ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3765/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului probator aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

I. Curtea de Apel București, secția I penală, prin Sentința penală nr. 248 din 10 iunie 2011 pronunțată în Dosar nr. 3725/2/2011 (1522/2011) a admis sesizarea nr. 354/II-5/2011, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale din 19 noiembrie 2008, din Dosarul nr. III K 136/2009 a Tribunalului Districtual din Ljubliana, secția penală, Republica Slovenia modificată prin Sentința penală din 30 iunie 2009, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubliana, Republica Slovenia de recunoaștere și punere în executare a hotărârilor în ceea ce îl privește pe condamnatul S.M.D.

Conform art. 132 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată și republicată, a fost recunoscută hotărârea penală străină, respectiv Sentința penală din 19 noiembrie 2008, din dosarul nr. III K 136/2009 a Tribunalului Districtual din Ljubliana, secția penală, Republica Slovenia modificată prin Sentința penală din 30 iunie 2009, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubliana, Republica Slovenia de condamnare la pedeapsa de un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată de către S.M.D. și în consecință;

S-a dispus executarea într-un penitenciar din România de către S.M.D. - cetățean român - a pedepsei de un an și șase luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată. A fost dedusă prevenția de la 7 septembrie 2008 la 19 noiembrie 2008. S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Conform art. 191 C. proc. pen. cheltuielile judiciare în cauză s-a dispus a rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 320 RON, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, autoritatea judiciară română competentă sus-menționată a deliberat asupra Sesizării nr. 354/II-5/2011, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale din 19 noiembrie 2008, din dosarul nr. III K 136/2009 a Tribunalului Districtual din Ljubliana, secția penală, Republica Slovenia modificată prin Sentința penală din 30 iunie 2009, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubliana, Republica Slovenia de recunoaștere și punere în executare a hotărârilor în ceea ce îl privește pe S.M.D., constatând următoarele:

Prin Adresa nr. 354/II-5/2010 din data de 19 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, modificată în vederea analizării cererii de recunoaștere și punere în executarea hotărârilor judecătorești, formulată de autoritățile judiciare din Republica Slovenia, privind pe numitul S.M.D. - cetățean român.

A fost depusă la dosar odată cu adresa și cererea autorităților slovene, precum și copii certificate ale Sentinței penale din 19 noiembrie 2008, din Dosarul nr. III K 136/2009 a Tribunalului Districtual din Ljubliana, secția penală, Republica Slovenia modificată prin sentința penală din 30 iunie 2009, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubliana, Republica Slovenia întocmite de autoritățile judiciare solicitante, extrase C. pen. și C. proc. pen. slovene.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat, pe baza informațiilor și documentelor comunicate de statul solicitant, în aplicarea Legii privind cooperarea judiciară în materie penală a statelor membre ale Uniunii Europene, următoarele:

În conformitate cu Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 19 aprilie 2011, Cererea nr. X/2010 formulată la data de 20 decembrie 2010 de către autoritățile judiciare slovene, transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 9 februarie 2011 prin Adresa nr. 10340/2011 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară, prin care se solicită recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești de către numitul S.M.D., cetățean român, care a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 212 alin. (1) pct. 1 cu aplic. art. 25 C. pen. sloven.

Din examinarea înscrisurilor comunicate de către statul de condamnare, a rezultat că numitul S.M.D. a fost condamnat prin Sentința penală din 19 noiembrie 2008, Dosar nr. III K 136/2008, a Tribunalului Districtual din Ljubljana, secția penală, modificată prin Sentința penală din 30 iunie 2009, rămasă definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubljana, ca instanță de recurs, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prev. de art. 212 alin. (1) pct. (1) cu aplic. art. 25 C. pen. sloven din această pedeapsă fiind dedusă durata în care sus-numitul a fost arestat preventiv, și anume 7 septembrie 2008 - 19 noiembrie 2008.

