ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, să se constate nulitatea Deciziei nr. 591/12.10.2017 emise de pârât și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 RON, iar, în subsidiar i) înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație; ii) reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4786 din 21 noiembrie 2018, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul constatării nulității Deciziei contestate nr. 591/12.10.2017 emisă de Consiliul Național al Audiovizualului și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 12.000 RON, acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, daune materiale (1.100 RON) și morale (12.000 iei) iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment/somație sau reducerea sancțiunii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susține, în primul rând că sentința atacată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor pe drept material a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările si completările ulterioare, ale 40 alin. (1, 2 si 5), 57 alin. (1). 64 alin. (1) lit. a) si b) 66 si 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările si completările ulterioare (Codul audiovizualului), a dreptului la libera exprimare în raportare la dispozițiile art. 30 din Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului si deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.

În opinia recurentei nici jurnalistul C. și nici societatea B l B. S.R.L. nu au exercitat vreun atac la adresa domnului D. si/sau a societății F. in cauză fiind asigurată o informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor si evenimentelor si să favorizeze libera formare a opiniilor, contrar reținerilor instanței de fond. Toate informațiile si dezbaterile au avut la bază "o anchetă jurnalistică publicată într-un cotidian" așa cum se reține în decizia atacată, în realitate ziarul România Liberă, articole ce au fost publicate în ziar, precum și pe pagina on-line în mediul virtual.

Existența acestor dezbateri în presă dovedesc faptul că toate aspectele legate de modul de emitere a acelui ordin invocat în cadrul emisiunilor și mai ales legăturile cu omul de afaceri D. si cu societatea F. au reprezentat și reprezintă un subiect major de interes public așa cum si instanța de fond 1-a apreciat.

Se invocă, de asemenea, interesul jurnaliștilor si față de condamnarea la 4 ani cu executare a fostului ministru al comunicaților G. care a luat mită de 303.000 RON chiar de la E.. În plus în legătură cu aceeași faptă a fost cercetat și inculpatul D. în cadrul dosarului nr. x/2015 de pe rolul Tribunalului București, care între timp a fost condamnat definitiv pentru dare de mită.

În legătură cu ordinul de ministru menționat în cadrul emisiunilor monitorizate se mai arată că interesul cu privire la emiterea acestui ordin chiar în fața Parlamentului European, un eurodeputat a adresat comisiei la data de 11 septembrie 2017 o întrebare referitoare la încălcarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeana de către Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale din România.

În aceste condiții recurenta concluzionează că în cauză a fost asigurată o informare obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor de natură să favorizeze libera formare a opiniilor, contrar reținerilor instanței de fond, care a încălcat si aplicat greșit norma pe drept material a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la încălcarea si aplicarea greșita a normelor pe drept material a dispozițiilor art. 40 alin. (1) și (2), 64 alin. (1) lit. a) si b) 66 și 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările si completările ulterioare (Codul audiovizualului) ce transpun, în esență, dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, recurenta-reclamantă arată că afirmațiile făcute în cadrul emisiunilor, contrar reținerilor instanței de fond se încadrează în limitele libertății de exprimare recunoscute atât de normele de drept interne cât si de normele de drept internațional.

În ceea ce privește utilizarea termenului de "mafiot" în cauza Albert-Engelman- Gesellschaft MBH c Austria, Curtea a constatat că afirmații conform cărora o persoana era "un rebel", ce "critica Biserica" și care îl criticase public pe Papa într-un mod foarte ofensator" reprezintă simple judecați de valoare și a admis că anumiți termeni utilizați nu erau adecvați, însa libertatea presei permite o anumită doză de exagerare ori provocare. În consecință,comentariile litigioase trebuie considerate ca judecăți de valoare admisibile.

În ceea ce privește publicarea dreptului la replică recurenta arată că a fost vorba doar de un punct de vedere neînsușit de nimeni, nefiind semnat, aspect consemnat chiar în întâmpinarea depusă de partea adversă unde se vorbește de difuzarea punctului de vedere al societății comerciale.

