ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 20 octombrie 2010, reclamanții S.D. și S.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin primarul general, anularea hotărârii din 02 septembrie 2010 și obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum de 539.831 lei ca urmare a exproprierii imobilului compus din teren în suprafață de 54 mp și construcții - 18,28 mp, 42 mp pavele curte, 28,63 mp gard, situat în București, sector 1. Prin sentința civilă nr. 1107 din 27 mai 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții S.D.

și S.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea din 02 septembrie 2010 au fost acordate reclamanților despăgubiri în cuantum de 76.966 lei ca urmare a exproprierii imobilului compus din teren și construcții Potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calculul cuantumului despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În acest sens, la evaluarea cuantumului despăgubirilor se va avea în vedere prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză și anume, în raport de ofertele concrete stabilite prin contracte de vânzare-cumpărare. Ca urmare, tribunalul a reținut valorile constatate prin completarea la raportul de expertiză, întocmit de experți R.V., S.F. și C.A.A. Astfel, pentru terenul în suprafață de 54 mp, s-a reținut suma de 64.132 lei sumă ce s-a stabilit în raport de ofertele concrete din actele de vânzare-cumpărare depuse de către pârât prin comparație, apreciindu-se că reprezintă valoarea reală a terenului expropriat în lipsa dovezilor contrare din partea reclamanților.

Referitor la prejudiciul creat ca urmare a exproprierii terenului s-a reținut că prin hotărârea contestată despăgubirile oferite au avut în vedere și construcții, respectiv anexă în suprafață de 18,28 mp, pavele curte în suprafață de 42 mp și gard de 28,63 ml. În stabilirea valorii prejudiciului, legiuitorul a stabilit că persoanele care invocă un asemenea prejudiciu au obligația de a prezenta dovezi în acest sens. Din actele dosarului s-a reținut că reclamanții nu au prezentat acte care să justifice o altă valoare a prejudiciului decât cea stabilită prin hotărârea contestată. În consecință, având în vedere că valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de către comisia de experți (completare la raportul de expertiză filele 245-255) este mai mică decât valoarea stabilită prin hotărâre, tribunalul a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora aceasta nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 279/A din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanți, a anulat Hotărârea din 02 septembrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Primăriei municipiului București și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 171.371 lei, cu titlu de despăgubiri pentru imobilul expropriat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Instanța de fond nu a înțeles să valorifice pe deplin concluziile expertizei tehnice pe care a încuviințat-o, ca fiind utilă soluționării cauzei, motivând respingerea acțiunii doar prin raportare la valoarea despăgubirilor stabilite pentru teren într-una dintre variantele raportului, de 64.132 lei, fără a motiva însă de ce înlătură concluziile experților referitoare la celelalte prejudicii suferite de reclamanți prin actul exproprierii, apreciind doar că reclamanții ar fi trebuit să dovedească respectivele daune „cu acte care să justifice o altă valoare a prejudiciului decât cea stabilită prin hotărârea contestată” - deși, expertiza, probă la administrarea căreia chiar legea face trimitere expresă, a avut ca obiectiv, alături de evaluarea imobilului expropriat, și stabilirea împrejurării dacă prin expropriere s-a creat un prejudiciu reclamanților, urmând a se preciza în ce a constat acest prejudiciu și valoarea sa.

Instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în fața primei instanțe, prejudiciul real produs reclamanților prin expropriere nu a constat doar în privarea de terenul în suprafață de 54 mp și construcții - 18,28 mp anexă, 42 mp pavele curte, 28,63 ml gard, așa cum s-a menționat în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, care face obiectul contestației. Experții au stabilit, referitor la prejudiciu, că în calcularea acestuia trebuie avute în vedere clădirea de la poartă, împrejmuirea de la stradă (construită din zidărie, beton, fier forjat) de 35,42 ml, căminul pentru preluarea apei pluviale și traseul de conducte de 10 ml, platforma din beton de 100 mp, instalația - racord electric și traseul electric la poarta principală și cabina de la poartă, de 15 ml, traseul electric pentru lămpile din grădină de 18 ml, racordul pentru gaze naturale de 10 ml, precum și materialul dendrologic (arbori și arbuști) afectat.

