu există nici un semn de fistulă digestivă. Leziunile cruste și fibroza sunt banale. Vă sfătuiesc - purtați o curea de contenție abdominală - tratament simptomatic al constipației pentru a evita suprapresiune abdominală... - Fără bandaje grase pe leziuni cruste La 5 iulie 2005, judecătorul libertăților și detenției a respins, prin aceleași motive, o nouă cerere de eliberare. La 27 iulie 2005, judecătorul pentru libertăți și detenție a prelungit cu patru luni reținerea provizorie a reclamantului. În timpul dezbaterii, reclamantul, care era asistat de un interpret, dar nu de avocatul său care era declarat indisponibil în acea zi, a precizat printre altele (...) Am probleme de sănătate, mă simt inconfortabil la domiciliu, am văzut un medic care mi-a spus că nu am avut nici bani pentru a fi urmărit. Medicul a spus că o operație ar fi foarte riscant pentru mine. Nu pot sta într-o astfel de stare, eu nici măcar nu pot sta jos [...] Pentru a refuza punerea în libertate, judecătorul libertăților și detenției s-a bazat pe gravitatea dreptului de proprietate al reclamantului, necesitatea de a evita orice presiune asupra martorilor și pe consultarea frauduloasă a coautorilor. Acesta s-a bazat, de asemenea, pe cetățenia reclamantului, pe faptul că acesta era fără loc de muncă și fără resurse și pe faptul că a fost arestat cu mandat de arestare, la un an după eliberarea acestuia și că nu prezenta nicio garanție de reprezentare. La 7 septembrie 2005, un medic de la l'autentification et de ingrijire ambulatore (UCSA) de la casa de la Strasbourg a indicat că starea de sănătate a reclamantului era monitorizată în mod regulat și nu justifica transferul său la Centrul spitalicesc universitar din Nancy. În cele din urmă, acesta a precizat că reclamantul beneficia de îngrijiri locale pe care le putea face el însuși. La 29 septembrie 2005, același medic a întocmit un nou certificat, menționând faptul că reclamantul prezintă o efuziune masivă pe o cicatrice abdominală de laparotomie (în urma unei răni prin împușcare în 2001). Pacientul se plânge de dureri intermitente și constipație cronică. La 23 iunie 2005, chirurgul nu a luat în considerare tratamentul medical și purtarea centurii abdominale. Pacientul a putut avea o centură de siguranță făcută la comandă (...). La 29 noiembrie 2005, judecătorul pentru libertăți și detenție a prelungit din nou detenția provizorie a reclamantului pentru o perioadă de patru luni. Avocatul reclamantului, desemnat din oficiu, a afirmat, printre altele, că starea de sănătate a reclamantului era precară și în regim de urgență, nu ar putea fi urmărit la fel de bine ca în exterior. Ar trebui să se prevadă o spitalizare pentru a se putea trata în mod corespunzător. Judecătorul a subliniat faptul că starea de sănătate a reclamantului a fost urmărită în mod regulat în închisoare în conformitate cu certificatul doctorului G. din 7 septembrie 2005 și nu a necesitat efectuarea unei operațiuni care să justifice transferul de la .H.U. la C.U. de Nancy. La 31 martie 2006, judecătorul pentru libertate și detenție a respins o cerere de eliberare a reclamantului. În timpul dezbaterilor, reclamantul, care a fost asistat de un avocat, a declarat că avea probleme de sănătate, în special de respirație și că operațiunea pe care ar trebui să o suporte era foarte periculoasă. Avocatul său a pledat că nu a fost luată nicio măsură nouă de la începutul acestei cauze și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 17 iulie 2006, reclamantul a scris instanței de judecată pentru a solicita să beneficieze de o competență medicală cu asistență medicală de către un interpret. El a explicat că problemele sale de sănătate erau grave și că impuneau o îngrijire mai adecvată la 17 august 2006, reclamantul a fost condamnat de Tribunalul Corecțional de la Strasbourg la opt ani de închisoare, la o amendă vamală de 150 de ani. La 23 august 2006, un medic de la UCSA a făcut apel la un alt medic, menționând o scrisoare către un alt medic. Vă confirm că i-am propus dlui Sigla să solicite prin intermediul avocatului său o expertiză medicală. Acest document ar putea ajuta la solicitarea de a-și corecta sentința ținând cont de starea sa de sănătate. Acest lucru la instanța de aplicare a pedepselor atunci când va fi considerat definitiv Având în vedere prima sa condamnare, care ar fi grea, j mai târziu a avut în vedere o consultare la un senior de la spitalul de chirurgie digestivă, pentru care am cerut o întâlnire. La 23 octombrie 2006, reclamantul a fost supus unei examinări abdominale. La 21 decembrie 2006, medicul de la LUCSA a calificat starea de sănătate a reclamantului ca fiind foarte bun La 30 ianuarie 2007, Camera de Apeluri Corecționale a Tribunalului din Colmar l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă de nouă ani de închisoare, la interdicia definitivă a teritoriului francez cu executarea provizorie și la menținerea sa în detenie. La 31 ianuarie 2007, reclamantul a formulat un recurs împotriva acestei hotărâri. La 10 iulie 2007, reclamantul a