În fapt, s-a reținut că în perioada 4 - 7 septembrie 2008 numitul S.M.D., împreună cu altă persoană, în timp ce se afla în orașul Ljubljana, prin mai multe acte materiale (unele în formă consumată, altele în forma tentativei) a efectuat operațiuni financiare, în mod fraudulos, prin folosirea unor cârduri false, cauzând părții vătămate B.N.L. un prejudiciu în valoare totală de 4.480 euro, fapte ce au corespondent în legislația penală română, regăsindu-se în dispozițiile art. 24 alin. (2) și art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

De asemenea, din verificările realizate în cauză de către Ministerul Public a rezultat că numitul S.M.D. este cetățean român și are domiciliul în România, conform adreselor din 21 martie 2011 și din 17 martie 2011 emise de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

La instanță, au fost acordate termene la 19 mai 2011, la cererea persoanei solicitate în vederea angajării unui avocat, la 26 mai 2011, iar ulterior, la data de 2 iunie 2011, în vederea pregătirii apărării, pentru ca la acest termen să fie amânată cauza în vederea administrării de probe și formulării de noi probe.

Apărarea a invocat, la termenul de la 2 iunie 2011, dar și la 9 iunie 2011, încălcarea dispozițiilor art. 116 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, în sensul că o cerere de executare este admisibilă doar în cazul în care deși condamnarea a fost pronunțată în absența condamnatului, acesta a avut posibilitatea legală de a recurge la o nouă procedură de judecată sau de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii.

Textul invocat de apărare nu mai este în vigoare din anul 2006, fiind modificat prin Legea nr. 224/2006. Cu toate acestea, chiar condiția prevăzută de acest text nu era îndeplinită în cauză, condamnatul fiind prezent la judecarea cauzei în fond.

În prezent, recunoașterea și executarea hotărârilor penale străine are condițiile pentru recunoaștere prevăzute în art. 131 din Legea nr. 302/2004, în numerotarea dată după republicarea acesteia la 31 mai 2011. Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; d) respectă ordinea publică a statului român; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.

Procedura de recunoaștere la cererea unui stat străin, presupune o cerere formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, transmisă de Ministerul Justiției procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripția căreia domiciliază sau își are reședința condamnatul.

Condițiile de formă au fost respectate. Cererea persoanei condamnate de a fi traduse actele de către un traducător român nu a fost justificată de alte considerente decât cele legate de temerea că traducerea nu este conformă cu originalul. Încrederea între autoritățile judiciare, precum și lipsa oricărui indiciu de neconformitate cu cele menționate în versiunea transmisă la dosar a determinat respingerea cererii.

Analizând condițiile prevăzute de lege, Curtea a constatat că cererea de executare a pedepsei în România este admisibilă și întemeiată.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine poate avea loc dacă: România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte.

România a ratificat Convenția europeană de asistență juridică în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, prin Legea nr. 236/1998, modificată prin O.U.G. nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 211/2000 și Protocolul adițional la Convenția europeană de asistență juridică în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 aprilie 1978.

A fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.

Art. 6 din Convenție prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

De asemenea, orice persoana acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer; d) să întrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere.

Persoana condamnată a fost prezentă la judecarea cauzei, la fond, asistată de avocatul său, în prezența unui traducător autorizat, astfel cum rezultă din hotărârea judecătorească din 19 noiembrie 2008 (dosar parchet). Din hotărâre, rezultă că au fost formulate și administrate probe. În ceea ce privește judecarea recursului declarat de Parchet, avocatul inculpatului, același avocat ca și la judecarea fondului, a fost prezent (dosar parchet) și a solicitat respingerea recursului. Persoana condamnată a depus mai multe mesaje din corespondența purtată cu avocatul din Slovenia în care solicită ca avocatul să confirme că judecata a avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale. Din actele depuse de persoana solicitată, respective mail-ul din 27 mai 2011, rezultă că avocatul său îi explică faptul că procedura la instanța de recurs a respectat Convenția europeană a drepturilor omului și mai mult decât atât, deși aveau posibilitatea să ceară să fie prezenți, nu au formulat o asemenea cerere. În concluzie, Curtea a constatat că această condiție este îndeplinită.

Nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun. Din actele dosarului rezultă că S.M.D. a fost condamnat pentru o infracțiune continuată de furt calificat, din bancomate cu ajutorul unor cârduri, contrafăcute, compusă din 136 de acte materiale, dintre care 76 consumate, asupra sa găsindu-se și dispozitive electronice ca cititor magnetic, purtător de plastic pentru cititori, adaptatoare, dispozitiv de sudat, conducte electrice, ciocan de lipit, conectori.