Instanța de apel a mai reținut că nu au existat opinii diferite ale experților tehnici în privința stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la stabilirea prejudiciului, existând doar o opinie separată a expertului C.A.A. în sensul că, pentru evaluarea racordului și traseului electric, a racordului de gaze și a arborilor existenți pe amplasament, ar trebui să se apeleze pentru stabilirea contravalorii acestora la SC E. SA, la SC R. SA și, respectiv, la un specialist în silvicultură. Pentru prejudiciul astfel stabilit, ceilalți doi experți din componența comisiei au indicat valoarea de 107.239 lei.

S-a constatat că criteriul pentru stabilirea despăgubirilor datorate pentru expropriere prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 198/2004 referitoare la judecarea contestației îndreptate împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor emisă de expropriator (respectiv, art. 9, în același sens fiind însă și actualele prevederi ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010), este cel al prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În completarea raportului de expertiză dispusă de prima instanță ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate în cauză, toți experții judiciari au arătat că înscrisurile depuse de pârâtă, respectiv contractele de vânzare-cumpărare invocate în apărare, deși „au fost avute în vedere la întocmirea prezentului raport”, „nu pot constitui repere suficiente pentru calcularea valorii imobilului expropriat, întrucât nu privesc imobile identice din punct de vedere al localizării și al caracteristicilor acestuia” (fila 247 dosar fond). Experții au ținut seama în acest context atât de valorile înscrise în contracte, cât și de valorile din ofertele publice de vânzare, realizând o medie aritmetică a acestora.

În aceste împrejurări, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la data efectuării expertizei ca fiind de 64.132 lei, existând în acest sens un punct de vedere unitar al experților desemnați în cauză. Referitor la criteriul pentru stabilirea despăgubirilor datorate pentru expropriere prevăzut de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care făceau trimitere prevederile Legii nr. 198/2004, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește stabilirea valorii terenului expropriat, experții au arătat că nu există tranzacții imobiliare suficiente și obiective care să poată singure să fundamenteze calculul corect al despăgubirii, situație în care au avut în vedere și ofertele de piață, făcând o medie a valorilor, iar în faza devolutivă a apelului - cale de atac declarată numai de reclamanți - nu s-au depus, în cadrul probei cu înscrisuri, alte contracte spre comparație, nefiind solicitată efectuarea unei alte expertize de niciuna dintre părți.

Prin urmare, curtea a apreciat că despăgubirea trebuie stabilită și în apel pe baza raportului de expertiză completat întocmit în fața primei instanțe, având în vedere că experții de la fond au arătat detaliat care sunt rațiunile pentru care singurele contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar nu pot fi considerate elemente de comparație pentru determinarea despăgubirilor în cadrul respectivei lucrări de specialitate numai pe baza acestora, în concordanță cu exigențele normei legale menționate, având în vedere totodată opinia majoritară a experților pentru determinarea întinderii prejudiciului cauzat reclamanților, singura exprimată în dosar printr-o expertiză tehnică judiciară realizată în condițiile respectării principiului contradictorialității și a dreptului de apărare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că instanța de apel a pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a apreciat, în mod greșit, că valoarea terenului expropriat la data efectuării expertizei, în cuantum de 64.132 lei, a fost calculată cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de apel a reținut că „experții au ținut seama în acest context atât de valorile înscrise în contracte, cât și de valorile din ofertele publice de vânzare, realizând o medie aritmetică a acestora”, întrucât aceștia au precizat că tranzacțiile depuse la dosarul cauzei de Municipiul București „nu pot constitui repere suficiente pentru calcularea valorii imobilului expropriat”.