În ceea ce privește încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material a dispozițiilor art. 40 alin. (5) din Decizia nr. 320/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului), a dreptului la liberă exprimare în raportare la dispozițiile din Constituția Românie la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului se arată că cenzura de orice fel este interzisă.

Conform art. 10 din CEDO limitările în cauză trebuie prevăzute în lege și de asemenea trebuie să fie măsuri necesare într-o societate democratica. În jurisprudența Curții, se acordă presei un rol indispensabil de "câine de paza"' intr-o societate democratică, cu mențiunea că deși presa nu trebuie să depășească anumite limite ținând în special de protecția reputației și a drepturilor celuilalt, totuși îi revine sarcina de a comunica pentru îndeplinirea sarcinilor si responsabilităților sale, informații si idei asupra unor chestiuni politice, precum si asupra unor subiecte de interes general. Limitele criticii admisibile sunt mai largi în privința unui om politic vizat în această calitate, acest aspect fiind valabil și în speța de față în condițiile în care ministrul comunicațiilor este un om politic iar D. un om de afaceri notoriu. Elementul determinant trebuie să fie buna credință a autorului afirmațiilor. Totodată, libertatea de exprimare a ziariștilor presupune o posibilă doză de exagerare sau chiar de provocare privitoare la judecățile de valoare pe care le formulează.

În opinia recurentei-reclamante asa-zisele acuzații aduse au fost în realitate preluări de informații din cadrul articolelor menționate, celelalte fiind judecați de valoare și opinii exprimate de jurnalist.

Recurenta-reclamantă mai invocă și încălcarea dispoziților art. 57 alin. (1) coroborate cu art. 49-55 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual cu modificările si completările ulterioare (Codul audiovizualului). Se arată că dreptul la replică trebuia trimis în scris, normele legale menționate reglementând conținutul unei astfel de solicitări or, în condițiile în care punctul de vedere primit la redacție a fost comunicat în formă electronică și fără semnătură electronică în mod greșit a fost asimilat unui înscris sub semnătură privată.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În susținerea întâmpinării au fost reluate aspecte invocate și în fața instanței de fond și care se regăsesc și în sentința atacată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, cu privire la recursul formulat constată următoarele:

Prima instanță a arătat în mod corect că s-a reținut de către pârât că în perioada 22-27.06.2017, în intervalul orar 19:30-20:52, postul A. a difuzat mai multe ediții ale emisiunii X-PRESS, moderate de jurnalistul C., în cadrul cărora a fost abordat subiectul cu privire la emiterea unui ordin de către fostul ministru H. din Guvernul I..

Acest subiect a debutat în cadrul ediției din 22.06.2017, sub titlul:

"Guvernul I., ultimul tun, Ordinul lui H., aprobat cu o zi înaintea moțiunii, Cu dedicație pentru stăpânul semnăturilor digitale, E.-UTI, favoritul Serviciilor și clientul DNA, Ministrul H. a semnat ordinul lui E.-IT.

Ca urmare a difuzării acestei ediții, reclamantei i-a fost solicitat un drept la replică de către firma F., solicitare în legătură cu care, în cadrul edițiilor următoare din 25 și 26 iunie 2017, la finalul acestora, moderatorul C. a făcut următoarele comentarii, așa cum rezultă din raportul de monitorizare:

"(...) vă anunț însă un lucru. Am primit un drept la replică de la un mafiot. Că în România mafioții nu te împușcă dacă ești jurnalist, te amenință fie cu CNA-ul că acolo sunt niște slugi ale politicienilor, fie te amenință cu procese și cu zeci de mii de euro. Ei, pe mine mă amenință un mafiot, sigur, nu el direct, a pus un angajat de al lui, mafiotul se numește D. și mâine o să-i prezentăm dreptul ăsta la replică plin de minciuni și de dezinformări de altfel, al angajatului domnului E., și îi promit pe această cale că începând de mâine voi avea zilnic, sau cât oi mai apărea eu unul la A., o pastilă despre faptele de vitejie ale mafiotului E. care a devalizat un miliard de euro din banii statului în afaceri IT la fel ca domnul K.. Domnul K. un miliard. E.-UTI un miliard. Amândoi veniți din Servicii. Domnul K. de la SRI și domnul (E. de la Direcția de Informații a Armatei. Și de mâine ne ocupăm de mafioți că ne place foarte mult subiectul acesta. O noapte liniștită!

