FELDHAUS c. ALLEMAGNE

RESPONDENT

DEU

HOTĂRÂRE

13.05.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

FELDHAUS c. ALLEMAGNE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 10583/02 prezentată de J. Rainer FELDHAUS împotriva Germaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 13 mai 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Rait Maruste, Karel Jungwiert, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Otto Mallmann, judecător ad-hoc, și Claudia Westerdiek; Având în vedere cererea formulată la 5 martie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere eșecul negocierilor în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei desfășurate în temeiul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție, Având în vedere declarația prin care guvernul pârât invită Curtea să șteargă motivul întemeiat pe durata procedurii privind rolul și pe răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, domnul J. Rainer Feldhaus, este un cetățean german, născut în 1942 și rezident în Vohburg. Franz Furche, avocat în München, și de firma Dürr, Albrecht, Körzendörfer și Weißenburg. Guvernul pârât a fost reprezentat de agentul său, domnul Almut Wittling-Vogel, Ministerialdirigentin la Ministerul Federal al Justiției. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 mai 1994, reclamantul sesizează Tribunalul Regional din Stralsund cu privire la o cerere de condamnare a pârâtului la plata 43 817,07 DEM (aproximativ 21500 EUR) pentru realizarea unui proiect de marketing și a unui număr de acțiuni publicitare concept de marketing. La 7 ianuarie 1997, după ce a ținut o audiere la 13 noiembrie 1996, tribunalul regional a condamnat pârâtul la plata a 8 360,68 plus 10% din dobânzi începând cu 29 ianuarie 1993 și l-a dezmoștenit pe reclamant de restul cererii sale. Cele două părți au solicitat recurs la instanța de apel din Rostock. La 26 iulie și 13 decembrie 2000 au avut loc două audieri. 2001, Curtea de apel desemnează un expert în scopul de a evalua dacă valoarea sumelor solicitate de reclamant era justificată. La 12 noiembrie 2001, expertul în raportul său. La 26 iunie 2002, după ce a avut loc o altă audiere, tribunalul a infirmat parțial hotărârea instanței regionale și a condamnat pârâtul să plătească 13 281, 81 € pentru reclamant plus 10% d a t ii (din 1993), precum și 65% din cheltuielile de judecată. Restul cheltuielilor (35%) rămâneau în sarcina reclamantului. În plus, recursul în casare a fost respins. La data de 1 iulie 2002 a fost notificat reprezentantului reclamantului. La 3 iulie 2002, reclamantul și-a exprimat punctul de vedere cu privire la o acțiune împotriva hotărârii. Aceasta i-a răspuns că legea nu prevedea o cale de atac și l-a invitat să își prezinte recursul la Curtea Federală de Justiție cu drept rezultat al cheltuielilor de judecată suportate de aceasta. La 11 iulie 2002, orașul Kiel a solicitat instanței să-i trimită un titlu executoriu al hotărârii judecătorești și al hotărârii judecătorești, înscris ca având dreptul la 20 405, 54 EUR din cauza ajutoarelor pentru întreținere pe care le-a plătit reclamantului în perioada 11 iulie 1997-30 noiembrie 1999 și care urmau să fie rambursate în temeiul unei declarații de transfer din 16 septembrie 1997. La 14 și 19 august 2002, reclamantul sesizează Curtea Constituțională Federală cu privire la o acțiune constituțională. La 1 octombrie 2002, grefa acesteia l-a informat pe reclamant cu privire la admisibilitatea acțiunii. La 28 ianuarie 2003, Tribunalul Administrativ al Landului Schleswig Holstein a refuzat orașului Kiel să nu încaseze suma solicitată pentru rambursarea ajutorului social. La 5 martie 2003, Tribunalul Administrativ al Landului a declarat inadmisibilă recursul reclamantului și a refuzat să-i acorde ajutorul judiciar pe motivul că reclamantul nu a prezentat declarația privind situația sa personală și financiară și că cererea nu a avut în mod clar nici o șansă de a-i acorda ajutorul judiciar. La 13 martie 2003, aceasta a respins cererea reclamantului care l-a invitat să revină asupra deciziei (Gegenvorstellungung) La 17 martie 2003, Curtea Constituțională Federală, hotărând în cadrul unui comitet de trei judecători, a refuzat să acorde asistență judiciară, deoarece cererea reclamantului nu avea nici o șansă de succes. (1) Reclamantul se plânge, de asemenea, de refuzul Tribunalului din Rostock de a-i acorda ajutorul judiciar. El denunță, de asemenea, transcrierea unui titlu executoriu al hotărârii judecătorești a orașului Kiel. 2. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii în fața instanțelor civile. De asemenea, a declarat că a putut dispune de sumele solicitate și exploata proiectele sale de marketing până când instanțele civile nu au luat o hotărâre cu privire la cererea sa de plată. (1) În ceea ce privește obiecțiile întemeiate pe echitatea procedurilor, ținând cont de ansamblul elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care era competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. În consecință, aceste obiecții sunt vădit nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. (2) Reclamantul susține că durata procedurii în fața instanțelor civile a depășit termenul rezonabil prevăzut în art. 6 alin. (1) din Convenție, a cărui parte relevantă se citește astfel Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) printr-o scrisoare din 4 iulie 2007, guvernul a solicitat să șteargă cauza din rol și a prezentat următoarea declarație: În această casetă, Court propune un prieten care nu a fost acceptat de către Applicant. The Federal Government would prin urmare like to acknowledge If the Court strikes this case from its list, the Federal Government is willing to accept the Applicant Electroluxs