ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4848/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 24.05.2017, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A. Nicolae Dănuț.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 3648 din 11 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. Nicolae Dănuț și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.

1.3. Cererea de recurs:

Pârâtul A. Nicolae Dănuț formulat recurs împotriva soluției instanței de fond, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Sub un prim aspect, recurentul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., instanța a încălcat regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurentul arată că cererea de chemare în judecată se îndreaptă împotriva unei persoane cu numele de B.. Numele de familie al recurentului este, și a fost dintotdeauna, A., așa cum rezultă din Certificatul de naștere și din Cartea de identitate, pe care le depune în copie certificată.

Potrivit art. 194 lit. "a" din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre altele, numele și prenumele părților, iar în art. 196 C. proc. civ. se prevede că "cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia din părți, . . . . . . . . . .este nulă".

Întrucât motivul de nulitate nu vizează doar cererea de chemare în judecată, ci și celelalte documente întocmite de C.N.S.A.S. (Nota de constatare redactată de Direcția de investigații a C.N.S.A.S. nr. Dl/219/02.02.2017, înscrisul emis de Cabinet secretar nr. 290/13.04.2017, prin care a fost aprobată Nota de constatare și s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal de către Direcția juridică a C.N.S.A.S., în legătură cu persoana numitului B., avizul Direcției juridice nr. 71/24.03.2017 ș.a.), apreciază că, în cauză, nu se poate dispune remedierea tuturor actelor întocmite de C.N.S.A.S., întrucât acestea au fost emise de organe colegiale, în urma unor analize efectuate de mai multe persoane, întrunite în ședințe profesionale și nu este vorba de o greșeală materială din cererea de chemare în judecată.

Consideră că se impune constatarea nulității absolute a tuturor acestor acte la care a tăcut referire, indicarea greșită a numelui recurentului echivalează, în opinia sa, cu neindicarea numelui unei părți, întrucât este vorba de o problemă de interes general, activitatea de înfăptuire a justiției fiind imposibilă în condițiile date.

Recurentul mai arată că, din Sentința recurată, a aflat că C.N.S.A.S. a depus la Compartimentul de informații Clasificate al Curții de Apel București o adresă din care rezultă că B. și A. sunt una și aceeași persoană. Instanța nu a găsit de cuviință să-i comunice această "probă" că se numește A., deși unul din principiile desfășurării procesului este contradictorialitatea.

Susține că nu se poate înțelege împotriva cui a fost pronunțată hotărârea, întrucât, deși în dispozitivul acesteia se menționează numele A., contrar tuturor documentelor interne ale C.N.S.A.S., pe care oricum nu avea dreptul să le modifice, în mod surprinzător comunicarea s-a făcut unei persoane cu numele B..

Deși a solicitat instanței să constatate nulitatea, atât a cererii de chemare în judecată, cât și a tuturor documentelor întocmite de C.N.S.A.S., instanța a pus în discuție numai partea referitoare la cererea de chemare în judecată, lăsând impresia că a înțeles că este vorba de o simplă eroare materială în redactarea acesteia, care, strict procedural, ar fi putut fi îndreptată la solicitarea reclamantului, ceea ce evident nu este cazul.

Un al doilea motiv de casare invocat este prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul susține că raportul cu propuneri de luare în atenție a numitului C. întocmit de lt. D., nu este aprobat de el, ci de șeful serviciului, col. E., potrivit competențelor funcționale ale acestuia. Arată că a semnat acel raport, cu mențiunea "de acord", astfel cum rezultă din conținutul acelui raport, astfel încât cererea de chemare în judecată prezintă în mod denaturat, în mod intenționat activitatea pentru care C.N.S.A.S. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității, iar instanța a ținut seama de această afirmație.

