ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5598/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.01.2016 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea Deciziilor nr. 2463/08.10.2015 și nr. 3592/09.12.2015, emise de către intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, aplicate prin Decizia nr. 2463/08.10.2015, cu sancțiunea avertismentului.

Prin sentința nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a anulat Decizia nr. 2463/08.10.2015 de sancționare a reclamantei, și Decizia nr. 3592/09.12.2015 privind soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva Deciziei nr. 2463/08.10.2015, emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară; a obligat pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară să plătească reclamantei A. S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 100 RON.

Împotriva sentinței nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei pe fond, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului critică faptul că instanța de fond, deși a reținut aplicarea art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, a apreciat eronat faptul că obligația de raportare revenea societății emitente și nu administratorului acesteia, precum și faptul că instanța a reținut că acționarii care au solicitat retragerea din societate au renunțat imediat la această retragere, astfel că termenul de 90 de zile prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014 nu a început să curgă, sens în care a concluzionat că fapta sancționată nu există.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a interpretat în mod greșit textele de lege incidente și a făcut o aplicare greșită a normelor de drept din materia instrumentelor și investițiilor financiare.

Cu privire la reținerea de către instanță a lipsei calității de contravenient a reclamantei, arată că, deși a reținut dispozițiile art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, instanța de fond a apreciat eronat că societatea emitentă poate fi trasă la răspundere pentru netransmiterea rapoartelor curente, nu și administratorul acesteia, omițând faptul că subiect activ al contravenței reținute este administratorul societății emitente, organul de conducere al acesteia, respectiv obligațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014 și Regulamentul nr. 17/2014 sunt duse la îndeplinire de către organele de conducere ale societății emitente.

Mai arată că potrivit prevederilor art. 3 pct. 26 și art. 18 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006, administratorul special reprezintă interesele societății și ale acționarilor, fiind împuternicit să efectueze actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să își administreze activitatea.

Susține că la individualizarea sancțiunii a ținut cont de circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și de conduita intimatei, având în vedere proporționalitatea sancțiunii aplicate în raport cu gradul de pericol social al faptei.

Consideră că instanța a reținut în mod neîntemeiat că fapta nu există întrucât cei doi acționari care au solicitat retragerea din societate și plata contravalorii acțiunilor au renunțat la dreptul de retragere, având în vedere că întrucât la AGEA din data de 24.02.2015 s-a hotărât ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990.

Precizează că, având în vedere Hotărârea AGEA nr. 2/24.02.2015, prin adresele nr. x/04.03.2015 și nr. y/20.04.2015 societății emitente i s-a pus în vedere să respecte prevederile art. 3 din Legea nr. 151/2014 și că este obligată să accepte cererile de retragere depuse de acționari, sens în care apreciază că susținerea instanței de fond că acționarii B. și C. au renunțat imediat la cererile lor de retragere este eronată, întrucât nu a avut în vedere datele la care cererile de retragere din societate și cererile de renuntare la acest drept au fost depuse și făcute publice.

Astfel, în ceea ce privește cererile formulate de B., arată că prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/33749/14.04.2015 acesta a informat că a transmis societății o cerere de retragere din societate (datată 11.03.2015), în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 151/2014 și a sesizat că societatea nu a întreprins niciun demers conform art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014. Cererea de revocare a cererii de retragere din societate apare ca fiind înregistrată în data de 11.03.2016 și nu a fost comunicată ASF sau BVB.

În ceea ce privește cererile formulate de C., arată că prin adresa înregistrată la ASF sub nr. x/16.06.2015, acesta a informat că a transmis societății o cerere de retragere din societate, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 151/2014 și a sesizat că societatea nu a întreprins niciun demers conform art. 8 din Regulamentul nr. 17/2014, cererea de revocare a retragerii din societate a fost înregistrată la data de 06.03.2015 și nu a fost comunicată ASF sau BVB.

De asemenea, prin adresa înregistrată la ASF cu nr. RG/63951/15.07.2015, societatea emitentă, prin reclamantă, în calitate de administrator, a confirmat primirea cererii de retragere a acționarului C..

Arată că având în vedere aceste aspecte, prin adresele nr. SI/DETA 11771/20.04.2015, nr. SI/DETA 15135/18.05.2015, nr. SI/DETA 19630/30.06.2015 și nr. SI/DETA 22032/24.07.2015 ASF a solicitat D. S.A. respectarea dispozițiilor art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014 în ceea ce privește întocmirea și transmiterea la ASF și BVB a rapoartelor curente impuse, dar până la data sancționării reclamantei, aceasta nu publicase niciun raport curent în acest sens.

Precizează că intimata-reclamantă nu a respectat nici art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014 potrivit căruia în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate, consiliul de administrație/directoratul acesteia are obligația să solicite Oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate.