claim for compensation in the amount of EUR 7,5000.00. Această sumă de 7,5000 would be deemed to settle all claims of the Applicant in connection with the above-mentioned application against the Federal Republic of Germany or the Land Mecklenburg-Western-Pomerania, inclusivding, in particular, compensation for the Applicantiones damage (including moraly damage) as well as costs and expenses. In the light of the Courts rulings in similar cases, the Federal Government considers the amount of EUR 7,5000.00 to be reasonable. The Federal Government prin urmare requests that this application be struck out of the Court The Federal Government mais acknowledgement of a incalcation of Article 6 § I of the Convention as priviri the length of proceseedings and its acceptance of the claim for compensation in the amount of EUR 7,5000.00 constitutes The Federal Government does not consider itself in a position to acknowledge a incalca of the right to the peaceful enjoyment of depositions arising from Article 1 of the Additional Protocol to the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms. To that extent, the complaint is inadmisibil and il-founded. The Applicant has not exhausted all domestic legal remedies. He did not raise the obiection of the violation of his ownership rights, either before the content lower scurts or before the Federal Constitutional Court. Furtermore, the procesedings at issue before the civil scurts here did not exhibit any computs involving copyright law. The exclusive subject matter of the legal argumentations was a claim for remuneration for work under the law of obligations. As such, the area of application of Article 1 of the Additional Protocol to the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms is not quad. Curtea constată că părțile nu au reușit să audieze cu privire la termenii unei soluionări pe cale amiabilă a cauzei. 2 din regulament prevede, de asemenea, că nu pot fi menționate sau invocate în procedura contencioasă nicio comunicare verbală sau scrisă sau nicio ofertă sau contencioasă care a avut loc în cadrul acestor negocieri. Prin urmare, Curtea va începe de la declarația făcută la 4 iulie 2007 de către guvern în afara cadrului negocierilor în vederea ajungerii la o soluționare amiabilă. Curtea amintește că art. 37 din convenție poate decide în orice moment să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să conducă la una dintre concluziile expuse la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din această dispoziție. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue procesul de investigare a instanței la lit. (l) art. 37 alin. (1) în fine prevede că, cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale impune acest lucru. Curtea amintește că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cauză a rolului în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. Cu toate acestea, acestea vor fi circumstanțele speciale ale cauzei care vor permite să se stabilească dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru ca Curtea să constate că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenția n 25149/03, § 33, CEDO 2005 IX, Syndicat suedez al lucrătorilor din transporturi c. Suedia (radiation), n 53507/99, § 24, 18 iulie 2006, Kalanyos și alții c. România, n 57884/00, § 25, 26 aprilie 2007, Kladivík și Kašiar c. Slovacia (dec.) (radiation), n 41484/04, 28 august 2007, Oleksiw c. Germania (dec.) (radiation), n 31384/02, 11 septembrie 2007, Sulwińska c. Polonia (dec.) (radiation), n 28953/03, 18 septembrie 2007, Stark și altele, precum și Finlanda (radiație), n 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007). Curtea ia notă de faptul că prezenta cauză se referă la durata excesivă a unei proceduri în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție. Curtea a avut deja ocazia, într-un număr mare de hotărâri și decizii, să precizeze natura și amploarea obligațiilor statelor contractante în ceea ce privește determinarea (a se vedea, printre altele, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, CEDH 2000 VII), precum și în ceea ce privește Republica Federală Germania (a se vedea Sürmeli c. Germania [GC], n 75529/01, CEDH 2006 ..., și Oleksiw citată anterior, împreună cu alte referințe). În măsura în care recurentul susține că a avut posibilitatea de a dispune de sumele solicitate și de a-și exploata proiectele de marketing până când instanțele civile nu au luat o hotărâre cu privire la cererea sa de plată, Curtea consideră că acest aspect nu ridică întrebări distincte în ceea ce privește art. 1 din Protocolul nr. 1, în ceea ce privește repercusiunile patrimoniale negative care pot fi cauzate de durata excesivă a procedurii (a se vedea Bečvář și Bečvářová c. Republica Cehă, n 58zz/00, § 55, 14 decembrie 2004, Varipati c. Grecia, n 38459/97, 26 octombrie 1999, Versini c. Franța, n 409/98/98, § 35, 10 iulie 2001). În speță, în declarația sa, guvernul recunoaște că durata procedurii civile în litigiu a depășit termenul rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție, și propune plata a 7500 EUR ca despăgubiri pentru daune (morale și materiale) și cheltuieli de judecată. Curtea concluzionează că, având în vedere suma propusă, nu se mai justifică continuarea examinării acestui aspect. În plus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu necesită ca aceasta să o examineze [art. 37 alineatul (1) în fine] (3) Având în vedere cele menționate anterior, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară obiecțiile întemeiate pe caracterul echitabil al procedurii inadmisibile Ia act de condițiile declarației guvernului decise să elimine cererea de rol pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Prezident Președinte