ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2702/2019

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Călărași, pe calea ordonanței președințiale, obligarea acestora din urmă la asigurarea din fondul de asigurări sociale de sănătate, tratamentul gratuit cu medicamentul Erivedge (DCI- B.) pentru afecțiunea carcinom bazocelular gigant nodular infiltrat ulcerat torace posterior, până la soluționarea în fond a acțiunii în justiție având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea gratuită a acestui medicament.

De asemenea, a solicitat executarea hotărârii de îndată, fără somație sau trecerea unui termen.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în urma investigațiilor medicale a fost diagnosticat cu o masă tumorală ulcerată la nivelul părților moi perete toracic posterior cu invazie și distructie osoasă la nivelul corpilor vertebrali, cu invazie intracanalara și compresie modulară și că singurul medicament care stopează evoluția precipitată a cancerului este Erivedge (DCI- B.), neexistând alternativă terapeutică. Boala nu poate fi tratată chirurgical și nu se poate efectua radioterapie.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4481 din 05 noiembrie 2018, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinări.

Totodată, a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Călărași, ca inadmisibilă.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În argumentele prezentate în susținerea recursului, arată că instanța de fond în mod greșit a respins ordonanța președințială pentru neîndeplinirea condiției vremelniciei acesteia în ipoteza în care pe fondul cauzei nu exista o cerere de chemare în judecată.

În acest sens precizează că este îndeplinită această condiție, fiind făcută și dovada prin înscrisul depus la dosarul cauzei.

Al doilea motiv pentru care a fost respinsă cererea de ordonanță președințială a fost acela că nu este îndeplinită condiția privind aparența în drept.

Din actele dosarului reiese că există câteva certitudini, respectiv recurentul suferă de o boală care îi pune în pericol viața iar pentru tratarea acestei s-a prescris un tratament cu medicamentul la care se face vorbire în prezenta cauză. Aceasta este singurul medicament care are efecte semnificative în privința bolii și costul pentru susținerea tratamentului este unul prohibitiv.

În opinia recurentului,prin depunerea acțiunii în fond, s-a ajuns la înlăturarea impedimentelor administrativ-normative care blochează accesul la acest tratament prescris ceea ce duce la concluzia că aparența în drept este o condiție îndeplinită.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus, prin fax și serviciul Registratură, întâmpinare, prin care a înțeles să invoce excepția nulității recursului, pentru lipsa semnăturii.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și pentru nemotivarea acestuia.

La rândul său, intimatul -pârât Guvernul României a înțeles să invoce excepția nulității recursului, precum și excepția netimbrării recursului, prin întâmpinarea formulată în cauză.

Recurentul reclamant a depus note scsrise, prin acere a precizat că își menține apărarea expusă prin cererea de recurs.

1.4. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 4 ianuarie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 22 mai 2019.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că nu este fondat recursul de față, pentru considerentele în continuare prezentate.

În prealabil, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 498 alin. 1 C. proc. civ., raportat la art. 1000 alin. (3) C. proc. civ., instanța de recurs va analiza în raport de circumstanțele concrete ale cauzei condițiile cumulative impuse de art. 997 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că se impune menținerea dispoziției primei instanțe, în sensul admiterii excepției inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, având în vedere dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"(1) Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile C. civ. și cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile, cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte".

Așa cum reiese din practicaua prezentei decizii, recurentul-reclamant A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților să asigure reclamantului, tratamentul gratuit cu medicamentul Erivedge (DCI- B.), pentru afecțiunea carcinom bazocelular gigant nodular infiltrat ulcerat torace posterior, până la soluționarea în fond a acțiunii în justiție având ca obiect obligarea pârâților la asigurarea gratuită a acestui medicament. De asemenea, a solicitat executarea hotărârii de îndată, fără somație sau trecerea unui termen.

Este de menționat că cererea de ordonanță președințială nu este, de plano, inadmisibilă, în materia contenciosului administrativ câtă vreme Legea nr. 554/2004 nu interzice aplicarea acestei proceduri în litigiile de contencios administrativ, astfel că, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 999 din C. proc. civ., o astfel de cerere este admisibilă și în această materie.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 996 C. proc. civ. potrivit cărora "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Așadar, sunt reglementate trei condiții cumulative pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială și anume: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Condiția urgenței este pe deplin dovedită având în vedere înscrisurile medicale pe care reclamantul le-au depus la dosar din care rezultă clar starea medicală a reclamantului.