Vă mai spun doar atâta. Am primit un drept de replică de la alți securiști, că avem mulți securiști noi în țara asta, unul pe care-l cheamă D.. Un mafiot și securist, securist al Armatei, domnul E.. Și am primit un drept la replică pe care sigur că o să-l dăm, dar n-am avut timp astăzi c-a trebuit să ne ocupăm de viitorul premier. Vă promit că mâine ne ocupăm de toate minciunile angajaților securistului și mafiotului E.. Rămâneți pe A., ne revedem mâine seara de la 19:30, o noapte liniștită!"

Ulterior, s-a constatat că în cadrul ediției din 27.06.2017, pe ecran splitat a fost afișat textul dreptului la replică timp de aproximativ 3 minute, concomitent cu imagini de la un incendiu de la un depozit din Balotești. Totodată, este prezentată pe ecran postarea de pe site-ul "cert F." în care se spune că această societate deține 90% din piața declarațiilor on line, fragmente din Regulamentul European și pagina de L. a domnului M..

Pârâtul a reținut că în cadrul emisiunii X-PRESS, difuzate în perioada 22-27 iunie 2017, au fost aduse, în mod repetat, acuzații d-lui D. și firmei F., sens în care Curtea reține din Raportul de monitorizare fragmente din edițiile din 22 și 27 iunie 2017:

"C.: (...) așa cum au aflat colegii mei de la România Liberă, guvernul I. a dat un ultim tun. Sper că ultimul, nu știu dacă mai dă vreunul acum, cât e interimar. Cu o zi înaintea votării moțiunii de cenzură, Ministrul Comunicațiilor, domnul H., a avansat vicepremier în acest guvern fantomă, a semnat un ordin care supra reglementează piața semnăturilor și a certificatelor digitale. Principalul câștigător al acestui ordin de ministru, repet, dat în baza unui european pentru care nu mai era nevoie de nici o reglementare internă, este controversatul om de afaceri, D., de la UTI care prin firma sa deține practic monopolul pe piața semnăturilor și certificatelor digitale din România. E un subiect despre care România Liberă a mai scris. Un ordin controversat despre care ministrul H. declara la un moment dat că nici nu știe prea bine de cine e făcut și nu crede că există acest ordin. Bine că l-a pronunțat cu o zi înainte de a trece moțiunea. Ordinul ăsta, practic, oprește aproape, pe scurt, așa, ca să înțeleagă toată lumea, orice investitor străin serios care ar mai veni pe piața certificatelor și semnăturilor digitale din România s-ar lovi de niște condiții impuse de Minister astfel încât nu va mai avea loc pe lângă firma lui D. din N.. E un ordin foarte controversat, există o reclamație la Comisia Europeană împotriva acestui ordin care este, repet, avantajează firma "F." reprezentată, mă rog, patronată de D.. D., un afacerist cu multe dosare penale, din care până acum a scăpat cât de cât bine, din două motive pe care le știm cu toții, legături apropiate cu Serviciile Secrete. De altfel este un fost militar, D. și fiu de fost general și de asemenea faptul că a făcut pactul de colaborare cu procurorii DNA,.