fost supus unui nou examen medical, care a dus la întocmirea unui certificat întocmit de medicul șef al UCSA în aceste condiții [la mai] prezintă o eviscerare masivă ca urmare a rănilor provocate de gloanțe și intervențiilor chirurgicale destinate să-l salveze. Aceasta înseamnă că, pe o mare parte a peretelui anterior al abdomenului nu există mai mult mușchi și că conținutul intestinal în special, abdomenul este direct în spatele pielii. În plus, există aderențe între țevile intestinale și piele. În mod ideal ar fi capabil să interpună o plasă de protecție între partea posterioară a pielii din abdomen și conținutul stomacului. Aceasta este o operație foarte delicată. Este normal ca pacientul sa se îngrijoreze de această situație și că mai degrabă ar fi transferat în Țările de Jos, unde ar putea reîncepe contactul cu echipa chirurgicală care l-a preluat prima dată. La Strasbourg, situația este blocată, chirurgii consultați se tem de complicațiile grave ale acestei intervenții, fără de care acest pacient nu va avea niciodată o viață normală. În august 2007, reclamantul a formulat o nouă cerere de punere în libertate, în sprijinul căreia a invocat starea sa de sănătate îngrijorătoare. Prin Hotărârea din 20 noiembrie 2007, Camera de Apel Corecțională a Tribunalului din Colmar a respins cererea. La 23 noiembrie 2007, reclamantul s-a ocupat de casarea împotriva acestei hotărâri. La 4 februarie 2008, reclamantul a formulat o nouă cerere de punere în libertate, care urma să fie examinată de Camera Corecțională a Tribunalului din Colmar la 20 mai 2008. Potrivit informațiilor disponibile, în ziua prezentei decizii a Curții, recursul menționat anterior, precum și recursul introdus la 31 ianuarie 2007, erau încă în curs de desfășurare, astfel încât reclamantul era încă deținut provizoriu. De asemenea, eliberarea poate fi solicitată în orice caz de orice persoană pusă sub acuzare, acuzată sau acuzată și în orice perioadă a procedurii. În cazul în care este sesizată o instanță de judecată, este de competența sa să se pronunțe asupra detenției provizorii (...) art. 186 Dreptul de apel aparține persoanei care a fost pusă sub acuzare împotriva ordonanțelor și deciziilor prevăzute în art. (...) 148 (...) Art. R 57-8 Directorul regional al serviciilor penitenciare este competent să ia următoarele decizii administrative individuale (...) Autorizație pentru un deținut de a fi tratat de un medic ales de el (...) Deținerea unei autorizații pentru un deținut de a fi internat într-o instituție privată de sănătate. Articolul D 368 Misiunile de diagnosticare și îngrijire în penitenciare și coordonarea acțiunilor de prevenire și de educație pentru sănătate sunt asigurate de o echipă spitalicească aflată sub autoritatea medicală a unui medic spitalicesc, în cadrul unei unități de consultanță și îngrijire ambulator, în conformitate cu dispozițiile articolelor R. 711-7-R. 711-18 din Codul de sănătate publică. În conformitate cu articolul R. 711-7 din Codul de sănătate publică, directorul agenției regionale de sănătate publică desemnează, pentru fiecare instituție din regiune, instituția publică de sănătate situată în apropierea instituției respective, care este responsabilă cu punerea în aplicare a misiunilor descrise la primul paragraf din prezentul articol. art. 720-1 În materie corecțională, în cazul în care persoana condamnată mai are de suportat o pedeapsă cu închisoarea mai mică sau egală cu un an, această pedeapsă poate, din motive grave de ordin medical, familial, profesional sau social și pentru o perioadă de maximum trei ani, să fie suspendată sau executată în fracțiuni, niciuna dintre aceste fracțiuni nu poate fi mai mică de două zile. Hotărârea este luată de către instanța de aplicare a pedepselor în condițiile prevăzute de art. Reclamantul se plânge că nu beneficiază de îngrijirea pe care o necesită starea sa de sănătate și că a fost supus unei examinări superficiale la spital. El susține că ar trebui să fie trimis înapoi în Olanda, astfel încât chirurgul care l-a tratat în 2001 să poată să-și refacă activitatea. El consideră că ar trebui să fie mai degrabă la spital decât în închisoare. El nu invocă nici o dispoziție a Convenției. În pofida faptului că reclamantul nu citează niciun articol din Convenție, motivul său este acela de a susține că regimul său de detenție nu este compatibil cu starea sa de sănătate și, prin urmare, este contrar articolului 3 care dispune de nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În primul rând, guvernul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne. Curtea nu consideră că este necesar să soluționeze această întrebare, cererea fiind inadmisibilă din următoarele motive. Guvernul susține că minimul de gravitate impus de Curte pentru a ajunge la o constatare a încălcării articolului 3 nu poate fi considerat ca fiind îndeplinit. Acesta precizează că, în 2005, reclamantul a beneficiat de 15 consultări medicale și, în 2006, de 18 consultări, dintre care două în spital, într-un serviciu specializat. Medicii i-au