ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 239 din 20 februarie 2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a luat act de renunțarea reclamantului N.G. la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a respins contestația reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, ca neîntemeiată, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la despăgubiri, ca neîntemeiat. Prima instanță a reținut, în esență că, prin raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat în comisie de trei experți s-a stabilit o valoare a apartamentului expropriat pentru luna august 2010, de 226.300 RON. Prin hotărârea nr. 19 din 23 iulie 2010 au fost evaluate și cele două camere de serviciu (care au avut destinația de boxe) la valoarea de 59.535 RON, valoare contestată de către reclamanți.

În total, valoarea despăgubirilor propuse prin cele două hotărâri pentru cele două apartamente expropriate a fost de 227.747 RON. Comparând cele două valori, respectiv valoarea despăgubirilor estimate de pârâtă prin cele două hotărâri, cu valoarea estimată de experți, s-a constatat că diferența de 1.447 RON este nesemnificativă și nu poate conduce la anularea celor două hotărâri. Acordarea de despăgubiri pentru expropriere nu poate fi admisă decât în măsura în care probele administrate în cauză ar fi dovedit existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Prin decizia civilă nr. 81 A din 16 februarie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a luat act de renunțarea reclamantului N.G.

la judecarea contestației, a luat act de renunțarea reclamantei N.B.G. la judecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, a înlăturat dispoziția privind respingerea contestației formulate de N.G. în contradictoriu cu Municipiul București, a păstrat restul dispozițiilor sentinței, a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. La termenul de judecată din 8 decembrie 2014, instanța de apel a respins proba cu expertiza tehnico-judiciară, solicitată de către apelanții-reclamanți, apreciindu-se că această probă nu este utilă soluționării cauzei față de probele deja administrate. În susținerea motivelor de apel, s-a depus un set de înscrisuri, constând în extrase din Ghidul pentru anul 2010 privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare, raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert M.V.

și extrase din listele clădirilor expertizate pentru risc seismic. Critica privitoare la modul de evaluare a imobilului nu a fost reținută, întrucât instanța de fond a avut în vedere valoarea imobilului, calculată cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul raportării la tranzacții efectuate pentru imobile de același fel, situate în aceiași zonă a municipiului București, evaluarea fiind făcută la momentul exproprierii, respectiv la nivelul lunii august 2010. Expertul A.I., în evaluarea realizată prin opinia separată, a analizat prețul apartamentelor din zone apropriate de cea expertizată, aducând valoarea din perioada actuală la perioada anului 2010, pe baza indicilor de inflație la capitolul construcții civile, publicați în expertiza tehnică din august 2013 și expertiza tehnică din august 2011, metodă ce nu corespunde cerințelor dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În privința riscului seismic, s-a reținut că imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate pe str. B. și pe str. G.C., fiind construite în aproximativ aceeași perioadă cu imobilul în care este situat apartamentul expropriat, respectiv în anul 1930. Potrivit actelor de proprietate aflate la dosarul cauzei, s-a reținut că apartamentul expropriat este situat la demisolul clădirii iar susținerile apelanților nu se întemeiază pe înscrisurile de la dosarul cauzei. Expertiza extrajudiciară întocmită de expert M.V. în luna decembrie 2010 nu poate fi avută în vedere, întrucât evaluarea realizată a avut la bază în cadrul metodei comparației directe, anunțuri de vânzare a unor imobile similare preluate de pe site-uri specializate și nu tranzacții efectiv încheiate care să conducă la determinarea corectă a valorii de piață a imobilului.

Critica vizând modul de soluționare a cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul creat ca urmare a exproprierii este, de asemenea, nefondată. Împrejurarea că apelanții- reclamanți locuiesc în prezent într-o locuință închiriată nu se poate constitui într-un prejudiciu suferit ca urmare a exproprierii, în condițiile în care Curtea a stabilit că despăgubirea oferită este justă și legală, sumele fiind consemnate la dispoziția apelanților-reclamanți. Împotriva încheierii de ședință din 8 decembrie 2014 și a deciziei civile nr. 81 A din 16 februarie 2015 ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs, reclamanta N.B.G., prin care a invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate, pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Soluția instanței de apel de a păstra dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii pe aspectul cuantumului despăgubirilor a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. Soluția de respingere a cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză, având ca obiectiv evaluarea imobilului expropriat, pronunțată prin încheierea de ședință din 08 decembrie 2014 a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ce instituie obligația judecătorilor de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Administrarea unei noi expertize tehnice era justificată de faptul că cei doi experți nu au folosit pentru determinarea valorii imobilului prețuri ale unor imobile similare cu imobilul expropriat. S-a susținut că nu pot fi acceptate drept comparabile prețurile imobilelor din str. B., întrucât acestea au suprafețe mult mai mici decât suprafața apartamentului expropriat din str. B. Nu pot fi acceptate drept comparabile nici prețurile imobilelor din str. C., întrucât acele imobile sunt încadrate în clasa de risc seismic ridicat. Iar imobilul din str. B. nu avea o astfel de caracteristică. Curtea de Apel a susținut că valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat a fost calculată cu respectarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul raportării tranzacții efectuate pentru imobile de același fel.

