ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.05.2017, reclamanta Curent Alternativ, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea parțială Decizie nr. 596/14.04.2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi si numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia, pentru anul 2016 si respectiv a poziției cu nr. 17 din Lista cuprinsă în Anexa la Decizie, în ceea ce o privește pe reclamantă; suspendarea executării actului administrativ.

Prin sentința nr. 5198 din 28 decembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 5198 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Curent Alternativ S.R.L. .

Reclamanta Curent Alternativ S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței de fond, criticând-o pentru motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază că prin sentința pronunțată, Curtea de Apel București a încălcat prevederile art. 12 din Lg 220/2008 și ale art. 33 alin. (2) si 3 din Metodologie și a aplicat greșit prevederile art. 31 din Metodologie.

Pronunțând hotărârea recurată și validând Decizia președintelui ANRE nr. 596/14.04.2017, instanța de fond a încălcat prevederile legale mai sus menționate și deopotrivă a ales să nu sancționeze autoritatea care a lipsit Societatea de dreptul de a-i fi soluționată o contestație formulată în termen legal, conform prevederilor legale aplicabile.

Potrivit art. 33 alin. (2) din Metodologie, operatorul economic care este inclus în mod nejustificat pe Lista celor care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de Certificate Verzi are dreptul de a formula contestație în termen de 3 zile de la data publicării acestei liste pe site-ul ANRE.

Emiterea deciziei de către Președintele ANRE - cu consecințe sancționatorii pentru operatorii economici care nu și-au îndeplinit aceasta cota obligatorie de CV - se face pana la data de 15 aprilie a anului în curs, inclusiv, sub condiția implicită ca orice contestație formulata să fi fost legal soluționată de către autoritate,

Prin hotărârea pronunțată a fost validat un act administrativ nelegal, emis în condițiile în care contestația formulată de Societate nu fusese soluționată.

ANRE nu a soluționat contestația formulată de Societate până la data de 15 aprilie ci mult ulterior acestui termen - considerat ca termen maxim de soluționare și calificat în aceasta accepțiune ca fiind și termenul limită până la care se face publicarea Listei operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție a CV - a se vedea adresa ANRE nr. 32802, comunicata Societății la data de 08.05.2017, depusa ca anexa 7 la cererea de chemare în judecata.

Fără niciun argument legal, instanța de fond a nesocotit dreptul Societății la un remediu efectiv, respectiv dreptul de a-i fi soluționată contestația formulată în temeiul dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Metodologie și a considerat ca fiind legal un act administrativ emis cu încălcarea art. 33 alin. (3) din Metodologie.

S-a mai susținut că instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 31 alin. (1) din Metodologie, față de prevederile art. 12 alin. (1) si 2 din Lg 220/2008, inclusiv prin raportare la principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative.

Judecătorul fondului a apreciat că reglementarea în cadrul unei Metodologii aprobate prin Ordin al Președintelui ANRE a unui alt termen decât cel prevăzut de lege ar reprezenta o situație derogatorie nejustificată.

Un aspect important în analiza cauzei deduse judecații este acela că societatea recurenta a operat pe piața de energie electrică în dublă calitate: de producător de energie și de furnizor de energie.

Instanța de fond nu a aplicat corect prevederile art. 12 alin. (2) din Lg. 220/2008 care prevăd că ceea ce se sancționează este neachiziționarea fiecăruia dintre certificatele verzi ce formează cota obligatorie anuală.

In aceste condiții urmează a se constata ca prin Decizia contestată nu s-a sancționat neachiziționarea celor 449 de CV ci împrejurarea că la data de 31 martie 2017 - ca dată prevăzută în Metodologie și nu în lege - aceste CV deși deținute de Societate nu fuseseră notificate în contul de furnizor al societății.

Aceasta notificare a transferului celor 499 de CV din contul de producător în contul de furnizor al societății, a fost transmisa în data de 10.04.2017, adică până la data limită de 15 aprilie, prevăzută de Lege cât și de Metodologie, în acest sens fiind emisă de către Societate adresa nr. x/10.04.2017, depusă ca anexa 8 la acțiunea formulată.

