ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3918/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ, reclamanta C.C.R. - R.P.C., în contradictoriu cu pârâții C.C.I.R. (C.N.) și A.B.C.I.C.R. a solicitat anularea Atestatului Oficial de recunoaștere a utilității publice, eliberat de pârâta C.C.I.C.R. la data de 08 decembrie 2011 în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R., precum și a actelor premergătoare emiterii acestui atestat, între care se numără și Decizia nr. 7 a Colegiului de Conducere a C.C.I.R., obligarea pârâtei C.C.I.R. (C.N.) să emită Atestatul Oficial de recunoaștere a utilității publice pe numele și în favoarea reclamantei cu obligarea la pata cheltuielilor de judecată.

Motivând acțiunea, reclamanta a arătat că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 47 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 39/2011 precum și cu dispozițiile art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, pârâta C.C.I.R. (C.N.), la data de 08 decembrie 2011 a emis în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R., atestatul oficial de recunoaștere a utilității publice, exercitându-și în mod abuziv și discriminatoriu aceste prerogative, în dauna reclamantei, care îndeplinise în mod integral și în termen toate condițiile cerute de lege. În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 335/2007, O.G. nr. 26/2000. Pârâta A.B.C.I.C.R.,prin întâmpinarea formulată a "solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

De asemenea, prin întâmpinare, pârâta C.C.I.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C.C.I.R., la care a anexat înscrisuri. La data de 17 septembrie 2012 pârâta A.B.C.I.C.R. a depus la dosarul cauzei încheierea din data de 18 aprilie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 București, prin care s-a luat act de modificările din actul constitutiv și statutul acesteia, în sensul schimbării denumirii în A.C.C.B.R.C., organizație nonguvernamentală de utilitate publică, componența organelor de conducere, retragerea sau pierderea calității de asociat, precum și adresa din 10 septembrie 2012 emisă de Ambasada Chinei.

Prin încheierea pronunțată în data de 2 octombrie, instanța de fond a respins excepțiile de necompetență materială și de inadmisibilitate, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, având în vedere caracterul pârâtelor de autorități publice precum și natura juridică de act administrativ cu caracter individual a atestatului contestat. Prin sentința nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.C.R. - R.P.C., în contradictoriu cu pârâții C.C.I.R. (C.N.) și A.B.C.I.C.R., ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a constatat că urmare a modificării Legii nr. 335/2007, privind camerele de comerț din România, la data de 30 martie 2011, prin Legea nr. 39/2011, pentru atribuirea statutului de utilitate publică, în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 39/2011, prin adresa din 13 aprilie 2011, pârâta C.C.I.R.

a solicitat reclamantei, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege . comunicarea documentelor indicate în adresă care să ateste legalitatea organizației, precizând expres că termenul este de decădere. A mai reținut instanța că, prin Decizia nr. 3 a Colegiului de Conducere din data de 07 septembrie 2011, în urma verificărilor s-a constatat existența a două entități, respectiv C.C.R. - R.P.C. și Asociația Bilaterală de C.I.C.R., prin adresa din 21 septembrie 2011, C.C.N. a comunicat acest aspect reclamantei, urmând ca în proxima ședință Biroul de Conducere să- și exprime un punct de vedere și ulterior Colegiul de Conducere să comunice entitatea care are calitatea de C.C.B.R.C.

Arată în continuarea instanța că, din analiza susținerilor reclamantei, nu poate reține niciun motiv de nelegalitate, care să conducă la nulitatea Atestatului acordat pârâtei, ambele entități au depus documentele, care au fost analizate pe fond de către autoritatea pârâtă, competentă potrivit legii, aceasta din urmă a acordat celor două entități posibilitatea încheierii unei convenții de fuziune, care nu s-a materializat, din cauza neînțelegerilor privind ocuparea funcțiilor de conducere.

Mai mult decât atât, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că entitatea pârâtă care a obținut atestatul nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi declarată C.C.B., iar instanța de contencios administrativ nu poate reține nicio încălcare a dispozițiilor legale în cadrul procedurii de analiză a documentației, decizia de acordare a statutului fiind motivată, prin Nota cu privire la documentele depuse de cele două entități întocmita de C.C.I.R., prin care s-a făcut o analiză a acestor documente, a activității acestora.

