ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 20 octombrie 2010,

reclamanții S.D. și S.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București, prin primarul general, anularea hotărârii din 02 septembrie 2010 și

obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum de 539.831 lei ca urmare

a exproprierii imobilului compus din teren în suprafață de 54 mp și construcții

- 18,28 mp, 42 mp pavele curte, 28,63 mp gard, situat în București, sector 1.

Prin sentința civilă nr.

1107 din 27 mai 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins,

ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanții S.D. și S.G.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea din 02 septembrie 2010 au

fost acordate reclamanților despăgubiri în cuantum de 76.966 lei ca urmare a

exproprierii imobilului compus din teren și construcții

Potrivit

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite.

La calculul

cuantumului despăgubirilor se va ține seama de prețul cu care se vând în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

În acest sens, la

evaluarea cuantumului despăgubirilor se va avea în vedere prețul cu care se vând

în mod obișnuit imobilele de același fel din unitatea administrativ teritorială

la data întocmirii raportului de expertiză și anume, în raport de ofertele

concrete stabilite prin contracte de vânzare-cumpărare.

Ca urmare, tribunalul

a reținut valorile constatate prin completarea la raportul de expertiză,

întocmit de experți R.V., S.F. și C.A.A.

Astfel, pentru

terenul în suprafață de 54 mp, s-a reținut suma de 64.132 lei sumă ce s-a

stabilit în raport de ofertele concrete din actele de vânzare-cumpărare depuse

de către pârât prin comparație, apreciindu-se că reprezintă valoarea reală a

terenului expropriat în lipsa dovezilor contrare din partea reclamanților.

Referitor la

prejudiciul creat ca urmare a exproprierii terenului s-a reținut că prin

hotărârea contestată despăgubirile oferite au avut în vedere și construcții, respectiv

anexă în suprafață de 18,28 mp, pavele curte în suprafață de 42 mp și gard de

28,63 ml.

În stabilirea valorii

prejudiciului, legiuitorul a stabilit că persoanele care invocă un asemenea

prejudiciu au obligația de a prezenta dovezi în acest sens.

Din actele dosarului

s-a reținut că reclamanții nu au prezentat acte care să justifice o altă

valoare a prejudiciului decât cea stabilită prin hotărârea contestată.

În consecință, având

în vedere că valoarea despăgubirilor, astfel cum a fost stabilită de către

comisia de experți (completare la raportul de expertiză filele 245-255) este

mai mică decât valoarea stabilită prin hotărâre, tribunalul a apreciat că sunt

incidente dispozițiile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora

aceasta nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin Decizia civilă nr. 279/A din 7

noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, a admis apelul, a schimbat în tot sentința

atacată, în sensul că a admis cererea formulată de reclamanți, a anulat

Hotărârea din 02 septembrie 2010 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004

din cadrul Primăriei municipiului București și a obligat pârâtul la

plata către reclamanți a sumei de 171.371 lei, cu titlu de despăgubiri

pentru imobilul expropriat.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond nu a

înțeles să valorifice pe deplin concluziile expertizei tehnice pe care a

încuviințat-o, ca fiind utilă soluționării cauzei, motivând respingerea

acțiunii doar prin raportare la

valoarea despăgubirilor stabilite pentru

teren într-una dintre variantele raportului, de 64.132 lei, fără a motiva însă

de ce înlătură concluziile experților referitoare la celelalte prejudicii

suferite de reclamanți prin actul exproprierii, apreciind doar că reclamanții

ar fi trebuit să dovedească respectivele daune „cu acte care să justifice o

altă valoare a prejudiciului decât cea stabilită prin hotărârea contestată” -

deși, expertiza, probă la administrarea căreia chiar legea face trimitere

expresă, a avut ca obiectiv, alături de evaluarea imobilului expropriat, și

stabilirea împrejurării dacă prin expropriere s-a creat un prejudiciu reclamanților,

urmând a se preciza în ce a constat acest prejudiciu și valoarea sa.

Instanța de apel

a reținut că, potrivit raportului de expertiză întocmit în fața

primei instanțe,

prejudiciul

real produs reclamanților prin expropriere nu a constat doar în privarea de

terenul în suprafață de 54 mp și construcții - 18,28 mp anexă, 42 mp pavele

curte, 28,63 ml gard, așa cum s-a menționat în Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor din 02 septembrie 2010, care face obiectul contestației.

