ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 239 din 20 februarie

2014, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a luat act de renunțarea reclamantului

N.G. la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

a respins contestația reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București,

ca neîntemeiată, a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului

la despăgubiri, ca neîntemeiat.

Prima instanță a reținut,

în esență că, prin raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții efectuat

în comisie de trei experți s-a stabilit o valoare a apartamentului expropriat pentru

luna august 2010, de 226.300 RON. Prin hotărârea nr. 19 din 23 iulie 2010 au fost

evaluate și cele două camere de serviciu (care au avut destinația de boxe) la valoarea

de 59.535 RON, valoare contestată de către reclamanți. În total, valoarea despăgubirilor

propuse prin cele două hotărâri pentru cele două apartamente expropriate a fost

de 227.747 RON.

Comparând cele două valori,

respectiv valoarea despăgubirilor estimate de pârâtă prin cele două hotărâri, cu

valoarea estimată de experți, s-a constatat că diferența de 1.447 RON este nesemnificativă

și nu poate conduce la anularea celor două hotărâri. Acordarea de despăgubiri pentru

expropriere nu poate fi admisă decât în măsura în care probele administrate în cauză

ar fi dovedit existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Prin decizia civilă

nr. 81 A din 16 februarie 2015,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a admis apelul, a schimbat în parte sentința, în sensul că a luat act de renunțarea

reclamantului N.G. la judecarea contestației, a luat act de renunțarea reclamantei

N.B.G. la judecarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, a

înlăturat dispoziția privind respingerea contestației formulate de N.G. în contradictoriu

cu Municipiul București, a păstrat restul dispozițiilor sentinței, a respins cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

La termenul de judecată

din 8 decembrie 2014, instanța de apel a respins proba cu expertiza tehnico-judiciară,

solicitată de către apelanții-reclamanți, apreciindu-se că această probă nu este

utilă soluționării cauzei față de probele deja administrate. În susținerea motivelor

de apel, s-a depus un set de înscrisuri, constând în extrase din Ghidul pentru anul

2010 privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare, raportul de expertiză

extrajudiciară întocmit de expert M.V. și extrase din listele clădirilor expertizate

pentru risc seismic.

Critica privitoare la

modul de evaluare a imobilului nu a fost reținută, întrucât instanța de fond a avut

în vedere valoarea imobilului, calculată cu respectarea dispozițiilor art. 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul raportării la tranzacții efectuate pentru

imobile de același fel, situate în aceiași zonă a municipiului București, evaluarea

fiind făcută la momentul exproprierii, respectiv la nivelul lunii august 2010.

Expertul A.I., în evaluarea

realizată prin opinia separată, a analizat prețul apartamentelor din zone apropriate

de cea expertizată, aducând valoarea din perioada actuală la perioada anului 2010,

pe baza indicilor de inflație la capitolul construcții civile, publicați în expertiza

tehnică din august 2013 și expertiza tehnică din august 2011, metodă ce nu corespunde

cerințelor dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

În privința riscului seismic,

s-a reținut că imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate pe

str. B. și pe str. G.C., fiind construite în aproximativ aceeași perioadă cu imobilul

în care este situat apartamentul expropriat, respectiv în anul 1930. Potrivit actelor

de proprietate aflate la dosarul cauzei, s-a reținut că apartamentul expropriat

este situat la demisolul clădirii iar susținerile apelanților nu se întemeiază pe

înscrisurile de la dosarul cauzei.

Expertiza extrajudiciară

întocmită de expert M.V. în luna decembrie 2010 nu poate fi avută în vedere, întrucât

evaluarea realizată a avut la bază în cadrul metodei comparației directe, anunțuri

de vânzare a unor imobile similare preluate de pe site-uri specializate și nu tranzacții

efectiv încheiate care să conducă la determinarea corectă a valorii de piață a imobilului.

Critica vizând modul de

soluționare a cererii privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul creat

ca urmare a exproprierii este, de asemenea, nefondată. Împrejurarea că apelanții-

reclamanți locuiesc în prezent într-o locuință închiriată nu se poate constitui

într-un prejudiciu suferit ca urmare a exproprierii, în condițiile în care Curtea

a stabilit că despăgubirea oferită este justă și legală, sumele fiind consemnate

la dispoziția apelanților-reclamanți.

Împotriva încheierii de

ședință din 8 decembrie 2014 și a deciziei civile nr. 81 A din 16 februarie 2015

ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat cerere de recurs,

reclamanta

N.B.G., prin care a invocat următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate, pe temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Soluția instanței de apel

de a păstra dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii pe aspectul

cuantumului despăgubirilor a fost pronunțată cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor

art. 1 și art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României

și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului.

Soluția de respingere

a cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză, având ca obiectiv evaluarea

imobilului expropriat, pronunțată prin încheierea de ședință din 08 decembrie 2014

a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ce instituie obligația

judecătorilor de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Administrarea unei noi expertize tehnice era justificată de faptul că cei doi experți

nu au folosit pentru determinarea valorii imobilului prețuri ale unor imobile similare

cu imobilul expropriat.