Întrucât Colegiul de conducere al Camerei Naționale fiind un organ colegial, care adoptă decizii cu majoritatea membrilor săi, potrivit Statutului, dreptul de apreciere aparține fiecăruia dintre membrii Colegiului, instanța de contencios administrativ nu poate efectua decât un control de legalitate al procedurii de emitere a atestatului, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate reține vreun motiv de nulitate care să conducă la nulitatea atestatului. Împotriva sentinței civile nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta C.C.R. - R.P.C. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu consecința anulării atestatului oficial de recunoaștere a utilității publice eliberat de C.C.I.R.

(C.N.) în favoarea Asociației C.C.B.C.R. (fosta A.C.B.C.I.C.R.) precum și a actelor premergătoare emiterii acestui atestat și obligarea intimatei-pârâte C.C.I.R. să emită în favoarea ei atestatul oficial de recunoaștere a utilității publice, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive susține că instanța de fond fără a face o analiză a înscrisurilor existente la dosar a statuat că nu se poate reține niciun motiv de nelegalitate care să ducă la nulitatea certificatului de atestare a utilității publice acordat pârâtei Asociația C.C.B.C.R. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă o serie de împrejurări relevante în speță după cum urmează; s-a dovedit că atestatul a fost eliberat în numele C.C.B.C.R.

entitate ce nu exista la momentul emiterii certificatului (decembrie 2011), schimbarea denumirii Asociației a intervenit numai la data de 18 aprilie 2012 când Judecătoria Sectorului 2 a încuviințat schimbarea denumirii asociației. Pârâta - intimată C.C.B.C.R. nu a depus în termenul legal documentația necesară pentru obținerea avizului de funcționare întrucât termenul de depunere a fost stabilit conform art. 2 alin. (1) Legea nr. 39/2011 la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, adică până la 3 mai 2011, iar documentația a fost depusă la data 19 septembrie 2011, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 193 din 19 septembrie 2011 ; documentația depusă nu era întocmită în conformitate cu legea întrucât situațiile financiare pentru anii 2008, 2009, 2010 aferente activității desfășurate de intimata-pârâtă C.C.B.C.R.

nu poartă semnătura efectivă a persoanei care le-a întocmit și nu respectă prevederile legale de înregistrare la A.N.A.F. ; scrisoarea de bonitate a fost obținută după data depunerii documentației. În continuare se precizează că fuziunea dintre asociații nu s-a putut realiza întrucât intimata-pârâtă C.C.B. China - România nu îndeplinea majoritatea cerințelor prevăzute de art. 38 alin. (1) și (3) O.G. nr. 26/2000, ori pentru realizarea fuziunii în vederea acordării certificatului de recunoaștere a utilității publice este necesar ca fiecare dintre organizații să îndeplinească în mod independent condițiile pentru a primi respectiva recunoaștere. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta-intimată C.C.B.C.R.

solicită respingerea recursului în principal ca tardiv formulat iar în subsidiar ca nefondat. Asupra tardivității recursului, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 21 mai 2014 și a stabilit că recursul este declarat în termen. Pe fond pârâta-intimată susține că instanța de fond a administrat un probatoriu generos pentru stabilirea unei situații de fapt corecte. De altfel, problema de drept în această speță se rezumă la faptul că două entități juridice au aspirat pentru obținerea unui atestat oficial de recunoaștere a utilității publice. Având în vedere că cele două entității juridice aveau personalitate juridică la acel moment, criteriile care au condus la stabilirea beneficiarului atestatului au constat în activitatea desfășurată de la constituire și până la momentul decident și implicarea în mediul de afaceri.

Colegiul de conducere al Camerei Naționale, analizând activitatea efectivă a celor două camere de comerț aspirante a decis în mod justificat și cu majoritate de voturi, în condiții de legalitate că atestatul oficial să fie acordat C.C.B.C.R. Examinând sentința recurată, în raport de motivele invocate și în limitele art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. La data de 30 martie 2011, Legea nr. 335/2007 privind C.C.R. a fost modificată prin Legea nr. 39/2011, pentru modificare și completarea Legii C.C.R. nr. 335/2007 și pentru completarea art. 51 1 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului astfel, legiuitorul a redefinit noțiunea de Camera Bilaterală atribuindu-i acesteia statutul de utilitate publică condiționat de obligativitatea dovedirii îndeplinirii cerințelor de organizare și funcționare așa cum sunt prevăzute în actul normativ de reglementare.

În cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2011, legiuitorul a prevăzut în sarcina Camerelor bilaterale obligația ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la data de 3 mai 2011 să prezinte C.C.I.R. toate documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege." Raportat la noile dispoziții legale, C.N., a informat Camerele Bilaterale cu privire la acest aspect și a solicitat acestora să completeze documentația în condițiile legii noi, respectiv să prezinte toate documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările și completările ulterioare aduse prin legea organică.

La data prezentării documentației de către camerele bilaterale, erau analizate îndeplinirea criteriilor stabilite de către B.C.C.N. în vederea eliberării atestatului de utilitate publică. În situația în care existau două camere bilaterale înființate între România și același stat străin (contrar dispozițiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, cu modificările și completările ulterioare) C.N. elibera un singur atestat. Au fost stabilite următoarele criterii de departajare: a) anul de înființare al camerei bilaterale; b) activitatea desfășurată de la data constituirii până la data depunerii documentației în vederea avizării; c) gradul de implicare în mediul de afaceri; d) participarea la unitatea și promovarea Sistemului Cameral din România.

Niciunul dintre aceste criterii nu este decident, ci numai coroborarea dintre acestea alegea camera bilaterală care urmează a fi atestată. Pentru a se dovedi îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare dar și pentru analizarea criteriilor de departajare s-a pus în vedere C.C.B.

să prezinte următoarele documente 1. copie de pe actul constitutiv) 2. copie de pe statutul organizației; 3. procesul-verbal al Adunării Generale privind alegerea organelor de conducere; 4. copie de pe dovada dobândirii personalității juridice; 5. dovada patrimoniului; 6. dovada privind bonitatea, emisă de banca la care are deschis contul; 7. copie de pe dovada privind situația juridică a sediului organizației; 8. numele și adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea și sediul persoanelor juridice, cu care organizația colaborează în mod frecvent în vederea realizării obiectului său de activitate pentru care aceasta solicită recunoașterea statutului de utilitate publică; 9. un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani.

Reclamanta C.C.R.R.P.C. a solicitat în temeiul art. 1 și 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, anularea atestatului oficial de recunoaștere a utilității publice din data de 8 decembrie 2011 eliberat de C.C.I.R.

în favoarea A.C.C.I.C.R., pe motiv că entitatea pârâtă nu îndeplinea condițiile pentru a fi declarată Cameră Bilaterală și arată în acest sens: certificatul de atestare a fost emis pe o denumire de entitate ce nu fusese încă stabilit sau legal înregistrat; nu au fost depuse documentele necesare pentru obținerea atestatului de recunoaștere a utilității publice în termenul legal; documentația era insuficientă iar întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru depunerea documentației a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011, documentația a fost depusă la 19 septembrie 2011; situațiile financiare nu erau semnate de persoana care le-a întocmit și nici nu erau înregistrate la A.N.A.F., scrisoarea de bonitate a fost obținută după depunerea documentației, respectiv după data de 19 septembrie 2011), din situațiile financiare prezentate, rezultă că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au majorat pe parcurs.

Procedura fuziunii nu s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte C.C.B.C.R. care nu îndeplinea separat și independent condițiile legale pentru a obține singură atestatul de utilitate publică.

Prin sentința recurată s-a respins acțiunea reclamantei și s-a reținut că nu s-a identificat niciun motiv de nelegalitate care să conducă la nulitatea atestatului acordat pârâtei în condițiile prevăzute de art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007 însă din considerentele hotărârii nu rezultă că au fost analizate susținerile reclamantei în sensul că certificatul de atestare a fost emis pe o denumire de entitate ce nu fusese încă stabilită sau legal înregistrată, că nu au fost depuse documentele necesare pentru obținerea atestatului de recunoaștere a utilității publice în termenul legal dar și că documentația era insuficientă și întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru depunerea documentației a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011, documentația a fost depusă la 19 septembrie 2011, situațiile financiare nu erau semnate de persoana care le-a întocmit și nici nu erau înregistrate la A.N.A.F., scrisoarea de bonitate a fost obținută după depunerea documentației, respectiv după data de 19 septembrie 2011), din situațiile financiare prezentate, rezultă că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au majorat pe parcurs.