Experții au

stabilit, referitor la prejudiciu, că în calcularea acestuia trebuie avute în

vedere clădirea de la poartă, împrejmuirea de la stradă (construită din

zidărie, beton, fier forjat) de 35,42 ml, căminul pentru preluarea apei

pluviale și traseul de conducte de 10 ml, platforma din beton de 100 mp,

instalația - racord electric și traseul electric la poarta principală și cabina

de la poartă, de 15 ml, traseul electric pentru lămpile din grădină de 18 ml,

racordul pentru gaze naturale de 10 ml, precum și materialul dendrologic (arbori

și arbuști) afectat.

Instanța de apel

a mai reținut că nu au existat opinii diferite ale experților tehnici în

privința stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la stabilirea

prejudiciului, existând doar o opinie separată a expertului C.A.A. în sensul că,

pentru evaluarea racordului și traseului electric, a racordului de gaze și a

arborilor existenți pe amplasament, ar trebui să se apeleze pentru stabilirea

contravalorii acestora la SC E. SA, la SC R. SA și, respectiv, la un specialist

în silvicultură.

Pentru prejudiciul

astfel stabilit, ceilalți doi experți din componența comisiei au indicat

valoarea de 107.239 lei.

S-a constatat că

criteriul pentru stabilirea despăgubirilor datorate pentru expropriere prevăzut

de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care făceau

trimitere prevederile Legii nr. 198/2004 referitoare la judecarea contestației

îndreptate împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor emisă de

expropriator (respectiv, art. 9, în același sens fiind însă și actualele

prevederi ale art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010), este cel al prețului

cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

În completarea

raportului de expertiză dispusă de prima instanță ca urmare a încuviințării

obiecțiunilor formulate în cauză, toți experții judiciari au arătat că

înscrisurile depuse de pârâtă, respectiv contractele de vânzare-cumpărare

invocate în apărare, deși „au fost avute în vedere la întocmirea prezentului

raport”, „nu pot constitui repere suficiente pentru calcularea valorii

imobilului expropriat, întrucât nu privesc imobile identice din punct de vedere

al localizării și al caracteristicilor acestuia” (fila 247 dosar fond). Experții

au ținut seama în acest context atât de valorile înscrise în contracte, cât și

de valorile din ofertele publice de vânzare, realizând o medie aritmetică a

acestora.

În aceste

împrejurări, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la data efectuării expertizei

ca fiind de 64.132 lei, existând în acest sens un punct de vedere unitar al

experților desemnați în cauză.

Referitor la

criteriul pentru stabilirea despăgubirilor datorate pentru expropriere prevăzut

de dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care făceau trimitere

prevederile Legii nr. 198/2004, instanța de apel a reținut că, în

ceea ce privește stabilirea valorii terenului expropriat, experții au arătat că

nu există tranzacții imobiliare suficiente și obiective care să poată singure

să fundamenteze calculul corect al despăgubirii, situație în care au avut în

vedere și ofertele de piață, făcând o medie a valorilor, iar în faza devolutivă

a apelului - cale de atac declarată numai de reclamanți - nu s-au depus, în

cadrul probei cu înscrisuri, alte contracte spre comparație, nefiind solicitată

efectuarea unei alte expertize de niciuna dintre părți.

Prin urmare, curtea a

apreciat că despăgubirea trebuie stabilită și în apel pe baza raportului de

expertiză completat întocmit în fața primei instanțe, având în vedere că

experții de la fond au arătat detaliat care sunt rațiunile pentru care

singurele contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar nu pot fi considerate

elemente de comparație pentru determinarea despăgubirilor în cadrul respectivei

lucrări de specialitate numai pe baza acestora,

în concordanță cu exigențele normei

legale menționate, având în vedere totodată opinia majoritară a experților

pentru determinarea întinderii prejudiciului cauzat reclamanților, singura

exprimată în dosar printr-o expertiză tehnică judiciară realizată în condițiile

respectării principiului contradictorialității și a dreptului de apărare.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că instanța de apel a

pronunțat hotărârea cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, fiind incident motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a

apreciat, în mod greșit, că valoarea terenului expropriat la data efectuării

expertizei, în cuantum de 64.132 lei, a fost calculată cu respectarea dispozițiilor

legale.