Prin raportare la prevederile art. 33 alin. (3) din Metodologie, hotărârea pronunțata de instanța de fond este nelegala câtă vreme validează sancționarea Societății de către ANRE în condițiile în care aceasta avea achiziționate cele 499 de CV înainte de data de 31 martie.

Totodată în soluționarea acțiuni formulate, Curtea de Apel nu s-a raportat la data de 15 aprilie 2017, data la care Societatea avea îndeplinite obligațiile ce îi incumbau, astfel cum acestea sunt reglementate prin Lg. 220/2008, cu consecința pronunțării unei hotărâri nelegale.

Societatea a transmis informațiile prevăzute de art. 31 din Metodologie până în data limita de 15 aprilie, conform prevederilor Lg. 220/2008 și nu până la data de 31.03.2017 (ca ultima zi lucrătoare din luna martie a anului 2017) conform Metodologiei.

Legea reglementează în sarcina operatorilor economici o obligație principală -aceea de a achiziționa/deține certificate verzi și nu o obligație ce rezulta în mod indirect printr-o norma administrativa - aceea de a raporta achiziția și înregistrarea acestor certificate în contul de furnizor al operatorului economic.

Legea sancționează neîndeplinirea obligației legal reglementate - aceea de a achiziționa cota/numărul de CV impuse fiecărui operator economic în parte-aspect ce rezulta din prevederile art. 8 alin. (2) si 3 și art. 12 alin. (2) din Lg. 220/2008.

Instanța de fond a reținut, în mod greșit că, în cauză nu ar fi vorba de o simpla necomunicare a transferului celor 499 CV ci de faptul ca la data limită prevăzuta în Metodologie, Societatea nu operase transferul din contul de producător în contul de vânzător, ceea ce ar echivala cu neachiziționarea/nedeținerea de CV.

În mod paradoxal, deși în hotărârea recurată nu se reține că Societatea ar fi încălcat obligația reglementată conform art. 12 din Lg. 220/2008 privind achiziționarea de CV, instanța alege să valideze sancțiunea aplicată în mod nelegal de către ANRE.

Aceasta sancțiune este neîntemeiata atât prin raportare la prevederile legii cât și ale unei norme cu caracter metodologic și a fost aplicată doar prin raportare la un termen reglementat administrativ și care nu poate prevala față de termenul prevăzut de lege.

Ceea ce legiuitorul a avut în vedere să fie sancționat este neîndeplinirea obligației reglementate legal - aceea de achiziționare a unei anumite cantități de certificate verzi; ori, prin decizia a cărei anulare parțiala s-a solicitat, recurenta a fost sancționată nu pentru încălcarea obligației legal reglementate ci pentru încălcarea unui termen reglementat exclusiv printr-o Metodologie și nu prin lege.

Nicio Metodologie, aprobata prin ordin al președintelui ANRE, nu poate adauga la lege și nici nu poate fi interpretata ca prevalând față de lege în ceea ce privește obligațiile reglementate și termenele în care aceste obligații trebuie îndeplinite.

În ceea ce privește al doilea argument referitor la faptul că "în metodologie este normat un termen mai scurt tocmai pentru a se asigura respectarea termenului din lege" - urmează a se constata ca judecătorul fondului a nesocotit printr-o astfel de interpretare a legii principiul ierarhiei si forței juridice ai actelor normative.

Intimatul pârât ANRE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Se susține că recurenta face afirmații false, contestația fiind soluționată în mod corect, în termenul legal de 30 de zile, astfel cum rezulta din chiar înscrisurile depuse de însăși la dosarul de fond.

Astfel, contestația nr. x/12.04.2017 formulată de societatea Curent Alternativ S.R.L. și înregistrată la ANRE cu nr. x/12.04.2017 la Lista operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV și numărul de CV neachiziționate de aceștia pentru anul 2016 publicată pe site-ul ANRE în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Metodologia aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016, la data de 10.04.2017 a fost analizată cu atenție și soluționată de ANRE ca fiind neîntemeiata, fiind luată în considerare la emiterea Deciziei președintelui ANRE nr. 596/2017.

De altfel, așa cum reține și judecătorul fondului în cuprinsul sentinței civile recurate, '"prin scrisoarea ANRE nr. 32782/08.05.2017, a fost comunicată societății soluționarea ANRE a contestației formulate de aceasta, și anume: având în vedere cele expuse în antecedență, în Decizia ANRE nr. 596/2017, S.C. Curent Alternativ S.R.L. a fost inclusă, în mod corect, cu un număr de 499 CV neachiziționate

;

contestația dumneavoastră fiind neîntemeiată".

Mai mult decât atât, recurenta insistă în a face confuzie între termenul stabilit de art. 31 din Metodologia aprobată prin Ordinul președintelui ANRE nr. 41/2016 și termenul prevăzut de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 220/2008. Furnizorii de energie electrică au obligația de a achiziționa în fiecare an un anumit număr de certificate verzi. Dacă nu respecta această prevedere, furnizorii vor plăti amenzile prevăzute expres de normele legale. Acestea sunt colectare de către operatorul rețelei de transport și transferate la fondul de mediu din România, care le va folosi pentru sprijinirea micilor producători individuali de energie electrica din surse regenerabile.

În conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 220/2008 "până la data de 15 aprilie a fiecărui an, ANRE stabilește pentru fiecare furnizor și pentru fiecare din producătorii care au obligația de a achiziționa certificate verzi gradul de îndeplinire individuală a cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informațiilor privind numărul de certificate verzi achiziționate și energia electrică consumată/livrată pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1)".

Astfel cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, data limita prevăzută la art. 12 alin. (1) din Lege se referă la data până la care ANRE poate emite decizia privind gradul de îndeplinire a cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi (CV) pentru anul de analiză, respectiv până la data de 15 aprilie a anului următor celui de analiză și nu se referă la data la care certificatele verzi necesare îndeplinirii obligației de achiziție de CV pentru anul de analiză trebuie să se afle în contul de furnizor.

ANRE a prevăzut în cadrul Metodologiei aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016 un calendar pentru toți participanții la acest proces, astfel încât acest termen să fie respectat.

În cazul recurentei, aceasta trebuia să dețină în contul de furnizor din RCV la data de 31.03.2017 numărul de CV necesar pentru îndeplinirea cotei de achiziție de CV, respectiv 8082 CV.

La data de 31.03.2017, societatea Curent Alternativ S.R.L. transferase în contul de furnizor doar un număr de 7583 CV fața de 8082 CV cât însemna obligația de achiziție de CV pentru anul 2016. În consecință, societatea nu îndeplinise cota de CV aferenta anului 2016, având un număr de 499 CV neachiziționate.

În cererea introductivă de instanță, se poate observa că recurenta a recunoscut că transferul a 499 CV din contul de producător în cel de furnizor a fost notificat către B. în data de 10 aprilie 2017 prin adresa societății nr. x/10.04.2017, admițând astfel faptul că nu deținea în contul de furnizor, la termenul stabilit la art. 31 alin. (1) din Metodologie (care pentru anul de analiză 2016 este data de 31.03.2017), numărul de CV necesar îndeplinirii obligației de achiziție de CV aferentă anului 2016.

Transferul CV din contul de producător în cel de furnizor al aceluiași operator economic este realizat de B. S.A. numai după înregistrarea la acesta a cererii formulate de societate în acest sens. Recurenta a depus această cerere după data de 31.03-2017. În lipsa unei cereri de transfer, B. nu avea competența legală de a realiza transferul CV la data de 31.03.2017, necesar îndeplinirii de către societate a obligației de achiziție de CV pentru anul 2016, deoarece CV deținute de un operator economic reprezintă activele acestuia, putând dispune de acestea conform propriei voințe, având inclusiv opțiunea de a le vinde în totalitate unor alți operatori economici cu obligație de achiziție de certificate verzi.

Realitatea este că recurenta nu și-a îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV, având în vedere că la data de 31.03.2017 nu deținea în contul de furnizor din RCV numărul de CV necesar și din această cauză a fost înscrisă pe lista operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de CV pentru anul 2016, anexă la Decizia ANRE nr. 596/14.04.2017.

