ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr.

2195/2/2013, reclamanta SC ”P.C.T.” SRL a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor (ANSVSA), pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se

dispună suspendarea executării prevederilor art. 2 din Norma sanitară

veterinară care stabilește lipsa utilizărilor prevăzute pentru furajele

destinate unor scopuri nutriționale speciale, aprobată prin Ordinul

Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, publicat în M. Of. nr. 92/13 februarie 2013,

precum și a Anexei 2 la Norma menționată, până la soluționarea cererii de

anulare a acesteia.

instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 1856 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus admiterea cererii

formulate de reclamanta SC ”P.C.T.” SRL în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și suspendarea

executării art. 2 din Norma sanitară veterinară care stabilește lista

utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale

speciale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, și a Anexei

nr. 2 la această Normă, până la pronunțarea instanței de fond.

exercitată în cauză

Împotriva Sentinței

civile nr. 1856 din 5 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în termen legal,

pârâta Autoritatea Națională Sanitară și pentru Siguranța Alimentelor,

susținând că este nelegală, pentru următoarele motive:

În mod neîntemeiat

instanța fondului a reținut că în speță sunt îndeplinite cele două condiții

prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, atât sub aspectul cazului bine

justificat, cât și sub aspectul pagubei iminente.

Astfel, Comisia

Europeană a adoptat Directiva 2008/38/CE în scopul de a se asigura că, în toate

statele membre, furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale sunt

utilizate doar la animalele care au afecțiunile medicale pentru care acestea

sunt indicate și doar la recomandarea medicului veterinar.

Pentru ca principiile

enumerate de directivă să producă efecte la nivelul cetățeanului, legiuitorul

național trebuie să adopte un act de transpunere în legislația națională prin

care aceasta din urmă va fi adaptată la obiectivele definite prin directivă.

ANSVSA, ca autoritate

competentă în domeniu, responsabilă în fața Comisiei Europene de modul în care

este implementată legislația europeană în domeniul sanitar veterinar, consideră

că pentru atingerea obiectivului Directivei 2008/38/CE este absolut necesară

prevederea stipulată la art. 2 din Norma sanitară veterinară care stabilește

lista utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri

nutriționale speciale, aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2003,

și Anexa nr. 2 la această Normă.

Ca urmare, condițiile

în care sunt comercializate furajele destinate unor scopuri nutriționale

specifice, trebuie să fie aceeași în toate statele membre.

Atât timp cât și în celelalte

state membre ale UE furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale se

comercializează doar pe baza unui diagnostic stabilit de către medicul

veterinar și la recomandarea acestuia, România nu poate face excepție și nu

poate admite, în continuare, comercializarea acestor furaje „la liber” de către

orice agent economic și în orice condiții.

A fost depusă la

dosarul cauzei Adresa nr. 205/RHR din 13 aprilie 2012 a Ministerul Afacerilor

Europene, prin care această instituție a apreciat ca necesare, pentru atingerea

obiectivului Directivei nr. 2008/38/CE, prevederile menționate la art. 2 din

Norma aplicată prin Ordinul președintelui ANSVSA nr. 11/2013.

Așa fiind, rezultă ca

fiind netemeinice și nelegale reținerile instanței fondului în sensul că există

o îndoială serioasă privind legalitatea art. 2 din Anexa nr. 1 a Ordinului

ANSVSA nr. 11/2013.

În ceea ce privește

condiția pagubei iminente, în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că

este îndeplinită, în condițiile în care reclamanta, după cum precizează chiar

în cererea de suspendare a executării art. 2 din Normă, face parte dintr-un

grup internațional de companii care operează magazine specializate de hrană și

accesorii pentru animale de companie, una dintre aceste companii având

Autorizația nr. 118 din 14 aprilie 2010 prin intermediul cărora poate vinde

legal furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale.

Asupra acestei

apărări a pârâtei, instanța fondului nu s-a pronunțat în niciun fel, ci s-a

limitat să reproducă susținerile reclamantei din răspunsul la întâmpinare

depusă de pârâta ANSVSA.