Apreciază că nu pot fi acceptate opinia instanței de apel și opțiunea experților potrivit căreia „valoarea despăgubirii care ar trebui să fie acordată în cauză este media aritmetică a celor doua valori obținute, respectiv media valorilor înscrise în raportul de expertiză depus în cauză la termenul din data de 18,06.2012 și prezentul” (fila 4, parag. 1 din raportul de expertiză). Pe de o parte, o astfel de soluție încalcă flagrant dispozițiile imperative ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 ; care impune instanței și experților calcularea despăgubirii prin raportare strictă la tranzacții efectiv realizate, la momentul realizării expertizei. Pe de altă parte, combinarea valorii despăgubirii obținute prin raportare la valorile obținute prin raportul refăcut și valorile cuprinse în raportul de expertiză la dosarul instanței de apel nu putea valorifica concluziile acesteia, neputând stabili despăgubirea în cuantum de 64.132 lei pentru terenul expropriat.

În ceea ce privește stabilirea prejudiciului, arată că existența acestuia nu a fost constatată cu certitudine. Astfel, cu privire la evaluarea împrejmuirii, instanța de apel a îmbrățișat opinia majoritară, în condițiile în care reclamanții nu au prezentat autorizația de construire, motiv pentru care nu pot primi despăgubiri pentru aceasta. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, împrejmuirea a fost dată în folosință în anul 1997, iar din autorizația de construire din 23 decembrie 1994, depusă la dosarul cauzei, numai construcția S+P+1E a făcut obiectul autorizării. În plus, materialele folosite la realizarea împrejmuirii pot fi recuperate și refolosite pentru construirea noului gard, astfel încât reclamanții nu pot primi despăgubiri constând în contravaloarea acestuia și de asemenea, să le rămână și materialele de la gardul inițial.

Cu privire la construcția - cabina poartă, reclamanții nu au prezentat autorizația de construire, astfel încât nu pot primi despăgubiri nici pentru aceasta. În ce privește platforma de beton, în completarea la raportul de expertiză tehnică depus la termenul din 20 mai 2013, experții R.V. și S.F. au considerat că sunt afectați 100 mp, expertul C.A. a constatat ca exproprierea a afectat 10,58 mp, în timp ce prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că sunt afectați 42 mp pavele curte.

Având în vedere că sunt contradicții între suprafețele expropriate cuprinse în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 și cele evaluate de experți, nu a fost stabilit un prejudiciu cert în ceea ce privește platforma betonată, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a respins acțiunea reclamanților, întrucât aceștia nu au justificat o altă valoare a prejudiciului decât cea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată. În absența unui prejudiciu cert, instanța de apel, în mod greșit, a valorificat opinia majoritară, care stabilește un prejudiciu total de 107.239 lei, încălcând astfel dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Referitor la căminul apă pentru preluarea apei pluviale, arată că desființarea acestuia nu produce un prejudiciu persoanelor expropriate, atât timp cât, odată cu efectuarea lucrării de supralărgire a Șos.

G.I.S., s-a creat un sistem de canalizare care face inutilă existența acestuia pentru imobilul rămas în proprietatea reclamanților. Cu privire la racordul electric/traseu electric la poarta principală și cabina poartă, racord gaze naturale, traseu electric pentru lămpi de gradină, susține că acestea nu pot fi evaluate în lipsa unei deviz întocmit de un specialist în domeniu, care să arate în ce consta modificarea acestora și care este costul acestor modificări. Pe cale de consecință, soluția nefiind motivată, este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că se impune concluzia că instanța de apel nu și-a respectat obligația de a examina cauza în mod echitabil.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei atacate și pe fond, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor acordate pentru expropriere. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează să fie admis, pentru considerentele ce succed: Sub un prim aspect, Înalta Curte menționează că recursul care, în reglementarea Codului de procedură civilă de la 1865, poate fi exercitat împotriva unei hotărâri judecătorești date în apel, este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată exclusiv pentru motive de nelegalitate.

