ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3918/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3918/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția contencios administrativ, reclamanta C.C.R. - R.P.C., în

contradictoriu cu pârâții C.C.I.R. (C.N.) și A.B.C.I.C.R. a solicitat anularea

Atestatului Oficial de recunoaștere a utilității publice, eliberat de pârâta C.C.I.C.R.

la data de 08 decembrie 2011 în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R., precum și a

actelor premergătoare emiterii acestui atestat, între care se numără și Decizia

nr. 7 a Colegiului de Conducere a C.C.I.R., obligarea pârâtei C.C.I.R. (C.N.)

să emită Atestatul Oficial de recunoaștere a utilității publice pe numele și în

favoarea reclamantei cu obligarea la pata cheltuielilor de judecată.

Motivând acțiunea,

reclamanta a arătat că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 47 alin. (1)

din Legea nr. 335/2007, coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2011

precum și cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, pârâta C.C.I.R.

(C.N.), la data de 08 decembrie 2011 a emis în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R.,

atestatul oficial de recunoaștere a utilității publice, exercitându-și în mod

abuziv și discriminatoriu aceste prerogative, în dauna reclamantei, care

îndeplinise în mod integral și în termen toate condițiile cerute de lege.

În drept, reclamanta

a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 335/2007, O.G. nr. 26/2000.

Pârâta A.B.C.I.C.R.,prin întâmpinarea formulată a "solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, prin

întâmpinare, pârâta C.C.I.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Reclamanta a depus

răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C.C.I.R., la care a anexat

înscrisuri.

La data de 17

septembrie 2012 pârâta A.B.C.I.C.R. a depus la dosarul cauzei încheierea din

data de 18 aprilie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București, prin care s-a

luat act de modificările din actul constitutiv și statutul acesteia, în sensul

schimbării denumirii în A.C.C.B.R.C., organizație nonguvernamentală de

utilitate publică, componența organelor de conducere, retragerea sau pierderea

calității de asociat, precum și adresa din 10 septembrie 2012 emisă de Ambasada

Chinei.

Prin

încheierea pronunțată în data de 2 octombrie, instanța de fond a respins

excepțiile de necompetență materială și de inadmisibilitate, invocate de

pârâtă, ca neîntemeiate, având în vedere caracterul pârâtelor de autorități

publice precum și natura juridică de act administrativ cu caracter individual a

atestatului contestat.

Prin

sentința nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de

reclamanta C.C.R. - R.P.C., în contradictoriu cu pârâții C.C.I.R. (C.N.) și

A.B.C.I.C.R., ca neîntemeiată.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului

a constatat că urmare a modificării Legii nr. 335/2007, privind camerele de

comerț din România, la data de 30 martie 2011, prin Legea nr. 39/2011, pentru

atribuirea statutului de utilitate publică, în temeiul art. II alin. (1) din

Legea nr. 39/2011, prin adresa din 13 aprilie 2011, pârâta C.C.I.R. a solicitat

reclamantei, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege .

comunicarea documentelor indicate în adresă care să ateste legalitatea

organizației, precizând expres că termenul este de decădere.

A

mai reținut instanța că, prin Decizia nr. 3 a Colegiului de Conducere din data

de 07 septembrie 2011, în urma verificărilor s-a constatat existența a două

entități, respectiv C.C.R. - R.P.C. și Asociația Bilaterală de C.I.C.R., prin

adresa din 21 septembrie 2011, C.C.N. a comunicat acest aspect reclamantei,

urmând ca în proxima ședință Biroul de Conducere să- și exprime un punct de

vedere și ulterior Colegiul de Conducere să comunice entitatea care are

calitatea de C.C.B.R.C.

Arată

în continuarea instanța că, din analiza susținerilor reclamantei, nu poate

reține niciun motiv de nelegalitate, care să conducă la nulitatea Atestatului

acordat pârâtei, ambele entități au depus documentele, care au fost analizate

pe fond de către autoritatea pârâtă, competentă potrivit legii, aceasta din

urmă a acordat celor două entități posibilitatea încheierii unei convenții de

fuziune, care nu s-a materializat, din cauza neînțelegerilor privind ocuparea

funcțiilor de conducere.

Mai

mult decât atât, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că entitatea pârâtă care a

obținut atestatul nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi declarată C.C.B.,

iar instanța de contencios administrativ nu poate reține nicio încălcare a dispozițiilor

legale în cadrul procedurii de analiză a documentației, decizia de acordare a

statutului fiind motivată, prin Nota cu privire la documentele depuse de cele

două entități întocmita de C.C.I.R., prin care s-a făcut o analiză a acestor

documente, a activității acestora.