S-a susținut că nu pot

fi acceptate drept comparabile prețurile imobilelor din str. B., întrucât acestea

au suprafețe mult mai mici decât suprafața apartamentului expropriat din str. B.

Nu pot fi acceptate drept comparabile nici prețurile imobilelor din str. C., întrucât

acele imobile sunt încadrate în clasa de risc seismic ridicat. Iar imobilul din

str. B. nu avea o astfel de caracteristică.

Curtea de Apel a susținut

că valoarea despăgubirilor acordate pentru imobilul expropriat a fost calculată

cu respectarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul raportării tranzacții

efectuate pentru imobile de același fel. Or, cei doi experți a căror concluzie a

fost însușită de către instanță au determinat valoarea prin raportare la imobile

mult mai mici decât imobilul expropriat.

Este lipsită de temei

legal concluzia instanței de apel potrivit căreia în mod corect a fost diminuat

prețul de către cei doi experți cu indicele de corecție aferent imobilelor cu risc

seismic, întrucât imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate

pe str. B. și str. G.C., fiind construite în aproximativ aceiași perioadă cu imobilul

în care este situat imobilul expropriat, respectiv în anul 1930. Doar faptul că

imobilul a fost construit în anul 1930 nu este o dovadă că este afectat de risc

seismic.

Ghidul pentru anul 2010

privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare în municipiul București

atestă faptul că reducerea valorii unui imobil pentru riscul seismic poate fi aplicată

numai dacă a fost realizată expertizarea tehnică de rezistență și stabilitate conform

prevederilor Normativului P100/92-96. Lista clădirilor expertizate fiind publicată

pe site-ul Primăriei Municipiului București - iar imobilul din str. B. nu este înscris

în aceste liste.

Potrivit Normativului

de siguranță la foc a construcțiilor P118-99 aprobat prin Ordinul M.LP.A.T. nr.

27/1999: "Demisol (prescurtat: D) - nivel construit al clădirii având pardoseala

situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu maximum jumătate din

înălțimea liberă a acestuia și prevăzut cu ferestre în pereții de închidere perimetrală.

Demisolul se consideră nivel suprateran al construcției. Atunci când pardoseala

este situată sub nivelul terenului (carosabilului) înconjurător cu mai mult de jumătate

din înălțimea liberă, se consideră subsol și se include în numărul de niveluri subterane

ale construcției".

Din fotografiile atașate

rezulta ca apartamentul 1 din str. B. nu îndeplinea condițiile pentru a fi considerat

situat la demisolul clădirii.

În decembrie 2010, la

momentul evacuării imobilul, acesta a fost expertizat și de expertul M.V. - care

a văzut construcția anterior demolării - iar potrivit raportului întocmit, valoarea

imobilului era la acea data de 447.090 RON.

Este netemeinică soluția

instanței de respingere a cereri de acordare a despăgubirilor pentru daunele produse

prin expropriere. Prejudiciul a fost cauzat de faptul ca urmare a înștiințării din

6 decembrie 2010, reclamanții au fost nevoiți să evacueze imobilul în 72 de ore,

motiv pentru care în data de 9 decembrie 2010 a încheiat contractul de închiriere

nr. xx/2010, având ca obiect apartamentul în care locuiesc în prezent. Deoarece

despăgubirile acordate de către expropriator nu sunt juste, suma nefiind suficientă

pentru cumpărarea unei locuințe corespunzătoare, sumele pe care reclamanta le plătește

cu titlu de chirie reprezintă daune cauzate de fapta expropriatorului. În aceste

condiții, se justifică admiterea acestui capăt de cerere și obligarea pârâtului

la plata sumei de 192.518,46 RON.

Recursul este nefondat.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 59464/3/2010, reclamanții

N.B.G. și N.G. au formulat contestație împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor

nr. 19 din 23 iulie 2010 și nr. 105 din 06 august 2010, în contradictoriu cu Municipiul

București, solicitând anularea acestora și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri

în cuantum de 300.000 euro.

Instanțele anterioare

au reținut, în esență, că, din compararea celor două valori, valoarea despăgubirilor

estimată prin cele două hotărâri, cu valoarea estimată de experți, diferența de

1.447 RON este nesemnificativă și nu poate conduce la anularea celor două hotărâri,

respectiv că acordarea de despăgubiri pentru expropriere nu poate fi admisă decât

în măsura în care faptul exproprierii a condus fie și indirect la o diminuarea a

patrimoniului ca urmare a producerii unui prejudiciu, ceea ce nu este situația cauzei

pendinte.

Criticile referitoare

la cuantumul despăgubirilor cuvenite proprietarului imobilului supus exproprierii,

nu pot fi primite, față de condițiile impuse în mod expres de lege - dispozițiile

art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.

Potrivit art. 26 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, „(1) Despăgubirea

se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

(2) La calcularea cuantumului

despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia.”

Conform textului legal

menționat, la evaluare sunt avute în vedere prețurile cu care se tranzacționează

efectiv astfel de imobile, la data întocmirii raportului de expertiză. În spiritul

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prețul cu care se vând, în

mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri

reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător

prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.