Deși în Raportul cu propuneri de luare în atenție a lui Z.A. se face referire la unele măsuri care ar putea fi interpretate ca fiind de natură să aducă atingere dreptului la viață privată, cum ar fi interceptarea corespondenței și a convorbirilor telefonice, în fapt aceste măsuri NU au fost întreprinse, astfel încât în mod evident simpla lor propunere, nu este de natură să-i încalce dreptul la viață, privată cum în mod greșit a considerat instanța. De fapt, așa cum rezultă din mențiunile din Raportul cu propuneri de luare în atenție, din cele cinci măsuri propuse, au fost realizate doar cele de la punctele 1 și 3 care, în opinia sa, nu pot fi catalogate că au afectat viața privată a lui C..

După cum se poate observa, din analiza înscrisurilor depuse de C.N.S.A.S., Raportul cu propuneri de luare în atenție a lui C. a fost întocmit la 27.03.1989, aprobat la 28.03.1989, iar măsurile propriu-zise, apreciate de reclamant, ca aducând atingere vieții private, au constat într-o Notă raport, întocmită de lt. D.. la 28.03.1989 și o Notă informativă de cunoaștere din 18.04.1989. Perioada scurtă de timp în care au fost luate măsuri, constituie un element pe baza căruia C.E.D.O. a respins cererile ce i-au fost adresate de diverse persoane, care au pretins încălcări ale vieții private.

După cum a mai arătat, în mod incorect C.N.S.A.S. nu a menționat faptul că la C. au fost găsite cartușe în stare de funcționare, faptă ce constituie infracțiune de natură să încalce ordinea și siguranța publică, situație în care C.E.D.O. a apreciat ca admisibile măsurile luate de organele în drept, pentru prevenirea unor acțiuni antisociale, chiar dacă ar putea aduce atingere vieții private a celui în cauză, aspecte ignorate și de instanță.

1.4. Apărările formulate în cauză:

Cu privire la primul motiv de recurs, se arată că instanța fondului a confirmat prin hotărârea pronunțată, ca fiind îndeplinite condițiile legale prin documentele întocmite de către pârât și identificate în dosarul anterior citat.

În opinia intimatului, sunt îndeplinite condițiile stabilirii calității de lucrător al securității, prin participarea recurentulu -pârât A. Nicolae Dănuț la instrumentarea dosarului nr. x, prin faptul că propune împotriva persoanei urmărite - C., fost condamnat pentru că "împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit și difuzat înscrisuri cu conținut necorespunzător, ulterior, în am I 1986, acesta este urmărit prin dosar de urmărire informativă, urmând ca în 1989, în urma verificărilor se stabilește că, deși nu au rezultat aspecte pe linie de înscrisuri cu caracter necorespunzător, iar perchezițiile efectuate la domiciliu și locul de muncă n-au confirmat existența unor materiale cu conținut ostil, se propune totuși luarea sa în atenție", măsuri informativ-operative; dirijarea surselor < F.>, < G.>, < H.> cu sarcini complete pe lângă ce/în cauză - stabilirea legăturilor de la locul de muncă, preocupări în vederea confecționării uno

r

matrițe, manifestări ostile; interceptarea convorbirilor telefonice pentru stabilirea, identificarea și verificarea legăturilor.

Față de susținerile recurentului - pârât, judecătorul fondului a apreciat corect că "aceste apărări nu pot conduce la respingerea acțiuni atâta vreme cât măsurile cu care paratul a fost de acord au fost puse în aplicare, chiar dacă parțial, iar prin desfășurarea activităților de urmărire informativă, încadrarea cu sursi, verificările la locul de muncă și la domiciliul persoanei urmărite, pârâtul a avut reprezentarea clară că se produce îngrădirea drepturilor și libertăților persoanei urmărite."

Or, analizând conținutul Raportului cu propuneri de luare în atenție a lui ZA, din data de 27.03.1989 citat supra și Nota raport din data de 28.03.1989, reiese în mod peremptoriu, că încadrarea informativă a domnului 2. A. cu surse, verificările la locul de muncă și la domiciliul persoanei urmărite, genera încălcarea dreptului la viață privată.