Aceste critici de nelegalitate trebuie să se subsumeze motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ.; nu pot face obiectul cercetării în recurs stabilirea situației de fapt și interpretarea probelor administrate în cauză, întrucât acestea sunt aspecte care vizează temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate. Pe de altă parte, în căile de atac nu pot fi puse în discuție aspecte care nu au fost deduse judecății în primă instanță. În consecință, cu prilejul examinării criticilor formulate de recurentul-pârât vor fi analizate exclusiv criticile de nelegalitate formulate cu respectarea cadrului procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată. Astfel, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanții au formulat contestație împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, cu referire la cuantumul acestor despăgubiri.

Recurentul a atacat decizia atacată din prisma încălcării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul cauzat reclamanților. În consecință, Înalta Curte, reține că din perspectiva criticilor de nelegalitate care pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează decizia recurată și se subsumează limitelor învestirii primei instanțe, urmează a analiza legalitatea modului în care instanța de apel a determinat cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților. Criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt prevăzute, în mod imperativ, de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă invocată de reclamanți, iar nerespectarea acestora pun în discuție o problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.

Prin urmare, legea impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului bunului supus exproprierii, experții, precum și instanța să țină seama de două criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste și echitabile a despăgubirii), și anume, „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” și respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop în care vor fi aduse și alte dovezi. În ce privește valoarea reală a imobilului expropriat, primul criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța trebuie să aibă în vedere prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare privind imobile de același fel din zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială.

Or, în speță, reperele lucrării de specialitate, astfel cum a fost suplimentată, administrate în fața instanței de fond și consecutiv ale instanței de apel, care le-a preluat integral, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.

Astfel, din constatările raportului de expertiză, astfel cum a fost completat, rezultă că experții, în stabilirea valorii de 64.132 lei aferentă terenului expropriat în suprafață de 54 mp, au făcut media aritmetică între comparabila rezultată din contractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 2012 și trei oferte de vânzare, înlăturând celelalte acte de înstrăinare depuse la dosarul cauzei de către pârât, cu motivarea că nu privesc imobile identice din punct de vedere al localizării și al caracteristicilor acestora și cu argumentarea subiectivă, fără suport probatoriu, în sensul că prețurile din aceste tranzacții sunt sub grilele notariale, ceea ce poate crea suspiciunea că valorile nu sunt cele la care s-au tranzacționat în mod real imobilelor.

Or, chiar și în ipoteza în care contractele de vânzare-cumpărare obținute în vederea utilizării, ca și comparabile pentru calculul despăgubirilor, nu sunt strict învecinate cu imobilul expropriat, experții au posibilitatea să aplice în concret anumiți indici de corecție însă cu expunerea motivelor care justifică adăugirea sau scăderea valorii. Prin urmare, experții aveau obligația de a face verificări cu privire la prețurile terenurilor ce rezultau din tranzacțiile încheiate în zonă, urmând ca pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în considerare doar prețurile din aceste tranzacții. Numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, la data întocmirii raportului de expertiză, experții puteau apela la alte comparabile decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.

La stabilirea despăgubirii, instanța de apel a stabilit o medie aritmetică a valorilor indicate de către cei trei experți, însușindu-și o valoare a terenului expropriat de 64.132 lei, bazată pe argumentul că "experții au ținut seama atât de valorile înscris în contracte, cât și de valorile din ofertele publice de vânzare, realizând o medie aritmetică a acestora”. Astfel, se constată că instanța de apel, fără a se administra probe noi, nu s-a asigurat de respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a preluat concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața tribunalului, prin care experții au stabilit valoarea de 64.132 lei aferentă terenului expropriat pe baza mediei aritmetice între comparabila rezultată din contractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 2012 și trei oferte de vânzare.