C.: Da, practic denunțător în serie pentru că domnul E. înțeleg că umblă prin oraș cablat, practic umblă cablat, cam cum sunt eu acum doamnelor și domnilor, cu lavaliera aicea, dar eu nu plec la redacție sau acasă cu această lavalieră, domnul E. umblă cu lavaliera pe el și se mai întâlnește cu niște prieteni și mai întreabă dacă mai vor niște bani. Cam asta e situația. Ei, cum vi se pare chestia asta? Deci așa arată guvernul acesta.

O.:... Domnul E. este un afacerist foarte apropiat de aripa IT din S.R.L. Domnul I., la rândul său, și-a dus lângă el în Palatul

P. niște oameni din zona asta, pe generalul Q. care a fost șeful Direcției chiar IT din S.R.L. .

C.: Haideți să vedem cine a făcut ordinul acesta ca să ne distrăm. Vreți să știți cine a scris ordinul ăsta? Noi am spus ministrului că e ordinul ăsta în dezbatere publică, noi l-am anunțat, noi jurnaliștii, așa spunea cel puțin domnia sa că a aflat de la noi, spunea că nu există acest ordin prima dată, acum ordinul l-a și semnat Ordinul ăsta e făcut de o doamnă, Mirela S.. Ei, acum să vă spun ce mare calitate are doamna Mirela S., consilier la Ministerul Comunicațiilor. Doamna a semnat 1700, deci tineti-vă bine, e asociată la o firmă care are 1700 de contracte cu statul. Domnule, 1700 cu 150 de instituții ale statului. Doamna S., ce credeți că este dumneaei? Este pensionară din Armata Română, colonel. Doamna col. în rezervă Mirela S., ajunsă la Ministerul Comunicațiilor, e asociată într-o firmă care are 1700 de contracte cu statul. Ea a făcut acest ordin pentru domnul E.. Domnul E., coleg în Armata Română, fost ofițer al Armatei Române, cu doamna S..

T.: Și domnul E. este și el fiu de general.

C.: Și fiu de general.

T.: Soția lui tot de acolo vine, adică ceea ce eu.

O.: E în familie.(...)" "C.: Unul dintre capii mafiei din IT și sunt foarte precis când spun asta, pe nume D., ofițer în rezervă al Armatei Române, fiul unui celebru general cercetat pentru crimele de la Revoluție, tovarășul E. a devenit unul dintre cel mal importanți actori în contractele cu statul de IT. Aproape un miliard de euro, în total, a rulat tovarășul D. și îi spun "tovarășu" că a fost tovarășul maior pe vremea lui Ceaușescu la Institutul de la Clinceni. L-a privatizat și pe ăla, că o să începem noi niște dezvăluiri despre domnul E. și relațiile lui cu foștii șefi ai spionilor Armatei, pentru că tovarășul E. a devenit un mega afacerist asociindu-se cu șefii de la Direcția de Informații a Armatei, cu șeful de la Comunitatea Națională de Informații de pe vremea domnului U., cu diverși generali de prin STS, dar o să le dezvăluim pe toate lucrurile astea.

Sel. 3 (42.37/27-20.asf) C.: ... Deci ordinul ministrului H. pentru orice tâmpit care a terminat Liceul Militar Tudor Vladimirescu, care a terminat școala militară, Academia Militară, ca D., orice tâmpit din țara asta, oricine, și dacă a fost repetent, M. ăsta, M., director la "F.", și dacă a fost repetent la școală, înțelege că prin aceste două propoziții, prin această propoziție, ministrul H. schimbă Regulamentul European care reglementează piața certificatelor digitale. De ce-o face, e de ce a spus România Liberă că o face? Ar favoriza pe D. care în acest moment a rămas în locul lui K., că piața e liberă, favoritul Serviciilor Secrete, și pentru că colaborează cu DNA-ul, că domnul E. este și un turnător în serie. Este turnător în serie la DNA, domnul E. și pentru a-l favoriza, tovarășul E. a dat acest ordin prin care, repet, modifică un regulament european, ceea ce este ilegal. Da? Asta este de fapt miza. O piață de multe miliarde de euro.