Respectă ordinea publică a statului român. Hotărârea respectă ordinea publică a statutului român care nu interzice judecarea cauzei în absența recurentului, dacă acesta este încunoștințat despre proces și are asigurată apărarea. Condamnatul a fost prezent la judecarea cauzei la fond, iar avocatul său a fost prezent la judecarea cauzei în recurs. Susținerile persoanei solicitate, în sensul că a purtat o corespondență asiduă cu avocatul său pentru a afla situația recursului, dar acesta nu l-a încunoștințat despre proces nu sunt susținute de niciun mijloc de probă. Dimpotrivă, din actele depuse de persoana solicitată, respectiv mail-ul din 27 mai 2011, avocatul său îi explică faptul că procedura la instanța de recurs a respectat Convenția europeană a drepturilor omului și, mai mult decât atât, deși aveau posibilitatea să ceară să fie prezenți, nu au formulat o asemenea cerere. Apărarea a invocat încălcarea art. 522

1

C. proc. pen., respectiv, omisiunea asigurării dreptului de a fi rejudecat pentru cei judecați în lipsă în caz de extrădare. Astfel, conform textului citat, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. În speță, lipsește situația premisă a acestei proceduri, persoana participând la judecarea cauzei în care a fost condamnat. Actele medicale depuse la dosar, nu contravin susținerilor instanței de fond în sensul prezenței inculpatului la judecat care a avut loc în anul 2008.

Hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române. În cauză s-a pronunțat o hotărâre cu executarea pedepsei care produce efecte în România. Nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România și nici nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România. În ceea ce privește condițiile negative, Curtea constată că în cauză cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă: a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal; b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate. Aceste condiții nu se regăsesc în prezenta cauză. Singurul proces invocat de inculpat vizează cercetarea și reținerea sa, în Ungaria, pentru fapte similare, anterior comiterii faptelor pentru care se cere executarea pedepsei în România. Cercetările prealabile efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit competențelor sale în această procedură, au condus la identificarea persoanei din România cu datele indicate de autoritățile slovene ca fiind persoana care a fost condamnată.

Curtea a reținut, totodată, că din datele difuzate de autoritățile slovene rezultă că numitul S.M.D. este persoana trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

Față de aceste considerente, Curtea a admis sesizarea formulată de autoritățile slovene, privind recunoașterea și punerea în executare a Sentinței penale din 19 noiembrie 2008, din Dosarul nr. III K 136/2009 a Tribunalului Districtual din Ljubliana, secția penală, Republica Slovenia modificată prin Sentința penală din 30 iunie 2009, definitivă, pronunțată în Dosarul nr. II Kp 391/2009 de Tribunalul Superior din Ljubliana, Republica Slovenia de recunoaștere și punere în executare a hotărârilor în ceea ce îl privește pe S.M.D., cu consecințele inițial arătate.

II. Recursul în termen împotriva sentinței amintite declarat de condamnatul Ș.M.D. invocând existența cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

2

și 18 C. proc. pen. cu motivarea că "instanța a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că nu a verificat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 302/2004" și că "instanța slovenă nu a respectat dreptul la apărare a condamnatului prev. de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (...) Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI și Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI, art. 4, 7, 8, 10, 11 în sensul că apărătorul trebuie să fie prezent în fața instanței iar din actele existente la dosar nu rezultă că apărătorul ar fi fost prezent la judecarea cauzei" este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. (1) lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte analizând condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 - similar curții de apel -, constată că cererea de executare a pedepsei în România este admisibilă și întemeiată.

Recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine poate avea loc dacă: România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte. România a ratificat Convenția europeană de asistență juridică în materie penală, adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, prin Legea nr. 236/1998, modificată prin O.U.G. nr. 90/1999, aprobată prin Legea nr. 211/2000 și Protocolul adițional la Convenția europeană de asistență juridică în materie penală, adoptat la Strasbourg la 17 aprilie 1978.

A fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994. Art. 6 din Convenție prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției. De asemenea, orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale; c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer; d) să întrebe dacă să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere. Persoana condamnată a fost prezentă la judecarea cauzei, la fond, asistată de avocatul său, în prezența unui traducător autorizat, astfel cum rezultă din hotărârea judecătorească din 19 noiembrie 2008 (dosar parchet). Din hotărâre, rezultă că au fost formulate și administrate probe. În ceea ce privește judecarea recursului declarat de Parchet, avocatul inculpatului, același avocat ca și la judecarea fondului, a fost prezent (dosar parchet) și a solicitat respingerea recursului. Persoana condamnată a depus mai multe mesaje din corespondența purtată cu avocatul din Slovenia în care solicită ca avocatul să confirme că judecata a avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale. Din actele depuse de persoana solicitată, respective mail-ul din 27 mai 2011, rezultă că avocatul său îi explică faptul că procedura la instanța de recurs a respectat Convenția europeană a drepturilor omului și mai mult decât atât, deși aveau posibilitatea să ceară să fie prezenți, nu au formulat o asemenea cerere. În concluzie, Curtea a constatat că această condiție este îndeplinită.

Nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun. Din actele dosarului rezultă că S.M.D. a fost condamnat pentru o infracțiune continuată de furt calificat, din bancomate cu ajutorul unor carduri contrafăcute, compusă din 136 de acte materiale, dintre care 76 consumate, asupra sa găsindu-se și dispozitive electronice ca: cititor magnetic, purtător de plastic pentru cititori, adaptatoare, dispozitiv de sudat, conducte electrice, ciocan de lipit, conectori.

Respectă ordinea publică a statului român. Hotărârea respectă ordinea publică a statutului roman care nu interzice judecarea cauzei în absența recurentului, dacă acesta este încunoștințat despre proces și are asigurată apărarea. Condamnatul a fost prezent la judecarea cauzei la fond, iar avocatul său a fost prezent la judecarea cauzei în recurs. Susținerile persoanei solicitate, în sensul că a purtat o corespondență asiduă cu avocatul sau pentru a afla situația recursului, dar acesta nu l-a încunoștințat despre proces nu sunt susținute de niciun mijloc de probă. Dimpotrivă, din actele depuse de persoana solicitată, respectiv mail-ul din 27 mai 2011, avocatul său îi explică faptul că procedura la instanța de recurs a respectat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, mai mult decât atât, deși aveau posibilitatea să ceară să fie prezenți, nu au formulat o asemenea cerere. Apărarea a invocat încălcarea art. 522

1

C. proc. pen., respectiv, omisiunea asigurării dreptului de a fi rejudecat pentru cei judecați în lipsă în caz de extrădare. Astfel, conform textului citat, în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. În speță, lipsește situația premisă a acestei proceduri, persoana participând la judecarea cauzei în care a fost condamnat. Actele medicale depuse la dosar, nu contravin susținerilor instanței de fond în sensul prezenței inculpatului la judecat care a avut loc în anul 2008.

Hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române. În cauză s-a pronunțat o hotărâre cu executarea pedepsei care produce efecte în România. Nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România și nici nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România. În ceea ce privește condițiile negative, Curtea constată că în cauză cooperarea judiciară internațională nu este admisibilă dacă în România sau în orice alt stat s-a desfășurat un proces penal pentru aceeași faptă și dacă: a) printr-o hotărâre definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal; b) pedeapsa aplicată în cauză, printr-o hotărâre definitivă de condamnare, a fost executată sau a format obiectul unei grațieri sau amnistii, în totalitatea ei ori asupra părții neexecutate. Aceste condiții nu se regăsesc în prezenta cauză. Singurul proces invocat de inculpat vizează cercetarea și reținerea sa, în Ungaria, pentru fapte similare, anterior comiterii faptelor pentru care se cere executarea pedepsei în România. Cercetările prealabile efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit competențelor sale în această procedură, au condus la identificarea persoanei din România cu datele indicate de autoritățile slovene ca fiind persoana care a fost condamnată.

Înalta Curte reține la rândul său și faptul că, din datele difuzate de autoritățile slovene rezultă că numitul S.M.D. este persoana trimisă în judecată și condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În consecință sentința atacată este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul Ș.M.D. împotriva Sentinței penale nr. 248 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.

Procesat de GGC - CL