Întrucât

Colegiul de conducere al Camerei Naționale fiind un organ colegial, care adoptă

decizii cu majoritatea membrilor săi, potrivit Statutului, dreptul de apreciere

aparține fiecăruia dintre membrii Colegiului, instanța de contencios

administrativ nu poate efectua decât un control de legalitate al procedurii de

emitere a atestatului, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate reține

vreun motiv de nulitate care să conducă la nulitatea atestatului.

Împotriva sentinței

civile nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta C.C.R.

- R.P.C. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu

consecința anulării atestatului oficial de recunoaștere a utilității publice

eliberat de C.C.I.R. (C.N.) în favoarea Asociației C.C.B.C.R. (fosta

A.C.B.C.I.C.R.) precum și a actelor premergătoare emiterii acestui atestat și

obligarea intimatei-pârâte C.C.I.R. să emită în favoarea ei atestatul oficial

de recunoaștere a utilității publice, cu obligarea pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată.

Invocă motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestor motive susține că instanța de fond fără a face o analiză a înscrisurilor

existente la dosar a statuat că nu se poate reține niciun motiv de nelegalitate

care să ducă la nulitatea certificatului de atestare a utilității publice

acordat pârâtei Asociația C.C.B.C.R.

Din înscrisurile

depuse la dosar rezultă o serie de împrejurări relevante în speță după cum

urmează; s-a dovedit că atestatul a fost eliberat în numele C.C.B.C.R. entitate

ce nu exista la momentul emiterii certificatului (decembrie 2011), schimbarea

denumirii Asociației a intervenit numai la data de 18 aprilie 2012 când

Judecătoria Sectorului 2 a încuviințat schimbarea denumirii asociației.

Pârâta - intimată C.C.B.C.R.

nu a depus în termenul legal documentația necesară pentru obținerea avizului de

funcționare întrucât termenul de depunere a fost stabilit conform art. 2 alin.

(1) Legea nr. 39/2011 la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, adică

până la 3 mai 2011, iar documentația a fost depusă la data 19 septembrie 2011,

împrejurare ce rezultă din adresa nr. 193 din 19 septembrie 2011 ; documentația

depusă nu era întocmită în conformitate cu legea întrucât situațiile financiare

pentru anii 2008, 2009, 2010 aferente activității desfășurate de

intimata-pârâtă C.C.B.C.R. nu poartă semnătura efectivă a persoanei care le-a

întocmit și nu respectă prevederile legale de înregistrare la A.N.A.F. ;

scrisoarea de bonitate a fost obținută după data depunerii documentației.

În continuare se

precizează că fuziunea dintre asociații nu s-a putut realiza întrucât

intimata-pârâtă C.C.B. China - România nu îndeplinea majoritatea cerințelor

prevăzute de art. 38 alin. (1) și (3) O.G. nr. 26/2000, ori pentru realizarea

fuziunii în vederea acordării certificatului de recunoaștere a utilității

publice este necesar ca fiecare dintre organizații să îndeplinească în mod

independent condițiile pentru a primi respectiva recunoaștere.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar pârâta-intimată C.C.B.C.R. solicită respingerea recursului în

principal ca tardiv formulat iar în subsidiar ca nefondat.

Asupra tardivității

recursului, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 21 mai 2014 și a

stabilit că recursul este declarat în termen.

Pe fond

pârâta-intimată susține că instanța de fond a administrat un probatoriu generos

pentru stabilirea unei situații de fapt corecte.

De altfel, problema

de drept în această speță se rezumă la faptul că două entități juridice au

aspirat pentru obținerea unui atestat oficial de recunoaștere a utilității

publice.

Având în vedere că

cele două entității juridice aveau personalitate juridică la acel moment, criteriile

care au condus la stabilirea beneficiarului atestatului au constat în

activitatea desfășurată de la constituire și până la momentul decident și

implicarea în mediul de afaceri.

Colegiul de conducere

al Camerei Naționale, analizând activitatea efectivă a celor două camere de

comerț aspirante a decis în mod justificat și cu majoritate de voturi, în

condiții de legalitate că atestatul oficial să fie acordat C.C.B.C.R.

Examinând sentința

recurată, în raport de motivele invocate și în limitele art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele

considerente.

La data de 30 martie

2011, Legea nr. 335/2007 privind C.C.R. a fost modificată prin Legea nr. 39/2011,

pentru modificare și completarea Legii C.C.R. nr. 335/2007 și pentru completarea

art. 51

1

din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului astfel,

legiuitorul a redefinit noțiunea de Camera Bilaterală atribuindu-i acesteia

statutul de utilitate publică condiționat de obligativitatea dovedirii

îndeplinirii cerințelor de organizare și funcționare așa cum sunt prevăzute în

actul normativ de reglementare.