C.: Și îi transmit pe această cale domnului M., care mă amenință cu procese, că el crede că e ca la unitate la el acolo, la liceul militar, îi transmit că aștept cu nerăbdare să fiu dat în judecată, să sesizeze CNA pentru că vom continua să publicăm și să dezvăluim toate legăturile mafiotului E., care și-a recunoscut faptele, de altfel, la DNA.

Da, îl avem în imagine, domnul M., de pe L., e public, și aveți acolo imaginea de copertă sus, se vede: Promoția Liceul Militar Tudor Vladimirescu. Acum e militar în rezervă dar se comportă ca un milițian iar eu cu amenințări din astea, mergem înainte. O să prezentăm în continuare zilele următoare toate conexiunile mafiotului E. cu foștii sefi ai Serviciilor Secrete ale Armatei, ai Serviciului de Telecomunicații Speciale, cu securistul V. care a făcut poliție politică, care a fost la STS, cu toți generalii, cu generalul W. care a fost șeful Centrului National de Informații și care a fost membru în CSAT, cu toată lumea. Pentru că soția lui E., de pildă, e asociată cu doamna W., soția generalului W.. Cu viceamiralul X., o să-i dăm pe toți. Toți partenerii de afaceri ai mafiotului E.. Deci domnul M., v-ați notat? Top partenerii de afaceri ai mafiotului E. o să-i dăm în continuare. Firma "F." este firma mafiotului E.. Nu noi v-am stricat reputația. V-a stricat-o patronul dumneavoastră, domnul E., care e un mafiot. El recunoaște la DNA că e mafiot. Atâta tot. în rest mergem înainte. Da? Cam asta e situația. Vă rog, comentarii?

C.: Da. Uite, mai punem o dată, ca să înțeleagă toată lumea foarte clar. înțeleg că e un subiect complicat asta cu semnăturile digitale. Domnul ăsta, M., de la Liceul Militar Tudor Vladimirescu crede că noi chiar suntem proști, așa. N-om fi noi ingineri IT dar citim regulamentele europene. Domnule, vă dau răspunsul, mai punem o dată pe ecran răspunsul de la Y.. Y. este, ca să vă traduc, directoratul de comunicații al Comisiei Europene. Ca să nu avem discuții la proces, îl vedeți acolo. Da? întrebări și răspunsuri pe domeniul elDAS. elDAS este acest sistem. Și spun cei de la Y., citesc cu ghilimele:

"Alte cerințe pe lângă cele stipulate în regulamentul respectiv european, nu pot fi cerute de MCSI pentru a acorda unui furnizor statut de furnizor calificat. MCSI este obligat să recunoască statutul de calificat pentru un furnizor care respectă standardele elDAS." Deci Ministerul lui H. trebuia să ia elDAS, standardele din acest regulament, să le pună pe site în limba română și am terminat discuția. Ce a făcut el?A introdus într-un articol o modificare. A adăugat un "exclusiv" și o virgulă, acolo. Ca să fie numai cine trebuie, domnule! Să fie numai domnul E., să fie el stăpânul tuturor semnăturilor digitale în România, că ne pregătim de asta, că sunteți economiști. Nu ne mai ducem la ghișeu cu birocrația. Semnăm electronic, să depunem declarația electronic. Domnul E. vrea el să le aibă pe toate.".

În baza raportului de monitorizare și vizionării de imagini, pârâtul a reținut că radiodifuzorul, a încălcat prevederile art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale 40 alin. (1, 2 și 5), 57 alin. (1), (64) alin. (1) lit. a) și b), 66 și 67 din Codul audiovizualului.

Prin Decizia nr. 591/12.10.2017, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 12.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale articolelor 40 alin. (1, 2 și 5), 57 alin. (1), (64) alin. (1) lit. a) și b), 66 și 67 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului).

