ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3650/2019

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, la data de 14.02.2019, după disjungerea din Dosarul nr. x/2018, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ, adresa din 11.07.2018 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii, petit definit în cererea introductivă modificată la 06.12.2018 .

În motivarea acțiunii, contestatorul a învederat instanței că în fapt, a fost cadru militar, lucrând în condiții de muncă speciale în perioadele 01.09.1975 până în 31.08.1991, respectiv 01.02.1998 - 31.08.2001, a susținut examen, prin care a fost declarat admis și a absolvit cursurile Școlii Militare de ofițeri activi ai MAI în perioada 1975 - 1978. A mai arătat că intimata a emis adresa contestată care este neargumentată juridic prin care se refuză să se recunoască faptul că a făcut parte din categoria cadrelor militare și se arată că i s-au aplicat dispozițiile legale privitoare la categoria profesională a funcționarilor publici.

Prin Sentința nr. 358 din data de 14 februarie 2019 Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, secția I civilă, în ce privește soluționarea cererii - anularea actului administrativ adresa din 11.07.2018 emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Casa sectorială de pensii, cerere formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii Sectorială a MAI și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Prahova a avut în vedere capetele de cerere cu care a rămas învestită instanța în prezentul dosar, precum și faptul că litigiul s-a născut din emiterea unui act administrativ, în speță fiind aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, … se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Față de considerentele expuse anterior și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată cu care a rămas învestită instanța, este de observat faptul că actul a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este emis de o autoritate publică centrală, Ministerul Afacerilor Interne - Casa sectorială de pensii. Acest act administrativ se referă la domeniul de aplicare al dispozițiilor Legii nr. 152/2017, art. II, alin. (3), lit. b) și incidența acestuia pe categorii profesionale - funcționari publici/cadre militare.

Astfel, având în vedere faptul că emitentul actului contestat este o autoritate publică centrală, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 96 din C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, instanța a apreciat că în prezenta cauză competența de soluționare îi revine Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sens în care a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului Prahova și a declinat competența.

Pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 04.03.2019 sub nr. x/2019.

Prin Sentința nr. 105 din data de 14 mai 2019 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A M.A.I., în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea adresei nr. x/11.07.2018 emisă de Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne .

Adresa a cărei anulare se solicită reprezintă răspunsul primit de reclamant la cererea de actualizare a pensiei conform art. II, alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 .

Soluționarea excepției necompetenței materiale impune, cu prioritate, stabilirea naturii juridice a litigiului în care se contestă adresa prin care Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale a respins cererea reclamantului de actualizare a pensiei în raport de dispozițiile Legii nr. 152/2017 și anume dacă acesta este un litigiu de contencios administrativ sau un litigiu de asigurări sociale, competența materială urmând a decurge din această calificare.

Pentru aceasta, trebuie avute în vedere dispozițiile legale relevante pentru dezlegarea problemei de drept:

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:

"Art. 152. - Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

Art. 153. - Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: (...)

d) hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații privind deciziile de pensie; (...)

f) refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale;".

"Art. 156. - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2016):

"Art. 1. - Dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, denumit în continuare sistemul pensiilor militare de stat."

"Art. 100. - Jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel."

"Art. 102. - Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

"Art. 103. - Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

"Art. 104. - Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

Din analiza dispozițiilor legale menționate reiese că litigiile îndreptate împotriva refuzului Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Afacerilor Interne de actualizare a pensiei sunt litigii de asigurări sociale și se soluționează de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Având în vedere argumentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în obligarea pârâtului la acordarea unor drepturi salariale către reclamant, prin raportare la prevederile Legii nr. 330/2009.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie natura juridică a dreptului litigios dedus judecății, precum și prevederile legale incidente în materie.

În vederea clarificării naturii juridice a actului a cărui anulare se solicită, Înalta Curte va avea în vedere că prin adresa nr. x din data de 11.07.2018, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a comunicat reclamantului A. faptul că, problematica actualizării pensiilor militare de stat, generată de dispozițiile art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 vizează numai categoria profesională a cadrelor militare. În continuare, se arată că reclamantul ar fi beneficiat de recalcularea drepturilor de pensie prin echivalarea funcției deținute cu una existentă în plată până la data de 01.01.2016 specifică categoriei profesionale a funcționarilor publici cu statut special din cadrul administrației penitenciarelor, dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat (în vigoare până la data de 30.06.2017), coroborate cu cele ale art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, privind actualizarea drepturilor de pensie, nu sunt incidente în cazul reclamantului.

Deci, în adresa emisă, Casa de pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne vorbește de incidența a două legi, și anume: Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat și Legea nr. 152/2017 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare.

Dispozițiile art. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, menționează că în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) militar - cadrul militar, astfel cum este definit de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, soldatul și gradatul profesionist, așa cum sunt definiți de Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaților și gradaților profesioniști, cu modificările și completările ulterioare, militarul angajat pe bază de contract, jandarmul angajat pe bază de contract, precum și preotul militar, așa cum este definit de Legea nr. 195/2000 privind constituirea și organizarea clerului militar;

c) funcționar public cu statut special - funcționarul public cu statut special din sistemul administrației penitenciare încadrat în Ministerul Justiției sau în unități subordonate acestuia, astfel cum este definit de Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, republicată;

d) pensionar militar - persoana definită la lit. a) - c), care beneficiază de pensie militară de stat în condițiile prezentei legi.

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 100 - 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale, iar cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Potrivit dispozițiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 152/2017:

"De la data intrării în vigoare a prezentei legi se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție ale următoarelor categorii de personal: b) cadrele militare în activitate, precum și soldații și gradații voluntari, inclusiv personalul civil din Ministerul Apărării Naționale și instituțiile aflate în subordinea sa, cu excepția celor care au beneficiat de majorări potrivit Legii nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Înalta Curte, având în vedere că reclamantul a formulat o acțiune împotriva răspunsului primit la cererea de actualizare a pensiei conform dispozițiilor art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017, constată că litigiul de față este un litigiu de asigurări sociale.

De asemenea, în raport de dispozițiile art. 102 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul și ținând cont de faptul că reclamantul are domiciliul în Ploiești, județul Prahova, în raza teritorială a Tribunalului Prahova, constată că acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - OB