Analizând motivele pentru care titularul dosarului a fost supravegheat informativ de Securitate, este evident că acestea erau unele de natură politică, respectiv "împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit și difuzat înscrisuri cu conținut necorespunzător, ulterior, în anii 1986, acesta este urmărit prin dosar de urmărire informativă, urmând ca în 1989, în urma verificărilor se stabilește că, deși nu au rezultat aspecte pe linie de înscrisuri cu caracter necorespunzător, iar perchezițiile efectuate la domiciliu și locul de muncă n-au confirmat existența unor materiale cu conținut ostil."

Aspectul grav al implicării recurentului pârât în supravegherea informativă a lui Z.A. este faptul că propune să se ia măsuri corespunzătoare împotriva acestei persoane, urmărită informativ, și condamnată la 3 ani de închisoare în perioada 1981-1986, iar recurentul propune în anul 1989 măsurile citate mai sus.

II. Soluția instanței de recurs

Criticile invocate de recurent privitoare la încălcarea regulile de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, prev. de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., nu pot fi primite.

Astfel, se susține că la dosarul de fond a fost depusă o cerere de nulitate a tuturor actelor de procedură, atât a cererii de chemare în judecată cât și a tuturor actelor de sesizare cum ar fi Nota de constatare redactată de Direcția de investigații a C.N.S.A.S. nr. Dl/219/02.02.2017, înscrisul emis de Cabinet secretar nr. 290/13.04.2017, prin care a fost aprobată Nota de constatare și s-a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal de către Direcția juridică a C.N.S.A.S., avizul Direcției juridice nr. 71/24.03.2017, întrucât toate au fost formulate în persoana numitului B., iar numele corect al recurentului este A..

În această privință, se constată că din documentele clasificate aflate la dosarul cauze, consultate de instanța de control judiciar, rezultă că la solicitarea reclamantului a fost efectuată o cercetare ce s-a finalizat cu constatarea că persoana vizată de actele de sesizare și de înscrisurile pe care se bazează sesizarea CNSAS este aceiași cu recurentul din prezenta cauză, anumite documente cuprinzând o eroare materială între numele B. și A..

Așadar, fiind identitate de persoane între recurent și cel vizat de documentele CNSAS, aspect ce rezultă cu certitudine și din celelalte date de identificare cum ar fi data nașterii, locul nașterii și numele părinților, Înalta Curte constată că primul motiv de recurs este nefondat.

Nemulțumirea recurentului că nu i-au fost comunicate documentele secrete, nu poate avea ca efect casarea hotărârii, întrucât în condițiile în care nu s-a solicitat declasificarea acestora, iar recurentul nu deține certificat ORNISS pentru acces la astfel de documente, comunicare nu este posibilă.

Următoarele motive de recurs invocate de recurent pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material.

Succint, recurentul apreciază că nu este îndeplinită în sarcina sa condiția de a fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Concret, se arată că raportul cu propuneri de luare în atenție a numitului C. întocmit de lt. D., nu a fost aprobat de el, ci de șeful serviciului, col. E., potrivit competențelor funcționale ale acestuia, iar recurentul a semnat acel raport, cu mențiunea "de acord".

Acest fapt nu este de natură să atragă o altă interpretare a condițiilor prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privința reclamantului, întrucât a fi de acord cu anumite propuneri, în logica sensului acestei expresii, înseamnă a aproba acele măsuri, aspect corect interpretat de prima instanță.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că din toate măsurile propuse nu au fost aduse la îndeplinire decât două, nu poate justifica o altă soluție, având în vedere că prin desfășurarea activităților de urmărire informativă, încadrarea cu surse, verificările la locul de muncă si la domiciliul persoanei urmărite, recurentul pârât a avut reprezentarea clară că se produce îngrădirea drepturilor și libertăților persoanei urmărite.

Totodată, scopul urmăririi a fost acela al supoziției că persoana vizată, împreună cu un grup de 19 persoane au tipărit și difuzat înscrisuri cu conținut necorespunzător,deci unul motivat de considerente pur politice, iar nu pentru constatarea unei infracțiune de natură să încalce ordinea și siguranța publică, așa cum a susținut recurentul.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. Nicolae împotriva sentinței civile nr. 3648 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.