Soluția instanței de apel

de a păstra dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii pe aspectul

cuantumului despăgubirilor nu a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât soluția

pronunțată s-a bazat pe concluziile unui raport de expertiză care a valorizat tranzacțiile

efectuate pentru imobile de același fel, situate în aceiași zonă a municipiului

București, evaluarea fiind făcută la momentul exproprierii, respectiv la nivelul

lunii august 2010. Mai mult, instanța a reținut că, potrivit „grilei datelor de

piață”, cei doi experți care au avut opinia majoritară și-au fundamentat lucrarea,

arătând ce indici de corecție au aplicat în raport de data efectuării tranzacției,

amplasarea imobilelor, nivelul la care sunt situate apartamentele, suprafața înstrăinată,

dependințe și finisaje.

Faptul că această dispoziție

legală a primit, în aplicarea ei practică, o anumită interpretare nu putea fi ignorat

de către instanță, dată fiind nevoia de previzibilitate și predictibilitate a jurisprudenței,

ca parte a procedurii echitabile.

Procedând în acest fel,

instanța de apel a dat efect deplin dispozițiilor incidente în cauză - art. 1 și

art. 26 din Legea nr. 33/1994, art. 44 alin. (3) din Constituția României și

art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului - consacrând astfel teza susținută de însăși recurenta-reclamantă,

conform căreia exproprierea se poate realiza doar cu plata unor despăgubiri care

să reprezinte echivalentul pierderii suferite de proprietarul expropriat.

În ceea ce privește soluția

de respingere a cererii de administrare a probei cu o nouă expertiză, având ca obiectiv

evaluarea imobilului expropriat, pronunțată prin încheierea de ședință din 08

decembrie 2014, aceasta nu a fost dată cu încălcarea art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.

Împrejurarea că reclamanta

nu este de acord cu valoarea stabilită de comisia de experți, în opinia majoritară,

solicitând efectuarea unei noi expertize, sub pretextul că nu s-ar fi folosit pentru

determinarea valorii imobilului prețuri ale unor imobile similare cu imobilul expropriat,

nu configurează o critică pertinentă de nelegalitate, întrucât nu este susținută

de circumstanțele de fapt ale pricinii. Astfel, instanța de apel a constatat că

imobilele în raport de care s-a efectuat evaluarea sunt situate pe str. B. și pe

str. G.C., fiind construite în aproximativ aceeași perioadă cu imobilul în care

este situat apartamentul expropriat, respectiv în anul 1930. În egală măsură, a

cercetat și aspectul situării imobilului în litigiu, concluzia fiind aceea că, potrivit

actelor de proprietate, acesta este situat la demisolul clădirii, ceea ce înseamnă

că susținerile apelanților nu se întemeiază pe înscrisurile de la dosarul cauzei.

Obligația judecătorilor

de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, poate fi

imputată instanței de apel doar în situația existenței unor constatări incomplete

și nedemonstrate ale experților, bazate pe aprecieri subiective ale acestora (vizând

tranzacții nerelevante, în număr insuficient și care nu ar fi credibile).

În ce privește soluția

de respingere a cererii de acordare a despăgubirilor pentru daunele produse prin

expropriere, instanțele anterioare au apreciat în consens, în mod legal, că acordarea

de despăgubiri pentru expropriere nu poate fi admisă decât în măsura în care faptul

exproprierii a condus direct sau indirect la o diminuare a patrimoniului ca urmare

a producerii unui prejudiciu.

Or, în cauză nu s-a făcut

dovada unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii a expropriatorului.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă

locuiește în prezent într-o locuință închiriată nu se poate constitui într-un prejudiciu

suferit ca urmare a exproprierii, în condițiile în care, așa cum s-a reținut în

paragrafele anterioare, despăgubirea oferită este justă și legală, sumele fiind

consemnate la dispoziția reclamanților.

Toate celelalte critici

ale recurentei-reclamante nu pot fi cercetate în recurs, întrucât, pe de o parte,

reprezintă aspecte de netemeinicie, respectiv de valorificare a probatoriului administrat

în cauză - modalitatea proprie de apreciere a comparabilelor, în funcție de propriul

interes, referirea subiectivă la clasa de risc seismic a imobilul în litigiu, prin

comparație cu cea a imobilelor avute în vedere de experți, modalitatea proprie de

apreciere a înscrisurilor de la dosar, respectiv a Ghidului pentru anul 2010 privind

valorile orientative ale proprietăților imobiliare în municipiul București, dar

și a Normativului de siguranță la foc a construcțiilor P118-99 aprobat prin Ordinul

M.LP.A.T. nr. 27/1999, și a fotografiile atașate la dosar - ce exced dispozițiilor

art. 304 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, au fost exercitate omisso medio.

Așa fiind, pentru considerentele

de fapt și de drept arătate, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta N.B.G., împotriva încheierii din 8 decembrie 2014

și a deciziei nr. 81 A din data de 16 februarie 2015, ale Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2015.