Așa fiind se poate conclude de plin drept că strategia procesuala a recurentei are drept miza esențială edificarea unui eșafodaj motivațional menit a induce convingerea că faptele și actele acesteia, focalizate exclusiv pe circumstanțierea noțiunii de obligativitate, au fost și sunt conforme cadrului legal aplicabil în sectorul energiei electrice; or, în aprecierea ANRE, demersurile tendențioase, menite a oculta adevărul judiciar prin distorsionarea adevărului factual, nu pot conduce spre o soluționare echitabilă a pricinii.

II. Soluția instanței de recurs

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost intepretate sau aplicate greșit normele de drept material.

În concret, s-a invocat aplicarea greșită a prevederilor art. 8 și 12 din Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, dar și a art. 31 și 33 din Metodologia de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016.

Înalta Curte observă că art. 12 alin. (1) din Legea 220/2008 prevede că: "Până la data de 15 aprilie a fiecărui an, ANRE stabilește pentru fiecare furnizor și pentru fiecare din producătorii care au obligația de a achiziționa certificate verzi gradul de îndeplinire individuală a cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi pentru anul calendaristic precedent, pe baza informațiilor privind numărul de certificate verzi achiziționate și energia electrică consumată/livrată pentru consum, potrivit prevederilor de la art. 8 alin. (1)."

Aceste prevederi legale au fost completate de normele cu caracter subsidiar ale Metodologiei de stabilire a cotelor anuale obligatorii de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie aprobată prin Ordinul ANRE nr. 41/2016.

Potrivit art. 31 și 33 din acest act administrativ cu caracter normativ: "Art. 31. - (1) Numărul de CV deținute de un operator economic cu obligație de achiziție de CV în contul propriu de furnizor din RCV în ultima zi lucrătoare a lunii martie a anului t+1 și care este considerat la stabilirea îndeplinirii cotei obligatorii de achiziție de CV pentru anul de analiză t (NCV

i,t

) este constituit din: a) CV înregistrate în RCV numai cu starea "valabile" și "expirate", fără atributul "blocate"; b) CV rezervate pentru anul de analiză t, în cazul în care producătorul de C. are și obligație de achiziție de CV.(2) Efectuarea plății prevăzută la art. 12 alin. (2

3

) din Lege pentru CV neachiziționate pentru trimestrul n din anul curent (NCV

i,

neachiz.) nu exonerează operatorul economic de obligația de achiziție a CV respective, în vederea îndeplinirii cotei obligatorii de achiziție de CV pentru anul de analiză t."

Art. 33. - "(1) Până cel târziu în a 6-a zi lucrătoare din luna aprilie a anului t + 1, ANRE stabilește și publică pentru anul de analiză t lista cu operatorii economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV și numărul de CV neachiziționate de aceștia. (2) Eventualele contestații cu privire la conținutul listei prevăzute la alin. (1) se primesc în termen de 3 zile lucrătoare de la data publicării acesteia pe site-ul ANRE. Contestațiile transmise după această dată nu sunt luate în considerare. (3) După expirarea termenului pentru depunerea contestațiilor prevăzut la alin. (2), până la data de 15 aprilie inclusiv a anului t + 1, ANRE stabilește prin decizie lista operatorilor economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV pentru anul de analiză t, inclusiv numărul de CV pe care aceștia nu le-au achiziționat. (4) Decizia președintelui ANRE prevăzută la alin. (3) se publică pe site-ul propriu și se transmite Administrației Fondului pentru Mediu și operatorilor economici prevăzuți în lista de la alin. (3) în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii acesteia. (5) ANRE poate modifica decizia prevăzută la alin. (3) dacă, ulterior stabilirii prin decizie a listei operatorilor economici care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV pentru anul de analiză t se constată erori la determinarea numărului de CV neachiziționate și comunicate până cel târziu la data transmiterii către Administrația Fondului pentru Mediu a deciziei menționate, dacă erorile respective nu conduc la afectarea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză t și se face dovada că la data emiterii deciziei situația reală este cea corectată. După această dată, erorile nu mai sunt luate în considerare."

Ca situație de fapt, se reține că ANRE a emis Decizia nr. 596/2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachiziționate de către aceștia, pentru anul 2016.

Prin această decizie s-a stabilit că recurenta reclamantă face parte din categoria operatorilor care nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 12 din Legea 220/2008, respectiv nu a achiziționat un număr de 499 CV.

Decizia Președintelui ANRE nr. 596/14.04.2017 privind stabilirea operatorilor economici care nu și-au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi neachizitionate de către aceștia pentru anul 2016 a fost publicată în data 10.04.2017, pe site-ul propriu(astfel cum rezultă din chiar decizia atacată). Aceasta Decizie a fost notificată societății recurente la data de 21.04.2017 prin adresa ANRE nr. 28672.

Recurenta a formulat contestație împotriva mențiunilor din decizie, conform procedurii instituite prin art. 33 alin. (2) din Metodologie în termenul legal de 3 zile lucratoare - susținând că avea achiziționate CV-uri, în numărul impus de ANRE în sarcina sa. Prin aceasta contestație, recurenta a solicitat ANRE sa constate ca înscrierea Societății în cuprinsul Listei- la poziția 17, se datorează unei erori, având in vedere că și-a indeplinit obligația de a achiziționa cota obligatorie de certificate verzi (CV) pentru anul 2016.

Această contestație a fost înregistrată la ANRE pe data de 12.04.2017, cu respectarea termenului de 3 zile lucrătoare .

Un prim motiv de recurs invocat în cauză se referă la nerespectarea de către intimatul ANRE a procedurii și termenului de soluționare a contestației. Așa cum rezultă din art. 33 al Metodologiei citat mai sus, eventualele contestații la conținutul listei publicate de ANRE pe site-ul propriu, se depun în termen de 3 zile lucrătoare de la data publicării.

Deși în aceeași Metodologie nu se prevede un termen legal de soluționare a contestațiilor, este evident că voința emitentului a fost aceea ca verificarea lor să fie efectuată până la termenul de 15 aprilie prevăzut în alin. (3) al aceluiași text de lege, dată la care se stabilește lista finală a operatorilor care nu au îndeplinit cota obligatorie de achiziție de CV.

Această interpretare este confirmată și de prevederile art. 33 alin. (5) din Metodologie, potrivit căruia decizia poate fi modificată, chiar și după data de 15 aprilie și cel mai târziu până la data transmiterii către AFM, în cazul în care se constată erori la determinarea numărului de CV neachiziționate și comunicate și se face dovada că la data emiterii deciziei situația reală era cea corectată.

Așadar, este evident că la momentul 15 aprilie, stabilit de lege pentru determinarea prin decizie a agenților economici responsabili de nerespectarea obligației legale, ANRE trebuia să soluționeze eventualele contestații formulate în temeiul art. 33 alin. (2) și să țină cont de acestea la întocmirea listei finale.

Înalta Curte observă că deși aceste apărări au fost formulate prin cererea de chemare în judecată, instanța de fond a omis să cerceteze și să verifice incidența lor în soluționarea demersului procesual al reclamantei (dacă nu sunteți de acord putem scoate fraza asta!!!!!)

Or, în cauză, deși contestația recurentei a fost formulată în termenul legal, aceasta nu a fost soluționată de autoritate până la data limită de 15 aprilie 2017 și nu a fost avută în vedere la întocmirea listei finale, prin aceasta fiindu-i generată părții o vătămare procesuală evidentă.

Astfel, deși ANRE îi impută recurentei reclamante că nu a respectat termenul de 31.03.2017 pentru achiziționarea CV prevăzut în Metodologie, se observă că însăși conduita ANRE a fost subsumată neobservării aceluiași act normativ.

Intimata susține că a avut în vedere contestația formulată la momentul emiterii deciziei, însă această afirmație reprezintă un nonsens, de vreme ce decizia a fost emisă la 14.04.206, iar potrivit propriilor susțineri, contestația administrativă a recurentei a fost soluționată și comunicată societății la data de 08.05.2017 prin scrisoarea nr. 32782/08.05.2017.

Tot un fapt necontestat este și împrejurarea că societatea recurentă deținea un număr de 595 de certificate verzi ce urmau să fie notificate pentru transfer, din contul de Producător în cel de Furnizor (din Registrul CV), înscă din data de 28 februarie 2017.