În cuprinsul art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 39/2011, legiuitorul a prevăzut în sarcina Camerelor

bilaterale obligația ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a

legii, respectiv până la data de 3 mai 2011 să prezinte

C.C.I.R. toate

documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și

funcționare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările și completările

aduse prin prezenta lege."

Raportat la noile dispoziții

legale, C.N., a informat Camerele Bilaterale cu privire la acest aspect și a

solicitat acestora să completeze documentația în condițiile legii noi,

respectiv să prezinte toate documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor

de organizare și funcționare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările

și completările ulterioare aduse prin legea organică.

La data prezentării documentației

de către camerele bilaterale, erau analizate îndeplinirea criteriilor stabilite

de către B.C.C.N. în vederea eliberării atestatului de utilitate publică.

În situația în care

existau două camere bilaterale înființate între România și același stat străin

(contrar dispozițiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, cu modificările

și completările ulterioare) C.N. elibera un singur atestat.

Au fost stabilite

următoarele criterii de departajare:

a) anul de înființare

al camerei bilaterale;

b) activitatea

desfășurată de la data constituirii până la data depunerii documentației în

vederea avizării;

c) gradul de implicare

în mediul de afaceri;

d) participarea la

unitatea și promovarea Sistemului Cameral din România.

Niciunul dintre

aceste criterii nu este decident, ci numai coroborarea dintre acestea alegea

camera bilaterală care urmează a fi atestată.

Pentru a se dovedi

îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare dar și pentru analizarea

criteriilor de departajare s-a pus în vedere C.C.B. să prezinte următoarele

documente

1.

copie de pe actul

constitutiv)

statutul organizației;

Adunării Generale privind alegerea organelor de conducere;

dobândirii personalității juridice;

patrimoniului;

bonitatea, emisă de banca la care are deschis contul;

privind situația juridică a sediului organizației;

persoanelor fizice, respectiv denumirea și sediul persoanelor juridice, cu care

organizația colaborează în mod frecvent în vederea realizării obiectului său de

activitate pentru care aceasta solicită recunoașterea statutului de utilitate

publică;

activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare

semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului

său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și

cheltuieli pe ultimii 3 ani.

Reclamanta C.C.R.R.P.C.

a solicitat în temeiul art. 1 și 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, anularea

atestatului oficial de recunoaștere a utilității publice din data de 8

decembrie 2011 eliberat de C.C.I.R. în favoarea A.C.C.I.C.R., pe motiv că

entitatea pârâtă nu îndeplinea condițiile pentru a fi declarată Cameră

Bilaterală și arată în acest sens: certificatul de atestare a fost emis pe o

denumire de entitate ce nu fusese încă stabilit sau legal înregistrat; nu au

fost depuse documentele necesare pentru obținerea atestatului de recunoaștere a

utilității publice în termenul legal; documentația era insuficientă iar

întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru

depunerea documentației a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011,

documentația a fost depusă la 19 septembrie 2011; situațiile financiare nu erau

semnate de persoana care le-a întocmit și nici nu erau înregistrate la A.N.A.F.,

scrisoarea de bonitate a fost obținută după depunerea documentației, respectiv

după data de 19 septembrie 2011), din situațiile financiare prezentate, rezultă

că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au

majorat pe parcurs.

Procedura fuziunii nu

s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte C.C.B.C.R. care nu

îndeplinea separat și independent condițiile legale pentru a obține singură

atestatul de utilitate publică.

Prin sentința

recurată s-a respins acțiunea reclamantei și s-a reținut că nu s-a identificat

niciun motiv de nelegalitate care să conducă la nulitatea atestatului acordat

pârâtei în condițiile prevăzute de art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007

însă din considerentele hotărârii nu rezultă că au fost analizate susținerile

reclamantei în sensul că certificatul de atestare a fost emis pe o denumire de

entitate ce nu fusese încă stabilită sau legal înregistrată, că nu au fost

depuse documentele necesare pentru obținerea atestatului de recunoaștere a

utilității publice în termenul legal dar și că documentația era insuficientă și

întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru

depunerea documentației a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011,

documentația a fost depusă la 19 septembrie 2011, situațiile financiare nu erau

semnate de persoana care le-a întocmit și nici nu erau înregistrate la A.N.A.F.,

scrisoarea de bonitate a fost obținută după depunerea documentației, respectiv

după data de 19 septembrie 2011), din situațiile financiare prezentate, rezultă

că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au

majorat pe parcurs.