prescris o centură de siguranță abdominală de care a putut beneficia. Prelungirea detenției reclamantului a fost efectuată ținând cont de starea sa de sănătate, după cum demonstrează ordonanța din 29 noiembrie 2005. Reclamantul ocupă singur o celulă obișnuită și lucrează la atelierele închisorii din martie 2006, ceea ce dovedește compatibilitatea stării sale de sănătate cu condițiile sale de detenție. Acesta indică faptul că starea generală a reclamantului este, în general, satisfăcătoare, nu mai multe plângeri digestive și este urmărită în mod regulat de unitatea de consultare și de îngrijire ambulator care îi asigură îngrijirea medicală și de igienă corespunzătoare. Reclamantul se referă la certificatul medical din 10 iulie 2007, conform căruia nu poate reveni la o viață normală decât sub rezerva unei operațiuni grele pe care o face. Faptul că personalul medical consultat consideră că o astfel de operațiune prezintă riscuri serioase, nu este de natură să dezlege guvernul de obligațiile sale pozitive de a oferi reclamantului posibilitatea de a recurge la îngrijiri adecvate și proporționale cu gravitatea patologiei. Curtea reamintește că, pentru a cădea sub incidența acestui articol, un tratament trebuie să atingă un minim de gravitate. ; aceasta depinde de ansamblul datelor cauzei, în special de natura și contextul prelucrării, de modalitățile sale de executare, de durata sa, de efectele sale fizice sau mentale, precum și, uneori, de sexul, vârsta și starea de sănătate a victimei (hotărârea Assenov și alții c. Bulgaria din 28 octombrie 1998, Rec., 1998-VIII, p. 3288 § 94). Nu se poate deduce din art. 3 din Convenție o obligație generală de a elibera un deținut din motive de sănătate sau de a-l transfera într-un spital civil, chiar dacă acesta suferă de o boală deosebit de dificil de tratat (a se vedea Mouisel c. Franța, 67263/01, § 40-42, EHR 2002-IX). Cu toate acestea, articolul impune, în orice caz, statului membru al statului membru al statului membru al statului membru al statului membru al statului membru în care se află detenția, în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, ca modalitățile de executare a măsurii să nu pună în pericol o intensitate mai mare sau mai mare decât nivelul inevitabil al suferinței inerente detenției și că, ținând cont de cerințele practice ale detenției, sănătatea și bunăstarea prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător, în special prin administrarea îngrijirii medicale necesare (oprire Kudla c. Polonia, [GC], nr. 30210/96, § 94, EHR 2000-XI. În ceea ce privește condiția reclamantului, Curtea arată că Reclamantul susține că starea sa de sănătate este incompatibilă cu detenția sa și că, fără o nouă operație, care ar trebui să aibă loc în Țările de Jos de către aceeași echipă medicală care a efectuat deja, el nu ar putea recupera o viață normală. Cu toate acestea, Curtea constată că diferitele rapoarte medicale succesive nu menționează o deteriorare a stării de sănătate a reclamantului sau caracterul dificil al închisorii pentru a face față acesteia. În plus, diverșii medici care l-au examinat la Strasbourg și-au exprimat rezerve serioase cu privire la o nouă intervenție chirurgicală, deoarece ar putea pune în pericol viața reclamantului. Curtea consideră că refuzul corpului medical de la Strasbourg de a practica intervenția avută în vedere de medicul-șef al UCSA, din motive care țin de existența unor complicații grave pentru pacient, și în timp ce nimic nu permite mai mult decât faptul că medicii olandezi ar fi de acord să efectueze o astfel de operație nu este suficient pentru a concluziona că autoritățile naționale nu și-au îndeplinit obligația de a proteja integritatea fizică a reclamantului. În ceea ce privește calitatea îngrijirii acordate, Curtea constată că reclamantul nu a contestat afirmația guvernului potrivit căreia, de la începutul încarcerării sale la casa din Strasbourg, acesta a beneficiat de treizeci și trei de consultări medicale, dintre care unele de către specialiști în patologia sa, precum și de o examinare prin scanare efectuată la 23 octombrie 2006. Reclamantul poartă, de asemenea, o centură de retenție abdominală care i-a fost prescrisă de medici. Potrivit atestatelor prezentate de diverși medici, starea sa de sănătate este monitorizată îndeaproape și la intervale regulate. Curtea constată că autoritățile ð ï nu și-au încălcat obligația de a lua măsurile cerute de statul solicitant. În cele din urmă, Curtea remarcă faptul că nu se plânge mai mult de condițiile materiale ale detenției sale, că ocupă o celulă singură și lucrează din 2006 la atelierele casei de detenție. În urma unei evaluări globale a faptelor relevante pe baza dovezilor prezentate în fața sa, Curtea nu consideră că condițiile de detenție ale reclamantului au constituit un tratament inuman sau degradant în sensul articolului 3 din convenție. Prin urmare, cererea inadmisibilă ar trebui declarată ca fiind în mod vădit nefondată, în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Prezident