ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6179/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6179/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 4 noiembrie 2016 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și intervenientul forțat B.: obligarea pârâtului la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 RON, din care suma de 425.083,65 RON reprezintă contravaloarea lucrării de protetică, iar diferența de 7.928,16 RON reprezintă cheltuieli privind tratamentul; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea nr. 176 din 1 februarie 2017, Tribunalul Specializat Cluj și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, iar Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 305 din 13 iulie 2017, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din data de 26.09.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă și a constatat ivit conflictul negativ de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat conflictul negativ de competență prin Decizia nr. 3534/13.11.2017, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând în considerentele acestei decizii că reclamanta s-a adresat cu o cerere de plată Fondului de Garantare a Asiguraților, cauza de față vizând refuzul de soluționare a acestei cereri de plată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1290 din 20 martie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligând pârâtul să soluționeze cererea de plată formulată de reclamanți la data de 21.01.2016.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibile, iar pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
De asemenea, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurentul-pârât critică hotărârea primei instanțe din perspectiva faptului că dobânda penalizatoare și dobânzile de întârziere nu constituie creanțe de asigurare, sens în care invocă dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.
Precizează că Legea nr. 213/2015 nu prevede un termen de soluționare a cererilor de plată și că soluționarea cu prioritate a cererii de plată a reclamantei presupune nerespectarea ordinii de soluționare a cererilor, care respectă data înregistrării acestora.
Apărările intimatei-reclamante
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.
Argumente de fapt și de drept relevante
Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirii în cuantum de 433.011,81 RON, din care suma de 425.083,65 RON reprezintă contravaloarea lucrării de protetică, iar diferența de 7.928,16 RON reprezintă cheltuieli privind tratamentul; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit că prezenta cauză vizează o cerere având ca obiect refuzul de soluționare de către Fondul de Garantare a Asiguraților a cererii de plată a reclamantei.
Prima instanță a admis acțiunea și a obligat Fondul de Garantare a Asiguraților la soluționarea cererii de plată a reclamantei.
La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2020, reprezentantul intimatei-reclamante a învederat instanței de recurs că Fondul de Garantare a Asiguraților a soluționat cererea de plată a reclamantei prin Decizia nr. x/19.02.2019, depunând la dosar un exemplar al deciziei sus menționate.
În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.
Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.
Prin urmare, întrucât recurentul-pârât s-a conformat dispoziției instanței de fond și a soluționat cererea de plată a reclamantei, iar criticile formulate în recurs vizează doar obligarea sa la soluționarea acestei cereri, interesul în susținerea recursului împotriva sentinței instanței de fond nu mai este actual, întrucât recurentul-pârât a soluționat cererea de plată a reclamantei până la momentul pronunțării instanței de recurs.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1290 din 20 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 19 noiembrie 2020.