ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3103/2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, și Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat obligarea acestora la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentelor Abirateronum (denumire comercială Zytiga) și Denosumab (denumire comercială XGeva) pentru reclamantul care a fost diagnosticat cu cancer de prostată ca metastaze osoase, precum și plata integrală a cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 3981 din 12 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și Ministerul Sănătății, excepția inadmisibilității și a lipsei procedurii prealabile; s-a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de reclamant cu privire la dispozițiile art. 6 alin. (3) din Ordinul nr. 861 din 23 iulie 2014 emis de pârâtul Ministrul Sănătății și s-a respins excepția de nelegalitate invocată cu privire la aceste dispoziții administrativ normativ ca inadmisibilă; s-a admis excepția de nelegalitate invocată cu privire la Decizia nr. 721 din 24 octombrie 2015 emisă de pârâta ANMDM și raportul de evaluare care a stat la baza emiterii acesteia și s-a constatat în prezenta cauză nelegalitatea emiterii acestei decizii de neincludere a DCI ABIRATERONUM-ZYTIGA pentru indicația tratamentul neoplasmului de prostată metastatic rezistent la castrare, la bărbații adulți care sunt asimptomatici sau ușor asimptomatici după eșecul terapiei de privare de androgeni și la care chimioterapia nu este încă indicată din punct de vedere clinic, precum și a raportului de evaluare aferent acestei decizii de neincludere; s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost modificată în urma transmiterii legale a calității procesuale active, formulată de reclamantul A. (prin B.- succesoare a defunctului), în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale, C. prin reprezentant - persoană de contact în România - D., și E. - reprezentant în România de F. SRL; au fost obligați pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, precum și Ministerul Sănătății să întreprindă toate demersurile administrative în vederea emiterea actului administrativ individual pentru a se recunoaște dreptul la contravaloarea tratamentului care i-a fost administrat reclamantului-defunct A., pe bază de prescripție medicală de specialitate; au fost obligați pârâții Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății, precum și ANMDM la plata în solidar către reclamant, prin succesorul său legal, a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbră aferentă cererii admise; s-a luat act de cererea reclamantului, prin succesor legal, de renunțare la judecarea parțială a acțiunii vizând medicamentul XGEVA-DENOSUMAB, inclusiv cu privire la excepția de nelegalitate vizând raportul de evaluare și Decizia de neincludere emisă de ANMDM pentru acest medicament (Decizia nr. 727 din 24 octombrie 2014); s-a respins în rest acțiunea astfel cum a fost modificată și restrânsă ulterior, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 3981 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 483 C. proc. civ. au declarat recurs Guvernul României, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Ministerul Sănătății întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, Guvernul României critică Sentința civilă nr. 3981 din 12 decembrie 2016, apreciind că nu poate pune în executare obligația stabilită în sarcina sa, chiar dacă această obligație este una pur formală, condiționată expres de îndeplinirea unor măsuri administrative prealabile, ce urmează a fi realizate de către intimații CNAS și Ministerul Sănătății.

Ministerul Sănătății a criticat Sentința civilă nr. 3981 din 12 decembrie 2016, afirmând că nu poate fi reținută nicio răspundere în sarcina instituției în legătură cu modalitatea de desfășurare a programului național de oncologie.

Astfel, recurenta pârâtă arată că programul național de oncologie este un program curativ și în aceste condiții Casa Națională de Asigurări de Sănătate are competența de a-l derula și nu Ministerul Sănătății.

Totodată, recurenta pârâtă arată că medicamentul Abirateronum a fost introdus în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, prin H.G nr. 877/2015, publicată în M. Of. nr. 791/2015.

Protocolul terapeutic pentru medicamentul Abirateronum a fost aprobat prin Ordinul comun MS/CNAS nr. 1379/1023 din 4 noiembrie 2015, arătând recurenta pârâtă că de la această dată reclamantul avea dreptul la decontarea medicamentului, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Prin recursul său, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a criticat Sentința civilă nr. 3981 din 12 decembrie 2016 din perspectiva modalității de soluționare a excepției de nelegalitate cu privire la Decizia nr. 721 din 24 octombrie 2015, emisă de ANMDM și raportul de evaluare care a stat la baza emiterii acesteia, apreciind că hotărârea este dată cu încălcarea normelor de drept material incidente cauzei, solicitând casarea parțială a hotărârii și respingerea excepției de nelegalitate, în rejudecare.

Totodată, recurenta pârâtă arată că prin Decizia nr. 567/2016 s-a constatat că medicamentul solicitat de reclamant întrunește punctajul necesar pentru a fi admis condiționat în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, astfel că, începând cu data emiterii Deciziei nr. 567/2016, exigențele reclamantului în ceea ce privește Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale au fost îndeplinite.

Prin recursul său, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a criticat Sentința civilă nr. 3981 din 12 decembrie 2016 sub aspectul legalității sale, considerând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește, susținând, în raport de argumentele reiterate în cererea de recurs, că nu are nicio competență în procedura de includere a unor medicamente în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

Așa cum au arătat și ceilalți recurenți pârâți, recurenta CNAS arată că medicamentul Abirateronum a fost inclus în Lista DCI înainte de terminarea cercetării judecătorești, astfel cum rezultă din cuprinsul H.G nr. 877/2015, publicată în M. Of. nr. 791/2015.