S-a reținut în sarcina acesteia că în cadrul edițiilor emisiunii "X-PRESS", difuzate în perioada 22-27.06.2017 au fost aduse acuzații domnului D. și a societății F. privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale fără a fi susținute cu dovezi și fără a fi prezentat punctul de vedere al acestora, în ciuda faptului că acesta fusese trimis radiodifuzorului, iar moderatorul nu a făcut o distincție clară între fapte și opinii, nu a asigurat o informare obiectivă a publicului pentru a favoriza libera formare a opiniilor, fapt ce contravine prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului, și ale articolelor 40 alin. (1, 2 și 5), 57 alin. (1), (64) alin. (1) lit. a) și b), 66 și 67 din Codul audiovizualului.

Curtea a mai arătat în motivarea sa că radiodifuzorul, pornind de la un ordin emis de un fost ministru cu privire la reglementarea semnăturii digitale și de la o anchetă jurnalistică publicată într-un cotidian, în cadrul acestor ediții, a susținut că respectivul ordin ar fi fost unul cu "dedicație" pentru "mafiotul, securistul" E., în vederea favorizării firmei sale, din perspectiva unor pretinse legături pe care acesta le-ar avea cu serviciile secrete.

Prima instanță și-a însușit argumentul emitentului potrivit căruia unele dintre afirmațiile făcute în cadrul acestor emisiuni nu pot fi considerate informații punctuale, opinii sau judecăți de valoare, ci sunt veritabile acuzații la adresa unor persoane sau, după caz, care întăresc sau aprobă acuzații aduse de interlocutori, situație de natură a afecta imparțialitatea de care trebuia să se bucure tratarea subiectului adus în atenția publicului.

Din același Raport de monitorizare, Curtea a mai constatat că, în cadrul acelorași emisiuni, și la adresa unor persoane, identificate pe post prin indicarea numelor acestora, au fost folosiți termeni injurioși, încălcându-se prin aceasta și prevederile alin. (5) al art. 40 din Codul audiovizual, potrivit cărora moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.

Ca temeiuri de drept, instanța de fond a arătat că potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului toți furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor și evenimentelor și să favorizeze libera formare a opiniilor.

Conform prevederilor invocate din Codul audiovizualului:

- art. 40 alin. (1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate și invitate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere. în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt.

(2) În cazul în care acuzațiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; respectarea acestui principiu presupune condiții nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiași program în cadrul căruia s-au făcut acuzațiile în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt.

(5) Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violentă.

- art. 57 alin. (1) Dreptul la replică va fi difuzat gratuit, fără comentarii ale radiodifuzorului, în termen de maximum 3 zile de la data aprobării cererii, în aceleași condiții în care drepturile sau interesele legitime ale persoanei au fost lezate: în cadrul aceluiași interval orar, al aceleiași emisiuni, în limitele aceleiași durate și cu precizarea emisiunii în care s-a produs lezarea.

- art. 64 alin. (1) în virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:

a) asigurarea unei distincții clare între fapte și opinii;

b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată și prezentată în mod imparțial și cu bună-credință.

- art. 66 în programele de știri și dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie asigurate imparțialitatea și echilibrul și să fie favorizată libera formare a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziție, în perioada în care problemele sunt în dezbatere publică.

- art. 67 în exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.

Interpretarea dată de instanța de fond acestor prevederi legale prin raportare la situația de fapt reținută este corectă.

Ceea ce s-a reproșat, în primul rând, societății recurente, a fost modalitatea dezechilibrată în care au fost prezentate informațiile, fiind vădită, din modalitatea de derulare a emisiunilor, intenția jurnalistului de discreditare a persoanei care făcea obiectul emisiunii. S-a afirmat că ordinul nr. 449/2017 al Ministrului Comunicării a fost dat "cu dedicație" adică pentru favorizarea companiei F. S.A. dar nu au fost prezentate aspectele obiective care să susțină o astfel de afirmație și, mai ales, nu a fost acordată persoanelor vizate posibilitatea să formuleze un punct de vedere care să permită publicului să își formeze în mod liber opinia.