Or, cei doi experți a căror concluzie a fost însușită de către instanță au determinat valoarea prin raportare la imobile mult mai mici decât imobilul expropriat. Este lipsită de temei legal concluzia instanței de apel potrivit căreia în mod corect a fost diminuat prețul de către cei doi experți cu indicele de corecție aferent imobilelor cu risc seismic, întrucât imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate pe str. B. și str. G.C., fiind construite în aproximativ aceiași perioadă cu imobilul în care este situat imobilul expropriat, respectiv în anul 1930. Doar faptul că imobilul a fost construit în anul 1930 nu este o dovadă că este afectat de risc seismic.

Ghidul pentru anul 2010 privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în municipiul București atestă faptul că reducerea valorii unui imobil pentru riscul seismic poate fi aplicată numai dacă a fost realizată expertizarea tehnică de rezistență și stabilitate conform prevederilor Normativului P100/92-96. Lista clădirilor expertizate fiind publicată pe site-ul Primăriei Municipiului București - iar imobilul din str. B. nu este înscris în aceste liste. Potrivit Normativului de siguranță la foc a construcțiilor P118-99 aprobat prin Ordinul M.LP.A.T. nr. 27/1999: "Demisol (prescurtat: D) - nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu maximum jumătate din înălțimea liberă a acestuia și prevăzut cu ferestre în pereții de închidere perimetrală.

Demisolul se consideră nivel suprateran al construcției. Atunci când pardoseala este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate din înălțimea liberă, se consideră subsol și se include în numărul de niveluri subterane ale construcției". Din fotografiile atașate rezulta ca apartamentul 1 din str. B. nu îndeplinea condițiile pentru a fi considerat situat la demisolul clădirii. În decembrie 2010, la momentul evacuării imobilul, acesta a fost expertizat și de expertul M.V. - care a văzut construcția anterior demolării - iar potrivit raportului întocmit, valoarea imobilului era la acea data de 447.090 RON. Este netemeinică soluția instanței de respingere a cereri de acordare a despăgubirilor pentru daunele produse prin expropriere.

Prejudiciul a fost cauzat de faptul ca urmare a înștiințării din 6 decembrie 2010, reclamanții au fost nevoiți să evacueze imobilul în 72 de ore, motiv pentru care în data de 9 decembrie 2010 a încheiat contractul de închiriere nr. xx/2010, având ca obiect apartamentul în care locuiesc în prezent. Deoarece despăgubirile acordate de către expropriator nu sunt juste, suma nefiind suficientă pentru cumpărarea unei locuințe corespunzătoare, sumele pe care reclamanta le plătește cu titlu de chirie reprezintă daune cauzate de fapta expropriatorului. În aceste condiții, se justifică admiterea acestui capăt de cerere și obligarea pârâtului la plata sumei de 192.518,46 RON. Recursul este nefondat. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 59464/3/2010, reclamanții N.B.G.

și N.G. au formulat contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 23 iulie 2010 și nr. 105 din 06 august 2010, în contradictoriu cu Municipiul București, solicitând anularea acestora și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de 300.000 euro. Instanțele anterioare au reținut, în esență, că, din compararea celor două valori, valoarea despăgubirilor estimată prin cele două hotărâri, cu valoarea estimată de experți, diferența de 1.447 RON este nesemnificativă și nu poate conduce la anularea celor două hotărâri, respectiv că acordarea de despăgubiri pentru expropriere nu poate fi admisă decât în măsura în care faptul exproprierii a condus fie și indirect la o diminuarea a patrimoniului ca urmare a producerii unui prejudiciu, ceea ce nu este situația cauzei pendinte.

