ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a criticat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel București și Tribunalul București, refuzul Comisiei de Disciplina a CSM de a verifica sesizările, Curtea de Apel București pentru refuzul de a-și unifica practica judiciară și neluarea de măsuri pentru judecătorii care nici măcar nu au citit dosarele de fond și cele din căile de atac unde erau precedente juridice dar și înscrisuri, și Tribunalul București pentru aceeași ultimă speță de mai sus, necitirea dosarului nr. x/2002 de judecătorul B.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 3.391 din 4 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.

A respins cererea de repunere pe rol a cauzei, ca nefondată.

A respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

A respins excepția lipsei procedurii prealabile, ca nefondată.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București și Consiliul Superior al Magistraturii și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.

A admis proba cu înscrisuri pentru părți.

A respins proba cu expertiză solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

A respins acțiunea formulată de reclamantul A., față de ceilalți pârâți, anume Inspecția Judiciară și Curtea de Apel București, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 3.391 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând casarea acesteia, cu admiterea cererii, astfel cum a fost formulată și obligarea părților vinovate la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale.

Recurentul a criticat soluția instanței de fond, arătând că neadmițând acțiunea pe motiv că unificarea hotărârilor la nivelul Curții de Apel București ar crea o cale de atac asupra altor hotărâri definitive, îi încalcă egalitatea în fața legii față de alte persoane și îl discriminează pe recurent.

1.4. Apărările intimaților

1.4.1. Legal citat, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a invocat, mai întâi, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, întrucât criticile formulate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de C. proc. civ.

În subsidiar, a argumentat că recursul este nefondat, întrucât în mod corect a reținut prima instanță că intimata nu are calitate procesuală în cauză, nefiind îndeplinită condiția identității care trebuie să existe între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.

1.4.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat, mai întâi, excepția nulității recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recursul este nemotivat, iar pe fondul recursului, respingerea acestuia ca nefondat.

1.4.3. Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând că în speță nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată întemeiată excepția nulității recursului și o va admite, pentru considerentele ce urmează.

În raport cu dispozițiile art. 488 C. proc. civ., se constată că argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în nici unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Criticile cu caracter general și relativ abstract formulate de recurentul-reclamant A. nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, simpla indicare a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nefiind suficientă pentru a se aprecia că recursul este motivat.

Deși recurentul a învederat că urmează a dezvolta motivele de recurs în raport cu sentința recurată într-un memoriu depus ulterior, un asemenea înscris, cuprinzând detalierea corespunzătoare a motivelor de recurs, nu a fost depus la dosarul cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2), în situația în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, intervine sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul formulat de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3391 din 4 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED