ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.05.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2021

HOTĂRÂRE
20.05.2021
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 511/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat numitul A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În acest sens, Tribunalul Suceava a reținut că prin cererea adresată judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava și înregistrată la data 22 decembrie 2020 sub nr. x/2020, petentul A., a formulat contestație privind durata urmăririi penale în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, pentru motivele depuse în scris la dosarul cauzei ce se regăsesc la filele x.

A arătat petentul că, în fapt, judecătorii B. și C. i-au schimbat calitatea procesuală în mod abuziv și fără un document probator, folosindu-se de prerogativele funcției de judecător, neavând calitatea de inculpat în cauză, obiectul cauzei fiind o plângere împotriva Ordonanței nr. 461/P/2017 și 714/P/2016 ale procurorului D. al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 4881 și următoarele din C. proc. pen., art. 522 din C. proc. pen., art. 427 din C. proc. pen., art. 301 din C. pen. raportat la Legea nr. 78/2000, art. 266 din C. pen. și art. 38 din C. pen.

Astfel, Tribunalul Suceava a constatat următoarele:

Potrivit art. 4881 alin. (1) din C. proc. pen., se prevede că "Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată, nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii.".

În conformitate cu art. 4881 alin. (3) din C. proc. pen., contestația poate fi formulată "a) după cel puțin un an de la începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale; b) după cel puțin un an de la trimiterea în judecată, pentru cauzele aflate în cursul judecății în primă instanță; c) după cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare."

Astfel, respectarea termenului prevăzut de lege pentru formularea unei contestații privind durata procesului penal, reprezintă o condiție de admisibilitate pentru aceasta procedură.

Tribunalul nu a procedat la analizarea temeiniciei contestației, dacă din capul locului durata rezonabilă prevăzută de lege nu a fost depășită.

Punctul de plecare pentru analizarea acestei durate rezonabile este dat de începerea urmăririi penale, pentru cauzele aflate în cursul urmăririi penale, de trimiterea în judecată pentru cauzele aflate în cursul judecății, respectiv de sesizarea instanței cu o cale de atac, pentru cauzele aflate în căile de atac ordinare sau extraordinare.

Odată constatată că durata rezonabilă de 1 an, respectiv de 6 luni a fost depășită, judecătorul poate să purceadă mai departe la soluționarea efectivă a contestației formulate.

Cu alte cuvinte, criteriul timpului nu este suficient pentru constatarea că termenul rezonabil pentru soluționarea procesului a fost încălcat, ci este nevoie ca judecătorul să se aplece suplimentar asupra unor elemente, pentru a da eficiență analizei relative la încălcarea dreptului la un proces echitabil - coordonata termenului rezonabil.

În acest sens, la art. 4885 alin. (2) din C. proc. pen., se menționează cu titlu exhaustiv și cumulativ, elementele pe care un judecător trebuie să le analizeze pentru aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare, respectiv: natura și obiectul cauzei; complexitatea cauzei, inclusiv prin luarea în considerare a numărului de participanți și a dificultăților de administrare a probelor; elementele de extraneitate ale cauzei; faza procesuală în care se află cauza și durata fazelor procesuale anterioare; comportamentul contestatorului în procedura judiciară analizată, inclusiv din perspectiva exercitării drepturilor sale procesuale și procedurale și din perspectiva îndeplinirii obligațiilor sale în cadrul procesului; comportamentul celorlalți participanți în cauză, inclusiv al autorităților implicate; intervenția unor modificări legislative aplicabile cauzei și alte elemente de natură să influențeze durata procedurii.

Analizând lucrările și materialul din Dosarul nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, precum și punctul de vedere al reprezentantului Ministerului Public, Tribunalul Suceava a constatat că la data de 2 iulie 2020 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. x/2020, cauza având ca obiect revizuirea împotriva unei soluții cu privire la plângere soluții de neurmărire/netrimitere judecată (art. 340 noul C. proc. pen..) formulată de petentul A.

S-a stabilit primul termen de judecată la data de 21 iulie 2020 când s-a amânat cauza pentru data de 13 octombrie 2020 în vederea solicitării de relații de la petent.

La data de 13 octombrie 2020, s-a amânat cauza la 9 februarie 2021 în vederea emiterii unei adrese către Tribunalul Suceava pentru restituire dosar.

În concret, prezenta instanță a constatat faptul că dosarul în cauză a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 2 iulie 2020, respectiv în urmă cu aproximativ 7 luni.

S-a constatat, așadar, că raportat la momentul în care s-a început judecarea cauzei aflată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei față de inculpat, este îndeplinită condiția depășirii termenului de 6 luni de la acest moment, în care contestatorul poate face contestație cu privire la durata urmăririi penale.

Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației, Tribunalul a procedat la analizarea temeiniciei acesteia.

Potrivit art. 4885 alin. (2) C. proc. pen. în aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii judiciare tribunalul trebuie să ia în considerare elementele enumerate.

Analizând toate aceste elemente raportat la speța de față, Tribunalul Suceava a constatat că dosarul este în curs de soluționare, în vederea lămuririi cauzei, fiind acordat termen în acest sens, pentru atașarea dosarului cu privire la care s-a formulat cererea de revizuire.

Așadar, raportat la durata judecării cauzei cuprinsă între perioada 13 octombrie 2020 și 9 februarie 2021 pentru când s-a acordat termen în cauză, tribunalul a învederat următoarele:

Celeritatea - repeziciunea desfășurării procesului penal - este parte integrantă a principiului operativității procesuale, statuat de doctrina procesual penală națională, ce reprezintă o regulă fundamentală a procesului penal. Promptitudinea în desfășurarea activităților procesuale nu trebuie să lipsească de calitate și temeinicie actele procesuale și procedurale, iar actul de justiție să devină un act de justiție expeditiv. Totuși, "cauza penală nu trebuie să se extindă exagerat în timp, tărăgănarea aducând prejudicii serioase atât soluționării procesului cât și realizării importantelor sale sarcini sociale." Rapiditatea procesuală nu constituie un scop în sine, care printr-o hipertrofiere a celerității, duse până la limitele grabei greșit înțelese, să se repercuteze negativ asupra calității actelor și activităților efectuate. Cerința potrivit căreia procesul penal trebuie să aibă o bună calitate este deosebit de cuprinzătoare. Aceasta implică, atât respectarea de către participanții în cauza penală a dispozițiilor legale, dar presupune și corecta soluționare a procesului.

Respectarea termenului rezonabil reprezintă o condiție sine qua non, o dimensiune, un element indisolubil al procesului echitabil. Atât Convenția, jurisprudența Curții, Constituția României, dar și legislația națională nu au definit/explicat noțiunea de termen rezonabil. Totuși, prevederile Convenției și ale Protocoalelor sale adiționale nu pot fi interpretate și aplicate în mod corect decât prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, printr-o bogată și variată practică Curtea, prin deciziile sale, a explicat și definit, în cauzele ce i-au fost deduse judecății, nenumăratele posibile fațete, semnificații ale termenului rezonabil.

De asemenea, "normele Convenției alcătuiesc împreună cu jurisprudența organelor sale un bloc de convenționalitate." Aceasta explică obligativitatea considerării jurisprudenței Curții ca izvor de drept pentru instanțele naționale. "Curtea Europeană a decis, în repetate rânduri, că dispozițiile art. 6 parag. 1 obligă statele contractante să-și organizeze sistemul judiciar în așa fel încât acesta să răspundă tuturor exigențelor textului, inclusiv aceleia de a soluționa orice litigiu într-un termen rezonabil... ."

Astfel, prin numeroase hotărâri, Curtea impune această obligație, în cauze în care a considerat că litigiile nu au fost soluționate în termen rezonabil, ocazii cu care, motivările Curții pot constitui adevărate îndrumare în explicarea/definirea termenului rezonabil. Curtea a condamnat statele pârâte pentru nerespectarea art. 6 parag. 1 al Convenției din diferite rațiuni, cum ar fi: neasumarea rolului activ, supraîncărcarea temporară a parchetelor/instanțelor care nu a fost urmată de ordonarea provizorie a cauzelor după urgența și importanța lor, comportamentul părților și al organelor judiciare în proces etc.

Relativ la cauza cu care Tribunalul Suceava este învestit, s-a constatat că în cauză există circumstanțe excepționale care determină, în mod pertinent și suficient, dilatarea perioadei de timp necesare judecării cauzei, în ceea ce îl privește pe contestator.

Tribunalul Suceava a apreciat că activitatea instanței de judecată pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2020, astfel cum a fost reliefată, poate fi apreciată până la acest moment ca având o ritmicitate constantă, față de complexitatea cauzei, întârzierea în soluționarea dosarului fiind cauzată de multitudinea de cereri ale petentului A., înregistrate pe rolul unor instanțe diferite și care privesc același dosar, astfel încât, fizic, este imposibil ca dosarul în cauză să fie la mai multe instanțe de judecată în același timp.

