KAYA c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
KAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 20981/03 prezentată de Veli KAYA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 13 mai 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Aysse Iș karakaș, judecători și de Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 19 iunie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Veli Kaya, este un resortisant turc, născut în 1984 și rezident în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul G. Zorcu, avocat în Ankara. Guvernul turc ( La 6 noiembrie 2002, reclamantul a participat la o conferință de presă organizată pentru a protesta împotriva Consiliului Superior al Educației (YÖK). Cu această ocazie, a fost arestat de polițiști aproape de forțele de intervenție rapidă care l-au condus în subsolul unei clădiri (de exemplu) unde a declarat că a fost maltratat (atacuri, insulte etc.). La 7 noiembrie 2002, reclamantul sesizează procurorul districtual al Republicii Dankara cu privire la o plângere de maltratare împotriva comandantului local al forțelor de intervenție rapidă, a doi polițiști aparținând acestor forțe și a doi polițiști în civil. La 23 ianuarie 2003, procurorul i-a inculpat pe cei doi polițiști din forțele de intervenție rapidă pentru rele tratamente. Cu toate acestea, a fost de părere că nu a avut loc nicio urmărire penală a comandantului forțelor de intervenție rapidă și a celor doi polițiști în civil. La 27 iunie 2003, tribunalul corecțional din Ankara i-a recunoscut pe polițiștii acuzați de rele tratamente și i-a condamnat la o pedeapsă de șase luni de închisoare și șase luni de suspendare a funcțiilor. Această pedeapsă a fost însoțită de o suspendare în temeiul articolului 6 din Legea nr. 647. La 12 decembrie 2005, Curtea de Casație infirmă hotărârea de Primă Instanță. La 26 aprilie 2006, instanța corecțională i-a condamnat pe polițiști la o pedeapsă identică cu cea pronunțată inițial, însoțită și de o suspendare. La 3 aprilie 2006, reclamantul s-a ocupat de casare. La 29 septembrie 2005, tribunalul administrativ a acordat reclamantului 172 000 000 [1] de lire turce (TRL) pentru prejudiciul material suferit și 3 000 000 000 [2] TRL pentru prejudiciul moral suferit, cu un interes juridic comun începând cu 19 martie 2003. Potrivit elementelor dosarului, Ministerul de la .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În acest sens, reclamantul a contestat calificarea instanțelor naționale care consideraseră că tratamentul în litigiu ar trebui să fie considerat un tratament abuziv, în timp ce, în opinia sa, ar fi trebuit să fie calificate drept acte de tortură și sancționate prin legea aferentă. Invocând art. 5 din Convenție, reclamantul susținea că a fost privat în mod ilegal de libertatea sa și închis în subsolul unei clădiri. Pe baza articolului 5 alineatul (5), a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul său. Invocând art. 6 alineatul (1) și art. 3 din convenție, reclamantul se plângea de lipsa de echitate a procedurii care a dus la neprovocarea unei acțiuni în justiție pronunțate împotriva anumitor polițiști. De asemenea, a susținut o încălcare a dreptului la apărare ca urmare a urmăririi penale a avocatului său pentru încălcarea legii nr. 2911 privind adunările și protestele. În plus, se plângea de durata procedurii. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul se plângea de lipsa unei căi de atac efective în ceea ce privește depunerea urmăririi penale împotriva agenților din statul membru în care se află o autorizație administrativă. ÎN ÂI Curtea a primit de la agentul guvernului următoarea declarație: Declar că guvernul turc oferă domnului Veli Kaya, cu titlu gratuit, suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, care a generat cererea susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va duce la soluționarea definitivă a cauzei. Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă, observ că guvernul turc este pregătit să plătească domnului Veli Kaya, cu titlu gratuit, suma de 5 000 EUR (cinci mii EUR) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și fără nicio taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se plătește un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În urma consultării mele, dl Veli Kaya acceptă această propunere și renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele inițiale ale acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte Aproximativ 106 euro (EUR). Aproximativ 1 849 EUR.