Radiodifuzorul nu a contactat și nu a invitat persoanele vizate să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere, deși avea o astfel de obligație conform art. 40 alin. (1) citat mai sus. Alineatul 2 din același articol instituie, într-o astfel de situație, obligația de respectare a principiului audiatur et altera pars; conform textului de lege "respectarea acestui principiu presupune condiții nediscriminatorii de exprimare până la finalul aceluiași program în cadrul căruia s-au făcut acuzațiile în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie precizat acest fapt."

Mai mult, atunci când societatea pretins favorizată de ordinul menționat a trimis un punct de vedere solicitând difuzarea lui recurenta a făcut tot posibilul să lipsească de eficiență acest punct de vedere, precedând difuzarea lui de o serie de afirmații defăimătoare la adresa persoanei care deținea societatea vizată și a difuzat acest punct de vedere pe un ecran splitat odată cu imagini de impact menite să distragă atenția publicului (imagini cu un incendiu de la un depozit din Balotești) și cu informații legate de firma F. menite să scadă încrederea publicului în susținerile acestei firme.

Faptul că în cadrul emisiunilor monitorizate s-a făcut trimitere la o serie de articole de presă nu este de natură să exonereze radiodifuzorul de obligațiile impuse de art. 40 din Codul audiovizualului. Preluarea și difuzarea acestor informații trebuia să se facă cu respectarea dreptului părții vizate de a-și exprima punctul de vedere scop în care ar fi trebuit ca realizatorul emisiunii să solicite o astfel de intervenție și, în orice caz, în momentul în care un astfel de punct de vedere i-a fost înaintat să permită publicului să ia cunoștință de respectivul punct de vedere astfel încât acesta să poată să își formeze în mod liber opinia cu privire la subiectul tratat.

Recurentul susține în cadrul recursului că afirmațiile sale reprezintă judecăți de valoare. Înalta Curte constată, însă, că intimatul a apreciat în mod corect reținând că informațiile făcute în cadrul emisiunilor analizate nu sunt opinii sau judecăți de valoare ci îmbracă fora unor acuzații factuale susceptibile de demonstrare.

Afirmația potrivit căreia Ministrul Comunicațiilor ar fi emis ordinul de reglementare a pieței semnăturilor și a certificatelor digitale "cu dedicație" pentru firma condusă de D. se întemeia pe o serie de aspecte factuale referitoare, în special, la poziția pe piață a acestei societăți. Realizatorul emisiunii a menționat în mai multe rânduri faptul că această firmă "deține practic monopolul pe piața semnăturilor și certificatelor digitale din România", că "are deja 90% din piața declarațiilor on line" și că "țintește 75% din piața semnăturilor digitale". Or aceste aspecte privind poziția pe piață a societății vizate erau susceptibile de probare și ar fi impus solicitarea unui punct de vedere al societății sau al persoanelor în cauză. Tocmai astfel de aspecte au fost tratate în punctul de vedere înaintat de societatea F., aceasta susținând că există mai mulți jucători mari pe piață și " în condițiile în care unul dintre ceilalți prestatori de servicii de încredere a afirmat într-un articol din Z. din iunie 2017 că are 100.000 de clienți din România valoare apropiată de numărul clienților F., monopolul este inexistent."

Un alt aspect care are o dimensiune obiectivă, fiind susceptibil de demonstrare se referă la existența unor prevederi în cadrul ordinului analizat care ar excede Regulamentului european în materie de semnături digitale și prin care s-ar împiedica intrarea pe piața din România a unor firme care funcționează pe plan european. Este vorba, așadar, despre aspecte concrete care ar fi stat la baza opiniei jurnalistului, aspecte care nu au fost, însă, prezentate publicului și, mai ales, nu s-a solicitat un punct de vedere părții adverse astfel încât publicul să aibă posibilitatea să își formeze o opinie informată.