Prin urmare, instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor cu încălcarea dispozițiilor legale invocate de reclamanți prin demersul judiciar, modalitatea de stabilire a valorii reale a imobilului plasându-se dincolo de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În ceea ce privește al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanților - prejudiciul, este de observat, în primul rând, că despăgubirile la care se referă dispozițiile art. 26 includ și prejudiciul creat proprietarului, ceea ce presupune că acest prejudiciu este consecința exproprierii, întrucât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.

În al doilea rând, compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamanților, aceștia având obligația de a-l determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele investirii. Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real precum și întinderea acestuia, pe baza dovezilor prezentate. În speță, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, expropriatorul a stabilit despăgubirile pentru imobilul compus din teren în suprafață de 54 mp și construcții (18,28 mp, 42 mp pavele curte, 28,63 mp gard). În ce privește platforma de beton, în completarea la raportul de expertiză tehnică depus la termenul din 20 mai 2013, experții R.V.

și S.F. au considerat că sunt afectați 100 mp, expertul C.A. a constatat ca exproprierea a afectat 10,58 mp, în timp ce prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că sunt afectați 42 mp pavele curte. Experții au stabilit, referitor la prejudiciu, că în calcularea acestuia trebuie avute în vedere clădirea de la poartă, împrejmuirea de la stradă (construită din zidărie, beton, fier forjat) de 35,42 ml, căminul pentru preluarea apei pluviale și traseul de conducte de 10 ml, platforma din beton de 100 mp, instalația - racord electric și traseul electric la poarta principală și cabina de la poartă, de 15 ml, traseul electric pentru lămpile din grădină de 18 ml, racordul pentru gaze naturale de 10 ml, precum și materialul dendrologic (arbori și arbuști) afectat.

În privința stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la stabilirea prejudiciului, instanța de apel, în lipsa unor dovezi administrate sub acest aspect în considerarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a reținut că, deși nu au existat opinii diferite ale experților tehnici, a fost semnalată doar opinia separată a expertului C.A.A. în sensul că, pentru evaluarea racordului și traseului electric, a racordului de gaze și a arborilor existenți pe amplasament, ar trebui să se apeleze pentru stabilirea contravalorii acestora la SC E. SA, la SC R. SA și, respectiv, la un specialist în silvicultură. Față de toate aceste aspecte, se constată că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt, la care să poată fi aplicate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, în privința existenței și întinderii prejudiciului adus proprietarului.

Prin urmare, criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, ca persoane expropriate, în baza Legii nr. 198/2004, în temeiul căreia a fost emisă hotărârea de expropriere din 02 septembrie 2010. În consecință, reținând nelegalitatea hotărârii atacate și incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 315 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu simple oferte de vânzare sau media aritmetică dintre tranzacții și aceste oferte. În vederea identificării unor atare comparabile, instanța de apel va manifesta rol activ potrivit art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., respectiv va administra nemijlocit dovezile necesare întocmirii raportului de expertiză în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sens în care va solicita relații la C.N.P., O.C.P.I., Primărie, D.T.I.L.

(în măsura în care aceste entități au o existență autonomă), urmând ca pe baza informațiilor primite privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare prețurile din aceste tranzacții, iar, după aceea, instanța de apel se va pronunța asupra legalității sentinței de fond sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părții supuse măsurii exproprierii. Apreciind fondat și motivul de recurs referitor la nestabilirea deplină a situației de fapt referitoare la existența și întinderea prejudiciului adus proprietarului, instanța de apel, cu ocazia rejudecării, urmează să administreze probe, inclusiv prin intermediul unei noi expertize ce va fi efectuată în speță, prin care să determine cu certitudine existența prejudiciului, componentele acestuia și valoarea fiecărui element al prejudiciului, în scopul determinării caracterului cert al întinderii acestuia.

În consecință, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea art. 26 din Legea nr. 33/1994 în baza art. 312 alin. (1) și (3) și art. 315 C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și, pe cale de consecință, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei nr. 279/A din 7 noiembrie 2013 Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2014.