Criticile referitoare la cuantumul despăgubirilor cuvenite proprietarului imobilului supus exproprierii, nu pot fi primite, față de condițiile impuse în mod expres de lege - dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „(1) Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.” Conform textului legal menționat, la evaluare sunt avute în vedere prețurile cu care se tranzacționează efectiv astfel de imobile, la data întocmirii raportului de expertiză. În spiritul dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

Soluția instanței de apel de a păstra dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii pe aspectul cuantumului despăgubirilor nu a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât soluția pronunțată s-a bazat pe concluziile unui raport de expertiză care a valorizat tranzacțiile efectuate pentru imobile de același fel, situate în aceiași zonă a municipiului București, evaluarea fiind făcută la momentul exproprierii, respectiv la nivelul lunii august 2010. Mai mult, instanța a reținut că, potrivit „grilei datelor de piață”, cei doi experți care au avut opinia majoritară și-au fundamentat lucrarea, arătând ce indici de corecție au aplicat în raport de data efectuării tranzacției, amplasarea imobilelor, nivelul la care sunt situate apartamentele, suprafața înstrăinată, dependințe și finisaje.

Faptul că această dispoziție legală a primit, în aplicarea ei practică, o anumită interpretare nu putea fi ignorat de către instanță, dată fiind nevoia de previzibilitate și predictibilitate a jurisprudenței, ca parte a procedurii echitabile. Procedând în acest fel, instanța de apel a dat efect deplin dispozițiilor incidente în cauză - art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului - consacrând astfel teza susținută de însăși recurenta-reclamantă, conform căreia exproprierea se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care să reprezinte echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat.

În ceea ce privește soluția de respingere a cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză, având ca obiectiv evaluarea imobilului expropriat, pronunțată prin încheierea de ședință din 08 decembrie 2014, aceasta nu a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Împrejurarea că reclamanta nu este de acord cu valoarea stabilită de comisia de experți, în opinia majoritară, solicitând efectuarea unei noi expertize, sub pretextul că nu s-ar fi folosit pentru determinarea valorii imobilului prețuri ale unor imobile similare cu imobilul expropriat, nu configurează o critică pertinentă de nelegalitate, întrucât nu este susținută de circumstanțele de fapt ale pricinii.

Astfel, instanța de apel a constatat că imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate pe str. B. și pe str. G.C., fiind construite în aproximativ aceeași perioadă cu imobilul în care este situat apartamentul expropriat, respectiv în anul 1930. În egală măsură, a cercetat și aspectul situării imobilului în litigiu, concluzia fiind aceea că, potrivit actelor de proprietate, acesta este situat la demisolul clădirii, ceea ce înseamnă că susținerile apelanților nu se întemeiază pe înscrisurile de la dosarul cauzei. Obligația judecătorilor de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, poate fi imputată instanței de apel doar în situația existenței unor constatări incomplete și nedemonstrate ale experților, bazate pe aprecieri subiective ale acestora (vizând tranzacții nerelevante, în număr insuficient și care nu ar fi credibile).

În ce privește soluția de respingere a cererii de acordare a despăgubirilor pentru daunele produse prin expropriere, instanțele anterioare au apreciat în consens, în mod legal, că acordarea de despăgubiri pentru expropriere nu poate fi admisă decât în măsura în care faptul exproprierii a condus direct sau indirect la o diminuare a patrimoniului ca urmare a producerii unui prejudiciu. Or, în cauză nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii a expropriatorului. Împrejurarea că recurenta-reclamantă locuiește în prezent într-o locuință închiriată nu se poate constitui într-un prejudiciu suferit ca urmare a exproprierii, în condițiile în care, așa cum s-a reținut în paragrafele anterioare, despăgubirea oferită este justă și legală, sumele fiind consemnate la dispoziția reclamanților.

Toate celelalte critici ale recurentei-reclamante nu pot fi cercetate în recurs, întrucât, pe de o parte, reprezintă aspecte de netemeinicie, respectiv de valorificare a probatoriului administrat în cauză - modalitatea proprie de apreciere a comparabilelor, în funcție de propriul interes, referirea subiectivă la clasa de risc seismic a imobilul în litigiu, prin comparație cu cea a imobilelor avute în vedere de experți, modalitatea proprie de apreciere a înscrisurilor de la dosar, respectiv a Ghidului pentru anul 2010 privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în municipiul București, dar și a Normativului de siguranță la foc a construcțiilor P118-99 aprobat prin Ordinul M.LP.A.T.

nr. 27/1999, și a fotografiile atașate la dosar - ce exced dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, au fost exercitate omisso medio. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta N.B.G., împotriva încheierii din 8 decembrie 2014 și a deciziei nr. 81 A din data de 16 februarie 2015, ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.