Pe lângă prejudiciul

direct cauzat de interdicția de comercializare a respectivelor furaje, constând

în scăderea importantă a valorii vânzărilor, instanța fondului a reținut, în

subsidiar și „prejudiciile indirecte rezultând din pierderea unei părți a

clientelei, subminarea reputației societății reclamante și stabilirea poziției

acesteia pe piață”.

Se pune întrebarea

cum ar putea conduce la pierderea unei părți a clientelei, subminarea

reputației societății reclamante și stabilirea poziției acesteia pe piață,

respectarea unei dispoziții care urmărește tocmai asigurarea sănătății

animalelor, inclusiv ale clienților reclamantei.

Prin urmare, sentința

pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) C.

proc. civ.

În concluzie, pentru

motivele de recurs expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

formulate în cauză

Intimata-reclamantă a

solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului declarat de

recurenta-pârâtă Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca neîntemeiat.

În privința

inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a afirmat că, ulterior

pronunțării sentinței recurate, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a dispus anularea actului administrativ

reprezentat de Norma aprobată prin Ordinul Președintelui ANSVSA nr. 11/2013, în

ceea ce privește art. 2 și Anexa 2 la această Normă, și respingerea cererii de

suspendare a executării, formulată în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca rămasă fără obiect.

În aceste condiții,

intimata-pârâtă s-a prevalat de dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr.

554/2004, apreciind că recursul declarat de autoritatea pârâtă este

inadmisibil, atât timp cât prelungirea suspendării executării operează de

drept, în temeiul legii, din momentul pronunțării sentinței de admitere a

acțiunii de fond.

În subsidiar, s-a

apreciat că recursul este neîntemeiat, impunându-se respingerea acestuia și

menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința

recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările

dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, inclusiv art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă SC ”P.C.T.” SRL,

este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, în considerarea prevederilor art.

14 alin. (4) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

potrivit cărora, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată

cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Incidența în cauză a

prevederilor art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 nu produce consecințe

juridice asupra admisibilității recursului, deoarece calea de atac este

prevăzută de lege, nefiind lăsată la latitudinea instanței sau a părților,

potrivit principiului legalității căilor de atac.

cererii reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, Înalta

Curte constată că soluția primei instanțe, în sensul admiterii cererii, se

bazează pe interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la condiția

cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr.

554/2004, în mod just prima instanță a reținut că există o îndoială serioasă

privind legalitatea art. 2 din Anexa 1 a Ordinului ANSVSA nr. 11/2013 privind

aprobarea Normei sanitare veterinare care stabilește lista utilizărilor

prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale.

În acest sens,

raportarea instanței a vizat 18 din Regulamentul CE nr. 767/2009 și Anexa 1,

partea B a Directivei nr. 2008/38/CE, care nu condiționează comercializarea

furajelor destinate unor scopuri nutriționale speciale de recomandarea unui

medic veterinar.

Ideea existenței unor

indicii de nelegalitate este întărită prin soluția pronunțată în primă instanță

cu privire la acțiunea în anularea actului administrativ, admisă prin Sentința

civilă nr. 3253 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 5422/2/2013.

Deși, nefiind irevocabilă,

această sentință are numai putere de lucru judecat relativă, ea constituie un

argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În privința condiției

pagubei iminente, în sensul dat acesteia de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

ș) din Legea nr. 554/2004, constatările primei instanțe se impun a fi

menținute, în considerarea prejudiciului important la care societatea

reclamantă este expusă, prin reducerea vânzărilor de furaje destinate unor

scopuri nutriționale speciale, pierderea unei părți a clientelei și diminuarea

poziției societății pe domeniul respectiv de piață.

În concluzie, pentru

toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.,

Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâta Autoritatea

Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, ca nefondat.

Pe cale de

consecință, va fi respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de

Colegiul Medicilor Veterinari din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului, invocată de intimata-reclamantă SC P.C.T. SRL, ca

neîntemeiată.

Respinge recursul

declarat de pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța

Alimentelor împotriva Sentinței civile nr. 1856 din 5 iunie 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Respinge cererea de

intervenție accesorie, formulată de Colegiul Medicilor Veterinari din România.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2014.

Procesat de GGC - LM