Respectarea principiului celerității procesului penal are ca urmare firească respectarea dreptului la un termen rezonabil în soluționarea cauzei penale în care este implicată o persoană. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului termenul rezonabil al procedurilor prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană se aplică tuturor persoanelor implicate într-o procedură penală, indiferent dacă sunt sau nu în stare de arest și are ca scop protecția acestora contra lentorii excesive a procedurilor, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat. "Această garanție (a respectării termenului rezonabil) urmărește să asigure că justiția este administrată fără întârzieri ce i-ar putea afecta credibilitatea sau eficiența. (…) Astfel organele de urmărire penală și instanțele de judecată trebuie să dea dovadă de celeritate în activitatea desfășurată, așa încât în nicio cauză să nu existe perioade de inactivitate nerezonabile." (M. Udroiu, O. Predescu, Protecția europeană a drepturilor omului și procesul penal român, Editura C.H. Beck, București, 2008, pp. 639 - 643.)

Printre criteriile de apreciere a termenului rezonabil al procedurilor, Curtea de la Strasbourg a constatat că termenul rezonabil al procedurii se apreciază in concreto, avându-se în vedere ansamblul procedurii și circumstanțele fiecărei cauze în parte.

Analizând celelalte criterii prev. de art. 4885 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Suceava a constatat că există justificarea timpului cât dosarul s-a aflat pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei, având în vedere că acesta a fost înaintat unor diferite instanțe, în vederea soluționării diferitelor căi de atac formulate de contestator.

La termenul de judecată din data de 19 aprilie 2021, Curtea a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac formulată.

Prin Decizia penală nr. 70 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, secția penală pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În acest sens, Curtea a constatat următoarele:

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude (cum este cazul în speță), precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe acea cale procesuală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, constituind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În conformitate cu art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. încheierea prin care instanța soluționează contestația la durata procesului penal nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei încheieri definitive pronunțate de Tribunalul Suceava.

În raport cu cele expuse, contestația formulată de contestatorul A. apare ca fiind inadmisibilă, în condițiile în care încheierea atacată nu este supusă căilor de atac prevăzute de legea procesual penală, și, cum această excepție primează, Curtea nu va mai analiza fondul cauzei.

Înalta Curte, analizând hotărârea atacată, constată inadmisibilitatea contestației.

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Înalta Curte reține că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului impune existența unei căi judiciare efective care să permită părții de a beneficia de o cale de atac, dreptul de acces la o instanță fiind un element inerent al garanțiilor consacrate de acest articol și oferă instanței dreptul, ca în fiecare caz, să procedeze la o evaluare în lumina particularităților procedurii, pentru ca în aplicarea normelor de procedură, să se evite un formalism excesiv care ar aduce atingere caracterului echitabil al procedurilor și o flexibilitate excesivă care ar conduce la eliminarea condițiilor procedurale stabilite de lege.

Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, principiu statuat la art. 16 din Legea nr. 304/2004, articol ce reprezintă, de altfel, o aplicație a dispozițiilor art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 70 din 21 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, secția Penală pronunțată în Dosarul nr. x/2020. În același timp, Înalta Curte constată că acesta a promovat prezenta cale de atac împotriva unei decizii prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de vreo cale de atac. Astfel, prin Încheierea penală nr. 41 din 27 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă contestația privind durata procesului formulată de petentul A. în Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Vatra Dornei, încheierea având caracter definitiv.

În acest context, se observă că, în această situație, legea nu prevede vreo cale de atac, astfel că nu se pot crea artificial astfel de căi, legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru a formula o cale de atac vizând asigurarea bunei administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice.

Restrângerea dreptului de a declara căi de atac numai împotriva hotărârilor pentru care asemenea căi sunt prevăzute de legiuitor este justificată de art. 129 din Constituție și nu încalcă eventualele interese procesuale, acest drept putând fi valorificat doar în condițiile permise de lege. De altfel, dreptul de a formula o cale de atac poate fi deturnat de la scopul lui legitim putând afecta activitatea unei instituții sau având ca efect prelungirea nejustificată a derulării unei proceduri judiciare.

Așadar, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, sancțiunea procedurală a inadmisibilității intervenind atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 70 din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 70 din data de 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2021.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-17
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2021
Ședința publică din data de 17 februarie 2021 Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 2 din data de 06 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava
ÎCCJ 2021-04-22
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 419/2021
Asupra contestației de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 30 din data de 22 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/202
ÎCCJ 2021-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2021
Vatra Dornei în Dosarul nr. x/2020. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin încheierea din
ÎCCJ 2021-06-28
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 209/2021
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea penală nr. 101 din data de 26 februarie 2021, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Sucea
ÎCCJ 2021-04-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Ședința publică din data de 13 aprilie 2021 Deliberând asupra căii de atac declarate de contestatorul A., constată următoarele: Prin încheierea nr. 38 din data de 25 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pent
Sursă