Totodată, prețul ridicat al medicamentelor solicitate și procedura îndelungată necesară includerii acestora în lista medicamentelor compensate sunt de natură a justifica urgența emiterii unei ordonanțe prin care să fie asigurate medicamentele respective în regim de compensare 100%.

În raport de gravitatea bolii de care suferă reclamantul, "dreptul care s-ar păgubi prin întârziere", la care se referă dispozițiilor art. 997 alin. (1) C. proc. civ. este dreptul la viață, drept garantat de art. 22 alin. (1) din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

În ceea ce privește condiția caracterului vremelnic al măsurii, Înalta Curte constată, pe de o parte, că recurentul, a depus, în recurs, la dosarul cauzei dovada existenței dosarului de fond nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauză înregistrată la data de 15 mai 2019(dosar recurs).

Pe de altă parte, urgența invocată de reclamantul- recurent (cazul grabnic) se întemeiază pe un eveniment viitor, respectiv la obligarea pârâților la asiguarea gratuită includerea în Lista medicamentelor compensate acest medicament, Erivedge (denumire comercială B.), în regim de compensare 100%, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ceea ce s-a solicitat practic prin acțiunea de fond.

Așadar, raportat la data formulării cererii, (dată în raport cu care se analizează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii), condiția urgenței nu era îndeplinită deoarece evenimentul pretins nu era realizat.

În ipoteza în care, acest medicament s-ar fi aflat pe Lista medicamentelor compensate, în regim de compensare 100%, iar pârâții refuzau punerea lui la dispoziție a reclamantului, ar fi putut fi luată în discuție o analiză a condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 996 și urm. din C. proc. civ.

Distinct de cele de mai sus, acțiunea este inadmisibilă și pentru alt considerent.

Conform art. 997 alin. 5 C. proc. civ., "Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt". Neprejudicierea fondului presupune o examinare a existenței dreptului și a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparență de legalitate și temeinicie.

Condiția de admisibilitate ce vizează neprejudecarea fondului presupune o examinare a existenței dreptului și a normei aplicabile, de natură să confere acestuia o aparență de legalitate și temeinicie.

Referitor la neprejudecarea fondului, instanța fondului a constatat, în mod corect, că această condiție este îndeplinită în cauză, din moment ce măsura solicitată de reclamant nu este de natură a rezolva litigiul în fond și nici de a face imposibilă restabilirea situației de fapt, căci instanța nu este chemată să se pronunțe în sensul obligării Ministerului Sănătății sau a CNAS la includerea acelui medicament în lista prevăzută de art. 231 și urm. din Legea nr. 95/2006, astfel încât un număr nedeterminat de pacienți să beneficieze de o asemenea măsură, după cum nici nu stabilește un drept definitiv al reclamantului în sensul solicitat.

Raportat la obiectul cererii de Ordonanță Președințială, reclamantul nu are în favoarea lui o aparență a dreptului, având în vedere că medicamentul în discuție a fost supus evaluării de către Agenția Națională a Medicamentului și dispozitivelor Medicale fiind astfel emis raportul de evaluare nr. x din 06.08.2014.

În ceea ce privește analiza elementelor concrete care privesc procedura de includere în listă a unui medicament, așa cum a reținut instanța de fond, din conținutul raportului reiese că medicamentul B. a obținut 50 puncte precum și faptul că instituția care realizează evaluarea tehnologiilor medicale în Scoția a stabilit prin raportul 924/13 că medicamentul nu este recomandat în terapia pacienților adulți diagnosticați cu neoplasm bazocelular metastazic simptomatic sau neoplasm bazocelular avansat local, inadecvat pentru intervenție chirurgicală sau radioterapie. Totodată, reiese din acest raport că IQWIG - C., instituția care realizează evaluarea tehnologiilor medicale în Germania a evaluat medicamentul prin raportul nr. x-17 și a concluzionat că aduce un beneficiu clinic minor comparativ cu celelalte terapii existente.

Ca atare, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului că există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Sub acest aspect, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte reține că nu ne regăsim în prezența unui element determinat sau determinabil în raport de care să poată fi stabilit caracterul vremelnic al măsurii solicitate, un astfel de element fiind doar afirmat nu și dovedit.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Așa fiind, instanța de control judiciar nu poate primi criticile recurentului-reclamant, iar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., pentru toate argumentele expuse, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 4481 din 05 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 mai 2019.