De asemenea, procedura fuziunii nu s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte C.C.B.C.R. care nu îndeplinea separat și independent condițiile legale pentru a obține singură atestatul de utilitate publică. Toate aceste aspecte conduc la concluzia că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., dispoziții care obligă judecătorul fondului să arate motivele de fapt și de drept care au format convingerea lui, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-o, dar și a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, ce presupune dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor și obligația instanței să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, implică mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor și argumentelor probatorii ale părților cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Înalta Curte de Casație și Justiție, apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă cererea de chemare în judecată.

Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate prin acțiunea dedusă judecății prin care se reclamă un exces de putere discreționară adică exercitarea cu rea credință de către pârâta Casa Națională a Dreptului de apreciere, instanța judecătorească având în acest sens dreptul de a exercita un control judecătoresc asupra deciziei luate cu putere discreționară derivată din nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului. S-a constatat că nu a fost analizate probele depuse la dosar în susținerea acțiunii și anume: certificatul de atestare emis pentru o entitate cu denumirea C.C.B.R.C.

(fila 25 vol. II) prin raportare la încheierea din 18 aprilie 2012 de încuviințare a schimbării denumirii asociației fila nr. 45 vol. II; nota privind avizarea camerelor de comerț bilaterale emise de C.C.I.R., emisă la 31 mai 2011 fila 115 în conținutul căreia nu se regăsește și A.C.B.C.I.C.R.; scrisoarea de bonitate emisă în favoarea A.C.B.C.I.C.R. fila 246; raportul de activitate al A.C.B.C.I.C.R. fila 248; bilanțurile contabile pentru anii 2008-2010 vizând activitatea A.C.B.C.I.C.R. filele 251-263; Nu au fost analizate nici argumentele aduse de părți în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 335/2007 potrivit cărora C.C.B., denumite în continuare camere bilaterale , sunt organizații autonome, neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică, recunoscute de utilitate publică conform H.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările și completările ulterioare. Camerele bilaterale sunt create în scopul dezvoltării relațiilor economice ale României cu țările pentru care au fost create și al promovării, apărării și susținerii intereselor economice ale comunității de afaceri în raport cu autoritățile publice și cu organismele din țară și din străinătate, cap. IV din aceeași lege unde se reglementează termenul până la care C.C.B. sunt obligate să prezinte C.C.I.R. toate documentele care să ateste îndeplinirea condițiilor de organizare și funcționare prevăzute de prezenta lege dar și sancțiunea aplicabilă în cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile de organizare și funcționare precum și prevederile art. 38 din O.G.

nr. 26/2000 ce reglementează condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru obținerea statutului de utilitate publică de către asociații, fundații și federații respectiv activitatea să se desfășoare „ O asociație, fundație sau federație poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: a) activitatea acesteia se desfășoară în interes general sau al unor colectivități, după caz; b) funcționează de cel puțin 3 ani și a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activități neîntrerupte prin acțiuni semnificative; c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfășurarea unei activități anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoțit de situațiile financiare anuale și de bugetele de venituri și cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoașterea statutului de utilitate publică; d) deține un patrimoniu, logistică, membri și personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus; e) face dovada existenței unor contracte de colaborare și parteneriate cu instituții publice sau asociații ori fundații din țară și din străinătate;

f) face dovada obținerii unor rezultate semnificative în ceea ce privește scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorități competente din țară sau din străinătate, care recomandă continuarea activității”. Pentru toate aceste considerente Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și art. 261 din același cod va admite recursul, va casa hotărârea recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare vor fi analizate susținerile reclamantei vizând neîndeplinirea de către intimata-pârâtă A.C.B.C.I.C.R. a condițiilor de formă și fond pentru obținerea atestatului de utilitate publică în raport de probele depuse la dosar și la care s-a făcut referire și a dispozițiilor legale în materie.

În raport de probele administrate în cauză și aceleași dispoziții legale se vor analiza și condițiile de fond și formă pentru obținerea aceluiași certificat de către reclamantă C.C.R., R.P.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.C.R., R.P.C. împotriva sentinței civile nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2014.