Recurenta pârâtă CNAS a criticat Sentința civilă nr. 3981 din 12 decembrie 2016 și din perspectiva modalității de soluționare a excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 721 din 24 octombrie 2015 precum și a capătului de cerere admis, referitor la obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantului la contravaloarea tratamentului cu medicamentul Abirateronum, reiterând în susținerea cererii de recurs apărările formulate în fața instanței de fond.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei succesoarea reclamantului a invocat excepția nulității recursului formulat de recurentele pârâte Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., și excepția lipsei de interes a recursului CNAS.

Prin Încheierea din 11 aprilie 2019 Înalta Curte a respins ca nefondată excepția nulității recursurilor formulat de recurentele pârâte Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, reținând că argumentele formulate în cuprinsul acestora pot fi încadrate în ipoteza prevăzută de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Soluționând excepția lipsei de interes a recursurilor de față, Înalta Curte constată că este fondată, având în vedere sub acest aspect emiterea H.G nr. 877/2015, publicată în M. Of. nr. 791/2015.

În ceea ce o privește pe recurenta pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, recursul acesteia vizează exclusiv soluția dată de prima instanță asupra excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 721 din 24 octombrie 2015, emisă de pârâta ANMDM și raportul de evaluare care a stat la baza emiterii acesteia.

Or, așa cum a arătat chiar recurenta pârâtă în memoriul de exercitare a căii de atac, la data de 23 iunie 2016 a fost emisă Decizia Președintelui ANMDM nr. 567, prin care s-a constatat întrunirea punctajului necesar în privința medicamentului Abirateronum în lista DCI, decizie ce are în mod evident un conținut diametral opus față de Decizia nr. 721 din 24 octombrie 2015.

Trebuie subliniat faptul că admiterea excepției de nelegalitate nu are efectul desființării actului administrativ supus controlului de legalitate pe această cale, ci, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, efectul admiterii excepției de nelegalitate constă în înlăturarea efectelor actului numai în cauza în care a fost invocată excepția de nelegalitate a actului administrativ.

Cum recurenta pârâtă a emis, așa cum s-a arătat mai sus, un alt act administrativ cu conținut diferit de cel în privința căruia a fost admisă excepția de nelegalitate prin sentința recurată în prezenta cauză și nu s-a dispus nicio altă măsură în privința sa, Înalta Curte constată că recurenta pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale nu justifică interesul exercitării prezentei căi de atac, întrucât eventuala casare a soluției date asupra excepției de nelegalitate a Deciziei nr. 721 din 24 octombrie 2015 nu poate produce niciun folos recurentei pârâte.

Aceeași concluzie se impune și în privința recursului exercitat de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, constatând Înalta Curte că recurentele pârâte nu mai justifică interesul exercitării prezentei căi de atac în contextul emiterii H.G. nr. 877/2015, publicată în M. Of. nr. 791/2015.

Astfel cum rezultă din cuprinsul prezentei acțiuni, astfel cum aceasta a fost modificată, finalitatea demersului judiciar inițiat de reclamant și continuat de succesoarea sa a fost constatarea îndreptățirii la administrarea tratamentului cu medicamentul Abirateronum, medicament ce nu era pus la dispoziția asiguraților în sistemul asigurărilor sociale de sănătate la momentul introducerii acțiunii.

Potrivit considerentelor sentinței civile criticate, faptul că acest medicament nu era accesibil asiguraților, fără contribuție personală, a fost cauzat de neincluderea medicamentului în discuție în în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

O atare situație a fost generată de rezultatele evaluării întreprinse de recurenta pârâtă ANMDM, concretizate în cuprinsul Raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 721 din 24 octombrie 2015, medicamentul fiind evaluat, la acel moment, cu 50 puncte, punctaj insuficient pentru a se continua procedura înscrierii medicamentului Abirateronum în Lista DCI și, în consecință, pentru a putea fi pus la dispoziția asiguraților, fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Or, după cum s-a arătat mai sus, în contextul analizei recursului declarat de pârâta ANMDM, terapia cu medicamentul Abirateronum a fost reevaluată, fiind emisă Decizia Președintelui ANMDM nr. 567/2016, prin care s-a constatat întrunirea punctajului necesar în privința medicamentului Abirateronum în lista DCI și, în consecință, Hotărârea de Guvern nr. 877/2015, publicată în M. Of. nr. 791/2015.

Prin urmare, includerea medicamentului Abirateronum în rândul medicamentelor de care asigurații pot beneficia în cadrul Programului național de oncologie, pe bază de prescripție medicală și fără contribuție proprie lipsește de interes recursul exercitat de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3981 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contextul în care fundamentul pronunțării acestei hotărâri este reprezentat de concluzia instanței de fond, în sensul recunoașterii îndreptățirii reclamantului la administrarea tratamentului cu acest medicament, în cadrul Programului național de oncologie.

Față de aceste considerente Înalta Curte va respinge recursurile de față ca fiind lipsite de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3981 din 12 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 iunie 2019.

GGC - CP