ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3675/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată și hotărârea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Contestația în

anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, la data de 17 aprilie 2012, sub nr.

3176/2/2012, contestatorul-reclamant D.C. a solicitat, în contradictoriu cu

intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, anularea Deciziei

civile nr. 3.398 din 15 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a, în Dosarul nr. 3176/2/2012.

În motivarea

contestației în anulare, contestatorul a arătat ca decizia a fost pronunțată

fără ca recursul să fi fost cercetat în fond, iar dezlegarea dată este

rezultatul unor greșeli materiale, precum și că nu i-au fost cercetate toate

motivele de recurs.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 317 și 318 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr.

3.499 din 8 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, în esență că, în cauză nu sunt îndeplinite nici una

dintre condițiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la

eroarea materială și omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra

tuturor motivelor de recurs.

Contestația în

anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv

pentru situațiile prevăzute de dispozițiile art. 317 C. proc. civ.

(necompetență sau vicii privind procedura de citare) și art. 318 C. proc. civ.

(greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), nu și

pentru greșita apreciere a probelor sau greșita aplicare a legii, acestea fiind

prevăzute exclusiv ca motive de reformare a hotărârilor judecătorești, posibile

doar în calea de atac a recursului.

În ceea ce privește

motivul invocat în cadrul dispozițiilor art. 317 teza I C. proc. civ.,

referitor la pretinsa necompetență a instanței de contencios administrativ și

fiscal de a soluționa cauza sa în fond, Curtea a reținut, pe de o parte, că

aspectele referitoare la pretinsa greșită soluționare a excepției necompetenței

puteau fi invocate și în fața instanței de recurs, astfel încât ele nu mai pot

constitui motiv de contestație în anulare, trecerea cauzei de la secția de

litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București la cea de

contencios administrativ și fiscal făcându-se prin Încheierea din 17 februarie

2010, încheiere la care contestatorul a făcut referire și în cererea sa de

recurs, fără însă a critica acea încheiere sau să invoce necompetența materială

a instanței de fond.

Cu privire la

motivele invocate în cadrul dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., Curtea a constatat că niciuna dintre criticile contestatorului nu au în

vedere greșeli materiale în sensul dispozițiilor legale anterior expuse, toate

vizând fie o serie de greșeli materiale de menționare a unor date de

înregistrare sau în cuprinsul unor acte procedurale, care nu au avut înrâurire

asupra soluției pronunțate și contestate, fie pretinse greșeli de judecată sau

apreciere a probelor de către instanța de recurs, aspecte care fac parte din

prerogativa de juris dictio a instanței de recurs și nu pot constitui o eroare

materială.

În analiza motivelor

invocate în temeiul art. 318 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., referitoare

la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra tuturor motivelor de

recurs, Curtea a apreciat că pentru a se circumscrie acestui caz de contestație

în anulare, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: a) instanța de recurs

să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și b) omisiunea să se fi

produs din greșeală.

Or, pe de o parte

instanța de recurs a cercetat motivele de recurs invocate și le-a înlăturat

motivat, apreciind că în mod legal instanța de fond a respins cererea ca fiind

rămasă fără obiect, iar cenzurarea aprecierii instanței de recurs în prezenta

cale extraordinară de atac nu este posibilă.

Recursul declarat în

cauză.

Împotriva aceste decizii,

D.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând regularitatea

recursului declarat, constată că acesta nu a fost semnat, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit acestor

dispoziții

"

Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde

numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi

declarată nulă."

Într-adevăr, alin.

(2) al art. 133 din același cod prevede posibilitatea complinirii semnăturii,

până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

În cauză,

recurentului, deși i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs depusă la

dosar și, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare,

acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege.

Faptul că recurentul

D.C. a depus la dosar o copie xerox a recursului formulat nu echivalează cu

semnarea cererii de recurs, așa cum prevăd dispozițiile art. 133 alin. (1) C.

proc. civ.

Având în vedere

considerentele sus-menționate și ținând cont de prevederile art. 133 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de D.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de D.C. împotriva Deciziei civile nr. 3.499 din 8 octombrie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 octombrie 2014.

Procesat de GGC - MI