Din nou, se observă că în cadrul punctului de vedere prezentat de societatea F. se arată că "ordinul de ministru 449/2017 nu modifică Regulamentul 910/2014 și nici nu supra-reglementează piața serviciilor de semnătură și certificate digitale, ci definește procedura de acordare, suspendare și retragere a statutului de prestator de servicii de încredere calificat".

Recurentul mai susține că nu avea obligația să respecte prevederile referitoare la dreptul la replică întrucât nu s-a formulat o astfel de solicitare ci i-a fost prezentat doar un punct de vedere în format electronic și nesemnat electronic.

Aceste susțineri nu sunt întemeiate întrucât recurenta ar fi trebuit să aibă inițiativa în obținerea unui punct de vedere din partea persoanelor la care se referă faptele imputate în cadrul emisiunii și să îl difuzeze indiferent de forma în care era prezentată respectiva opinie. Or, o astfel de măsură nu a fost luată de radiodifuzor și, mai mult, acesta a prezentat punctul de vedere al societății vizate de emisiunile monitorizate de o manieră care să manipuleze opinia publică.

Susține recurenta-reclamantă că ceea ce este important este buna-credință a jurnalistului or, Înalta Curte constată că tocmai această bună-credință a lipsit, modalitatea de prezentare a situației de fapt fiind una tendențioasă, menită să determine publicul să adopte punctul de vedere al jurnalistului, telespectatorul fiind lipsit în mod deliberat de posibilitatea de a lua cunoștință și de punctul de vedere al părții adverse.

Un alt aspect reținut în cadrul procesului-verbal contestat se referă la faptul că "la adresa unor persoane identificate pe post prin indicarea numelor acestora, au fost folosiți termeni injurioși, încălcând-se prin aceasta prevederile alin. (5) al art. 40" din Codul Audiovizualului.

Recurentul susține că termenul de mafiot pe care l-a folosit la adresa lui D. trebuie considerat o judecată de valoare, în acest sens apreciind și CEDO cu privire la expresia "metode tipice de mafiot". De asemenea, arată că folosirea expresiei este justificată de existența unei condamnări penale a lui D. pentru infracțiunea de dare de mită. Se invocă faptul că subiectul era unul de interes public iar limitele libertății de expresie trebuie privire într-un mod mai larg în condițiile în care sunt vizați oameni politici iar în speță ministrul comunicațiilor era un om politic iar D. un om de afaceri notoriu.

Înalta Curte constată, însă, că există diferențe esențiale între termenul "mafiot" folosit la adresa unui om de afaceri și termenii apreciați de CEDO ca fiind folosiți în limitele libertății de expresie. În special, în ceea ce privește expresia "metode tipice de mafiot" se constată că aceasta caracterizează fapta în timp ce expresia "mafiot", utilizată în speță, caracterizează persoana în ansamblu și, din acest motiv prima expresie trebuie privită ca o judecată de valoare în timp ce expresia "mafiot" reprezintă un epitet al cărui singur scop este cel de a jigni și de a discredita o persoană.

Faptul că persoana vizată a fost condamnată pentru o infracțiune de luare de mită nu justifică utilizarea unui astfel de termen care deplasează discuția în planul unor activități de crimă organizată.

Cât privește toleranța mai mare de care trebuie să dea dovadă oamenii politici se constată că termenul a fost folosit la adresa unei persoane care desfășoară o activitate comercială, nu la adresa unui om politic. Faptul că este vorba de un om de afaceri notoriu nu schimbă situația întrucât toleranța mai mare de care trebuie să dea dovadă oamenii politici nu se extinde la toate persoanele cunoscute publicului și cu atât mai puțin la persoane care au o activitate economică, în acest caz exagerările jurnaliștilor putând afecta, în mod injust, interesele economice ale persoanei vizate.

În ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a sancțiunii Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost motivată în acest sens, recurenta-reclamantă neindicând motivele de legalitate care ar impune reformarea sentinței sub acest aspect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4786 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 februarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.