Consideră că este neîntemeiată și susținerea că fapta nu există, întrucât termenul de 90 de zile prevăzut la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014 nu a început să curgă, deoarece în AGEA din 24.02.2015 s-a prevăzut că acest drept va curge de la data închiderii procedurii de reorganizare, instanța neținând cont de faptul că textul de lege prevede că termenul în care acționarii își pot exercita dreptul de retragere este de 90 de zile de la publicarea hotărârii adunării generale a acționarilor în condițiile art. 2 alin. (3) din lege. De asemenea, susține că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 5 alin. (1) din Regulamentul 17/2014, ce prevede că data de identificare a acționarilor care au dreptul de a se retrage din societate conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, este data de înregistrare stabilită de adunarea generală extraordinară a acționarilor, și nici de dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, care precizează că activitatea Pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept la 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Invocă și art. 19 din Regulamentul nr. 17/2014 potrivit căreia acțiunile tranzacționate pe piața valorilor mobiliare necotate vor fi retrase de la tranzacționare și radiate din evidența A.S.F. la data încheierii termenului de 12 luni prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, precum și faptul că Legea nr. 151/2014 a intrat în vigoare la data de 27.10.2014, astfel că acțiunile emise de societatea D. S.A. au fost retrase de la tranzacționare începând cu data de 27.10.2015, potrivit Deciziei nr. 2829/22.10.2015.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în principal, anularea Deciziilor nr. 2463/08.10.2015 și nr. 3592/09.12.2015, emise de către intimată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 4502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, aplicate prin Decizia nr. 2463/08.10.2015, cu sancțiunea avertismentului.

Prin Decizia ASF nr. 2463/08.10.2015, s-a dispus sancționarea intimatei-reclamante cu amendă în cuantum de 4.502,64 RON, reprezentând 3% din cifra de afaceri netă aferentă anului 2014, stabilindu-se obligația administratorului special al societății D. S.A. Sf. Gheorghe ca, în termen de 3 zile lucrătoare de la emiterea deciziei, să dispună măsurile necesare în vederea respectării prevederilor legale în vigoare și să transmită la ASF și BVB rapoartele curente aferente, reținându-se nerespectarea de către intimata-reclamantă a prevederilor art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014.

Împotriva acestei decizii intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestație, care a fost respinsă din Decizia nr. 3592/09.12.2015 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Temeiul de drept al aplicării sancțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 și art. 273 alin. (1) lit. a) pct. (ii) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 7 din Legea nr. 297/2004, în forma în vigoare la data emiterii actului de sancționare - 08.10.2015:

"(1) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către:

g) entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F., emitenții de valori mobiliare și/sau de către membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entității autorizate, reglementate și supravegheate sau emitenților de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităților autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F. și/sau a emitenților de valori mobiliare, precum și de către entitățile care au obligația de informare cu privire la depășirea pragurilor de deținere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu: (...)

De asemenea, potrivit art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, atunci când acționarii unei societăți ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ își exercită dreptul de retragere din societate, societatea este obligată să informeze A.S.F. și Bursa de Valori București (B.V.B.), prin transmiterea de rapoarte curente, într-un termen de cel mult 24 de ore, care curge de la momente diferite, în funcție de etapa în derulare.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, în situația în care adunarea generală a acționarilor hotărăște ca societatea să nu facă demersurile legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, acționarii au dreptul de a se retrage din societate în condițiile art. 134 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Din perspectiva finalității Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, rezultă în mod evident că aceasta nu prevede excepții exprese de la aplicare, în cazul societăților pentru care instanța a dispus deschiderea procedurii insolvenței.

În aceste condiții, în virtutea specificului prevederilor legale în materia insolvenței, prerogativele consiliilor de administrație/directoratelor societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate rămân în sarcina societății supuse procedurii insolvenței sau sunt preluate de către entitățile participante la procedură, respectiv de către administratorul judiciar.

Potrivit art. 8 din Regulamentul nr. 17 din 28 noiembrie 2014 privind statutul juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate:

"În cazul exercitării dreptului de retragere din societate de către acționarii unei societăți ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ, în condițiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, societatea este obligată să informeze A.S.F. și Bursa de Valori București (B.V.B.), prin transmiterea de rapoarte curente, în termen de cel mult 24 de ore (...)".

Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că în raport cu norma de la art. 8 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, obligația de transmitere a rapoartelor curente către A.S.F. și Bursa de Valori București (B.V.B.) revenea societății ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ, respectiv D. S.A., și nu administratorului special A. S.R.L..

Mai mult, în același sens se impune a se reține și faptul că prin încheierea din data de 14.12.2012, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă în dosarul nr. x/2012 s-a dispus ca societatea D. S.A. să exercite dreptul de administrare în cadrul procedurii insolvenței sub supravegherea administratorului judiciar.

Prin urmare, se impunea tragerea la răspundere a societății ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ.

Având în vedere faptul că în mod corect a stabilit prima instanță că obligația transmiterii de rapoarte curente, în cazul exercitării dreptului de retragere din societate de către acționarii unei societăți ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ, aparține societății, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea susținerilor recurentei referitoare la cererile formulate de cei doi acționari, C. și B., în sensul retragerii acestora din societate și, ulterior, revenirii asupra deciziei de retragere, câtă vreme administratorul special nu putea avea calitatea de contravenient.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 99/F/2016 din 23 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2019.