ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 847/P/2008 din 9 februarie

2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând

aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale

față de D.E. și Ș.D. - procuror general, respectiv procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, D.C., I.C. și I.A. - judecători la Curtea de Apel Craiova, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 249, 264 C.

pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva ordonanței

petentul S.E.C. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior - respectiv

procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând plângerea

petentului în raport de dispozițiile art. 278 alin. (3) C. proc. pen., procurorul

șef a constatat că aceasta este formulată tardiv, motiv pentru care a respins-o

prin rezoluția nr. 545/C/1597/II/2/2009.

Petentul s-a adresat

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu plângere împotriva ordonanței.

Plângerea este

formulată în termeni generali, solicită introducerea în cauză a unui număr mare

de persoane, fără a indica temeiurile legale și „infirmarea” ordonanței.

Plângerea mai conține

o serie de alegații potrivit cărora România este țară sălbatică, politicienii

ar trebui închiși în lagăre, „aleșii n-au nicio lege” etc.

Curtea observă că

plângerea este în primul rând inadmisibilă dar și nefondată.

Procedura prevăzută

la art. 278

1

C. proc. pen. este asimilată unei căi de control dată

în competența judecătorului în ce privește activitatea procurorului referitoare

la actele de netrimitere în judecată.

Ca în orice

activitate jurisdicțională legiuitorul a fixat termene de exercitare a plângerilor

în cursul procedurii.

Potrivit art. 278 alin.

(3) C. proc. pen. în cazul rezoluției sau ordonanței de neînceperea urmăririi

penale plângerea împotriva acestora se face de persoana vătămată sau interesată

în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție.

Acest termen este un termen procesual.

Conform art. 185 C.

proc. pen. - referitor la consecințele nerespectării termenului - când pentru

exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea

acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut

peste termen.

Pe de altă parte

Curtea observă că procedura de la art. 278 alin. (3) C. proc. pen. este

prealabilă dar și obligatorie în aplicarea dispozițiilor art. 278

1

C.

proc. pen.

Prin urmare, pentru a

putea sesiza judecătorul în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen. părțile interesate trebuie să parcurgă procedura prevăzută la art. 278 C.

proc. pen. referitoare la plângerea contra actelor procurorului. Această

procedură nu se realizează însă oricum ci în termenul de 20 de zile prevăzut de

lege.

În cazul nerespectării

acestui termen partea interesată decade, conform art. 185 C. proc. pen. - mai

sus citat - din exercițiul dreptului, în prezenta cauză din exercițiul

dreptului prevăzut la art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Or, în cauză, soluția

neînceperii urmăririi penale i-a fost comunicată petentului la 18 februarie

2009, iar acesta a formulat plângerea la procurorul ierarhic superior la 17

martie 2009, adică peste termenul de 20 de zile prevăzut în lege.

În raport de

nerespectarea termenului petentul a pierdut dreptul de a investi Înalta Curte

de Casație și Justiție cu plângerea împotriva soluției de netrimitere în

judecată a intimaților din cauză.

De altfel, chiar dacă

prin absurd s-ar trece peste acest raționament din examinarea rezoluției

atacate și a actelor prealabile rezultă că plângerea este nefondată.

Magistrații nu pot fi trași la răspundere penală pentru modul în care își

exercită atribuțiile decât în situațiile în care o fac cu rea-credință sau în

cauzele în care se constată infracțiuni de serviciu, în legătură cu serviciu

sau infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției.

Or, în prezenta cauză

nu există elemente de fapt care să îndreptățească această concluzie.

Prin urmare, în baza art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge plângerea

petentului S.E.C. și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petiționarul S.E.C. împotriva ordonanței nr. 847/P/2008 din 9 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține ordonanța atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 30

octombrie 2009.