De asemenea,

procedura fuziunii nu s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte

C.C.B.C.R. care nu îndeplinea separat și independent condițiile legale pentru a

obține singură atestatul de utilitate publică.

Toate aceste aspecte

conduc la concluzia că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., dispoziții care obligă judecătorul

fondului să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lui,

să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o, dar și a

prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care

garantează dreptul la un proces echitabil, ce presupune dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și

obligația instanței să examineze în mod real problemele esențiale care i-au

fost supuse.

Întrucât Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte art. 6

parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, implică mai ales în

sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor și

argumentelor probatorii ale părților cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă,

în sensul strict al termenului precizarea în scris a raționamentului care îl

determină pe judecător să admită sau să respingă cererea de chemare în

judecată.

Respectarea acestei

cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac

a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate prin acțiunea dedusă

judecății prin care se reclamă un exces de putere discreționară adică

exercitarea cu rea credință de către pârâta Casa Națională a Dreptului de

apreciere, instanța judecătorească având în acest sens dreptul de a exercita un

control judecătoresc asupra deciziei luate cu putere discreționară derivată din

nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului.

S-a constatat că nu a

fost analizate probele depuse la dosar în susținerea acțiunii și anume:

certificatul de atestare emis pentru o entitate cu denumirea C.C.B.R.C. (fila

25 vol. II) prin raportare la încheierea din 18 aprilie 2012 de încuviințare a

schimbării denumirii asociației fila nr. 45 vol. II; nota privind avizarea

camerelor de comerț bilaterale emise de C.C.I.R., emisă la 31 mai 2011 fila 115

în conținutul căreia nu se regăsește și A.C.B.C.I.C.R.; scrisoarea de bonitate

emisă în favoarea A.C.B.C.I.C.R. fila 246; raportul de activitate al A.C.B.C.I.C.R.

fila 248; bilanțurile contabile pentru anii 2008-2010 vizând activitatea

A.C.B.C.I.C.R. filele 251-263;

Nu au fost analizate

nici argumentele aduse de părți în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 335/2007

potrivit cărora

C.C.B., denumite în continuare

camere

bilaterale

, sunt organizații autonome,

neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică,

recunoscute de utilitate publică conform H.G. nr. 26/2000 cu privire la

asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005,

cu modificările și completările ulterioare. Camerele bilaterale sunt create în

scopul dezvoltării relațiilor economice ale României cu țările pentru care au

fost create și al promovării, apărării și susținerii intereselor economice ale

comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din

țară și din străinătate, cap. IV din aceeași lege

unde se reglementează

termenul până la care C.C.B. sunt obligate să prezinte C.C.I.R. toate

documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și

funcționare prevăzute de prezenta lege dar și sancțiunea aplicabilă în cazul în

care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de organizare și funcționare

precum și prevederile art. 38 din O.G. nr. 26/2000 ce reglementează condițiile

ce se impun a fi îndeplinite pentru obținerea statutului de utilitate publică

de către asociații, fundații și federații respectiv activitatea să se desfășoare

„

O

asociație, fundație sau federație poate fi recunoscută de Guvernul României ca

fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

a)

activitatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor

colectivități, după caz;

b)

funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele

stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni

semnificative;

c)

prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei

activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte

specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele

de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii

privind recunoașterea statutului de utilitate publică;

d)

deține un patrimoniu, logistică, membri și personal angajat, corespunzător

îndeplinirii scopului propus;

e)

face dovada existenței unor contracte de colaborare și parteneriate cu

instituții publice sau asociații ori fundații din țară și din străinătate;

f)

face dovada obținerii unor rezultate semnificative în ceea ce privește scopul

propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorități

competente din țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activității”.

Pentru toate aceste

considerente Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și art. 261 din același cod

va admite recursul, va casa hotărârea recurată cu consecința trimiterii cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare vor fi

analizate susținerile reclamantei vizând neîndeplinirea de către

intimata-pârâtă A.C.B.C.I.C.R. a condițiilor de formă și fond pentru obținerea

atestatului de utilitate publică în raport de probele depuse la dosar și la

care s-a făcut referire și a dispozițiilor legale în materie.

În raport de probele

administrate în cauză și aceleași dispoziții legale se vor analiza și

condițiile de fond și formă pentru obținerea aceluiași certificat de către

reclamantă C.C.R., R.P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta C.C.R., R.P.C. împotriva sentinței civile nr. 6771 din

27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2014.