ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 2195/2/2013, reclamanta SC ”P.C.T.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună suspendarea executării prevederilor art. 2 din Norma sanitară veterinară care stabilește lipsa utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, publicat în M. Of.

nr. 92/13 februarie 2013, precum și a Anexei 2 la Norma menționată, până la soluționarea cererii de anulare a acesteia. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1856 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus admiterea cererii formulate de reclamanta SC ”P.C.T.” SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și suspendarea executării art. 2 din Norma sanitară veterinară care stabilește lista utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, și a Anexei nr. 2 la această Normă, până la pronunțarea instanței de fond.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 1856 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în termen legal, pârâta Autoritatea Națională Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor, susținând că este nelegală, pentru următoarele motive: În mod neîntemeiat instanța fondului a reținut că în speță sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, atât sub aspectul cazului bine justificat, cât și sub aspectul pagubei iminente. Astfel, Comisia Europeană a adoptat Directiva 2008/38/CE în scopul de a se asigura că, în toate statele membre, furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale sunt utilizate doar la animalele care au afecțiunile medicale pentru care acestea sunt indicate și doar la recomandarea medicului veterinar.

Pentru ca principiile enumerate de directivă să producă efecte la nivelul cetățeanului, legiuitorul național trebuie să adopte un act de transpunere în legislația națională prin care aceasta din urmă va fi adaptată la obiectivele definite prin directivă. ANSVSA, ca autoritate competentă în domeniu, responsabilă în fața Comisiei Europene de modul în care este implementată legislația europeană în domeniul sanitar veterinar, consideră că pentru atingerea obiectivului Directivei 2008/38/CE este absolut necesară prevederea stipulată la art. 2 din Norma sanitară veterinară care stabilește lista utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2003, și Anexa nr. 2 la această Normă.

Ca urmare, condițiile în care sunt comercializate furajele destinate unor scopuri nutriționale specifice, trebuie să fie aceeași în toate statele membre. Atât timp cât și în celelalte state membre ale UE furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale se comercializează doar pe baza unui diagnostic stabilit de către medicul veterinar și la recomandarea acestuia, România nu poate face excepție și nu poate admite, în continuare, comercializarea acestor furaje „la liber” de către orice agent economic și în orice condiții. A fost depusă la dosarul cauzei Adresa nr. 205/RHR din 13 aprilie 2012 a Ministerul Afacerilor Europene, prin care această instituție a apreciat ca necesare, pentru atingerea obiectivului Directivei nr. 2008/38/CE, prevederile menționate la art. 2 din Norma aplicată prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 11/2013.

Așa fiind, rezultă ca fiind netemeinice și nelegale reținerile instanței fondului în sensul că există o îndoială serioasă privind legalitatea art. 2 din Anexa nr. 1 a Ordinului ANSVSA nr. 11/2013. În ceea ce privește condiția pagubei iminente, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că este îndeplinită, în condițiile în care reclamanta, după cum precizează chiar în cererea de suspendare a executării art. 2 din Normă, face parte dintr-un grup internațional de companii care operează magazine specializate de hrană și accesorii pentru animale de companie, una dintre aceste companii având Autorizația nr. 118 din 14 aprilie 2010 prin intermediul cărora poate vinde legal furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale.

Asupra acestei apărări a pârâtei, instanța fondului nu s-a pronunțat în niciun fel, ci s-a limitat să reproducă susținerile reclamantei din răspunsul la întâmpinare depusă de pârâta ANSVSA. Pe lângă prejudiciul direct cauzat de interdicția de comercializare a respectivelor furaje, constând în scăderea importantă a valorii vânzărilor, instanța fondului a reținut, în subsidiar și „prejudiciile indirecte rezultând din pierderea unei părți a clientelei, subminarea reputației societății reclamante și stabilirea poziției acesteia pe piață”. Se pune întrebarea cum ar putea conduce la pierderea unei părți a clientelei, subminarea reputației societății reclamante și stabilirea poziției acesteia pe piață, respectarea unei dispoziții care urmărește tocmai asigurarea sănătății animalelor, inclusiv ale clienților reclamantei.

Prin urmare, sentința pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În concluzie, pentru motivele de recurs expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. 4. Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat.

În privința inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a afirmat că, ulterior pronunțării sentinței recurate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus anularea actului administrativ reprezentat de Norma aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, în ceea ce privește art. 2 și Anexa 2 la această Normă, și respingerea cererii de suspendare a executării, formulată în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca rămasă fără obiect. În aceste condiții, intimata-pârâtă s-a prevalat de dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, apreciind că recursul declarat de autoritatea pârâtă este inadmisibil, atât timp cât prelungirea suspendării executării operează de drept, în temeiul legii, din momentul pronunțării sentinței de admitere a acțiunii de fond.

În subsidiar, s-a apreciat că recursul este neîntemeiat, impunându-se respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: 1. Excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă SC ”P.C.T.” SRL, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, în considerarea prevederilor art. 14 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 potrivit cărora, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Incidența în cauză a prevederilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu produce consecințe juridice asupra admisibilității recursului, deoarece calea de atac este prevăzută de lege, nefiind lăsată la latitudinea instanței sau a părților, potrivit principiului legalității căilor de atac. 2. În privința cererii reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe, în sensul admiterii cererii, se bazează pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la condiția cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, în mod just prima instanță a reținut că există o îndoială serioasă privind legalitatea art. 2 din Anexa 1 a Ordinului ANSVSA nr. 11/2013 privind aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește lista utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale. În acest sens, raportarea instanței a vizat 18 din Regulamentul CE nr. 767/2009 și Anexa 1, partea B a Directivei nr. 2008/38/CE, care nu condiționează comercializarea furajelor destinate unor scopuri nutriționale speciale de recomandarea unui medic veterinar.

Ideea existenței unor indicii de nelegalitate este întărită prin soluția pronunțată în primă instanță cu privire la acțiunea în anularea actului administrativ, admisă prin Sentința civilă nr. 3253 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5422/2/2013. Deși, nefiind irevocabilă, această sentință are numai putere de lucru judecat relativă, ea constituie un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În privința condiției pagubei iminente, în sensul dat acesteia de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, constatările primei instanțe se impun a fi menținute, în considerarea prejudiciului important la care societatea reclamantă este expusă, prin reducerea vânzărilor de furaje destinate unor scopuri nutriționale speciale, pierderea unei părți a clientelei și diminuarea poziției societății pe domeniul respectiv de piață. În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca nefondat. Pe cale de consecință, va fi respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de Colegiul Medicilor Veterinari din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă SC P.C.T. SRL, ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 1856 din 5 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea de intervenție accesorie, formulată de Colegiul Medicilor Veterinari din România. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM