ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 446/2018

Asupra cauzei penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 223/2018 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, s-a dispus, printre altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen., invocată de inculpatul A., prin apărător ales.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Alba Iulia, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 alin. (1) C. proc. pen., în susținerea căreia s-a invocat că textele legale nu sunt clare și previzibile, în sensul că nu rezultă cu certitudine că instanța este obligată să pronunțe o soluție de condamnare sau poate să dispună achitarea inculpatului, astfel încât vin în contradicție cu dispozițiile art. 20, art. 21 alin. (2) și art. 52 din Constituție, precum și cu art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a reținut următoarele:

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conținutul textului legal evocat rezultă că pentru a fi admisibilă, una din condițiile pe care trebuie să le întrunească cererea de sesizare a Curții Constituționale este aceea ca dispoziția legală a cărei neconstituționalitate se invocă să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Curtea a reținut că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale s-a statuat că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului.

În cauza de față, la termenul de judecată din data de 21.06.2017, inculpatul, deși a solicitat formal să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen., nu a recunoscut faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel încât cererea sa a fost respinsă de instanță. Totodată, Curtea a reiterat observația că, la același termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței respingerea cererii de judecare a inculpatului potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 375 C. proc. pen., învederând că acesta nu a recunoscut faptele astfel cum au fost expuse prin rechizitoriu.

În aceste condiții, solicitarea apărătorului ales al inculpatului de a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 C. proc. pen., în vederea lămuririi posibilității de a se dispune o soluție de achitare, constituie o problemă teoretică, lipsită de aplicabilitate în cauză, întrucât nu a fost judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

De altfel, Curtea a arătat că situația din prezenta cauză este relativ similară cu cea examinată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 591/2014, respectiv se solicită supunerea examenului de constituționalitate a unei probleme ipotetice, ce nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel încât, pentru identitate de rațiune, cererea formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale înserată în cuprinsul Deciziei penale nr. 223/2018 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017, la data de 15 martie 2018, a formulat recurs inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs, acesta a susținut că dispoziția privind respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale este nelegală și netemeinică, urmând a detalia motivele de recurs printr-un memoriu separat, fără a fi depus un astfel de memoriu la dosarul cauzei.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din analiza coroborată a textului de lege criticat și a motivelor invocate de către recurent în cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, nefiind îndeplinită una dintre cerințele de admisibilitate expres prevăzute de lege.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor exigențe de admisibilitate cumulativ prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

- calitatea de parte în proces a autorului excepției;

- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014);

- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are însă valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. În întocmirea unui astfel de act procedural, instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția are, potrivit legii, nu doar competența, ci și responsabilitatea corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională, în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, raportându-se la particularitățile cauzei, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu au o legătură indisolubilă cu soluționarea cauzei întrucât solicitarea de a fi sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 375 C. proc. pen., în vederea lămuririi posibilității de a se dispune o soluție de achitare, constituie o problemă teoretică, lipsită de aplicabilitate în cauză, întrucât recurentul nu a fost judecat potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Alba Iulia, la termenul de judecată din data de 21.06.2017, inculpatul, deși a solicitat formal să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 375 C. proc. pen., nu a recunoscut faptele pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, astfel încât cererea sa a fost respinsă de instanță. Mai mult decât atât, la același termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței respingerea cererii de judecare a inculpatului potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 375 C. proc. pen., învederând că acesta nu a recunoscut faptele astfel cum au fost expuse prin rechizitoriu.

Înalta Curte arată că decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, ceea ce presupune, pe de o parte existența unei legături directe între norma contestată și soluția ce urmează a se da în cauză, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia Curții Constituționale în proces, aceasta trebuind să aibă efecte asupra conținutului hotărârii judecătorului.

Astfel, sub aspectul legăturii dispozițiilor criticate cu soluționarea cauzei de față - exigențe stipulate de art. 29 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, modificată, se constată faptul că nu este îndeplinită această condiție.

În consecință, instanța apreciază că sesizarea Curții Constituționale nu are nicio finalitate în ceea ce privește soluționarea cauzei în cadrul căreia s-a invocat sesizarea Curții Constituționale atâta timp cât textele de lege a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au fost reținute nici de către instanța de fond, nici de cea de apel în soluționarea cauzei, astfel încât urmează a fi respins, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 130 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale înserată în cuprinsul Deciziei penale nr. 223/2018 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 130 RON, se remite din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - CL