Acest transfer a fost notificat către B. la data de 10 aprilie 2017, prin adresa nr. x/20.04.2017, iar conform înregistrărilor operate de B. în Registrul Certificatelor Verzi, ulterior Notificării comunicate de recurentă, aceasta figurează cu un număr de 8148 de certificate verzi din care:66 de CV consumate pentru cota aferenta anului 2015; 7583 CV consumate pentru anul 2016; 499 de CV nealocate.

Este adevărat ca societatea recurentă nu a transmis Notificarea către B. până la data de 31.03.2017 prevăzută în Metodologia aprobată prin Ordinul 41/2016, însă nu poate fi ignorat faptul că aceasta a respectat procedura de contestare a listei preliminare, la care nu a primit un răspuns din partea autorității până la publicarea listei finale, cu respectarea aceleiași Metodologii invocate de intimată.

Mai mult, este evident că ceea ce se impută de fapt recurentei nu este neachiziționarea de CV, ci doar omisiunea efectuării operațiunilor de transfer între conturi, însă o atare formalitate poate fi încadrată în categoria erorilor ce puteau fi corectate de autoritate în temeiul prevederilor art. 33 alin. (3) și (5) din Metodologie.

În acord cu susținerile recurentei, Înalta Curte constată că legea incriminează faptul neachiziționării de CV, aceasta fiind și mențiunea din decizia atacată în prezenta cauză (recurenta reclamantă a fost menționată între societățile care figurau cu 499 de CV neachiziționate pentru anul 2016).

Concret, prin edictarea normei care obligă la achiziționarea unui număr de CV legiuitorul a avut in vedere sancționarea operatorilor economici care nu achiziționează numărul de certificate verzi care îi revin și care prin nerealizarea cotelor anuale obligatorii determină afectarea balanței energetice naționale în ceea ce privește resursele regenerabile.

Or, ceea ce se poate reține în sarcina recurentei este doar, eventual, notificarea cu întârziere a certificatelor verzi pe care le deținea în mod valabil, respectiv a transferului de CV din contul sau de producător în contul său de furnizor, ceea ce nu poate echivala cu neîndeplinirea obligației de achiziționare, cu atât mai mult cu cât a îndeplinit și aceste formalități în termenul limită prevăzut de legislația primară ce sancționează această abatere.

Ca atare, în dezacord cu statuările primei instanțe, Înalta Curte concluzionează că lipsa de operare și de comunicare a transferului celor 499 de CV din contul de producător în contul de furnizor nu echivalează cu neachiziționarea de CV, ci reprezintă o formalitate ce putea fi reglată prin procedura prevăzută de art. 33 din Metodologie, așa cum s-a menționat în precedent.

În justificarea poziției sale procesuale, intimata ANRE a susținut că data limită prevăzută la art. 12 alin. (1) din Lege se referă la data până la care ANRE poate emite decizia privind gradul de îndeplinire a cotei anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi (CV) pentru anul de analiză, respectiv până la data de 15 aprilie a anului următor celui de analiză și nu se referă la data la care certificatele verzi necesare îndeplinirii obligației de achiziție de CV pentru anul de analiză trebuie să se afle în contul de furnizor.

Această apărare nu poate fi primită, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, ceea ce sancționează legiuitorul este faptul neachiziționării numărului legal de certificate verzi, iar nu operațiunea de transfer între conturi, cu atât mai mut cu cât, în prezenta cauză, recurenta efectuase toate formalitățile legale până la data limită stabilită de legiuitor pentru publicarea listei finale.

Date fiind aspectele factuale reținute mai sus, trebuie reamintit că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul elaborării actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Însă, în această cauză, Înalta Curte concluzionează că intimata pârâtă nu a acționat cu respectarea principiului legalității și cu asigurarea justului echilibru între interesul public pretins încălcat și cel al particularului, motiv pentru care se impune admiterea prezentului recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată conform considerentelor de mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Curent Alternativ S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5198 din 28 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare admite acțiunea.

Dispune anularea parțială a Deciziei ANRE nr. 596/14.04.2017, respectiv a poziției nr. 17 din lista anexă la decizie, în ce o privește pe reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 ianuarie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.