Instanța

de apel a reținut că „experții au ținut seama în acest context atât de valorile

înscrise în contracte, cât și de valorile din ofertele publice de vânzare,

realizând o medie aritmetică a acestora”, întrucât aceștia au precizat că

tranzacțiile depuse la dosarul cauzei de Municipiul București „nu pot constitui

repere suficiente pentru calcularea valorii imobilului expropriat”.

Apreciază

că nu pot fi acceptate opinia instanței de apel și opțiunea experților potrivit

căreia „valoarea despăgubirii care ar trebui să fie acordată în cauză este

media aritmetică a celor doua valori obținute, respectiv media valorilor

înscrise în raportul de expertiză depus în cauză la termenul din data de

18,06.2012 și prezentul” (fila 4, parag. 1 din raportul de expertiză).

Pe

de o parte, o astfel de soluție încalcă flagrant dispozițiile imperative ale art.

26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

;

care impune instanței și

experților calcularea despăgubirii prin raportare strictă la tranzacții efectiv

realizate, la momentul realizării expertizei.

Pe de altă parte,

combinarea valorii despăgubirii obținute prin raportare la valorile obținute

prin raportul refăcut și valorile cuprinse în raportul de expertiză la dosarul instanței

de apel nu putea valorifica concluziile acesteia, neputând stabili despăgubirea

în cuantum de 64.132 lei pentru terenul expropriat.

În ceea ce privește

stabilirea prejudiciului, arată că existența acestuia nu a fost constatată

cu certitudine.

Astfel, cu privire la evaluarea împrejmuirii, instanța de apel a îmbrățișat

opinia majoritară, în condițiile în care reclamanții nu au prezentat

autorizația de construire, motiv pentru care nu pot primi despăgubiri pentru

aceasta. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, împrejmuirea a fost dată

în folosință în anul 1997, iar din autorizația de construire din 23 decembrie 1994,

depusă la dosarul cauzei, numai construcția S+P+1E a făcut obiectul

autorizării.

În plus, materialele

folosite la realizarea împrejmuirii pot fi recuperate și refolosite pentru

construirea noului gard, astfel încât reclamanții nu pot primi despăgubiri

constând în contravaloarea acestuia și de asemenea, să le rămână și materialele

de la gardul inițial.

Cu privire la construcția

- cabina poartă, reclamanții nu au prezentat autorizația de construire,

astfel încât nu pot primi despăgubiri nici pentru aceasta.

În

ce privește platforma de beton, în completarea la raportul de expertiză

tehnică depus la termenul din 20 mai 2013, experții R.V. și S.F. au considerat

că sunt

afectați

100 mp, expertul C.A. a constatat ca exproprierea a afectat 10,58 mp, în timp

ce prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că sunt afectați 42 mp pavele

curte.

Având

în vedere că sunt contradicții între suprafețele expropriate cuprinse în

Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010 și cele evaluate

de experți, nu a fost stabilit un prejudiciu cert în ceea ce privește platforma

betonată, motiv pentru care instanța de fond în mod corect a respins acțiunea

reclamanților, întrucât aceștia nu au justificat o altă valoare a prejudiciului

decât cea stabilită prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor contestată.

În

absența unui prejudiciu cert, instanța de apel, în mod greșit, a valorificat

opinia majoritară, care stabilește un prejudiciu total de 107.239 lei,

încălcând astfel dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Referitor

la căminul apă pentru preluarea apei pluviale,

arată că desființarea acestuia nu

produce un prejudiciu persoanelor expropriate, atât timp cât, odată cu

efectuarea lucrării de supralărgire a Șos. G.I.S., s-a creat un sistem de

canalizare care face inutilă existența acestuia pentru imobilul rămas în

proprietatea reclamanților.

Cu

privire la racordul electric/traseu electric la poarta principală și cabina

poartă, racord gaze naturale, traseu electric pentru lămpi de gradină, susține

că

acestea

nu pot fi evaluate în lipsa unei deviz întocmit de un specialist în domeniu,

care să arate în ce consta modificarea acestora și care este costul acestor

modificări.

Pe cale de

consecință, soluția nefiind motivată, este incident motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că se impune concluzia că

instanța de apel nu și-a respectat obligația de a examina cauza în mod

echitabil.

Pentru aceste motive,

solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei atacate și

pe fond, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, iar, în

subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul diminuării cuantumului

despăgubirilor acordate pentru expropriere.

Examinând decizia atacată

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat

și urmează să fie admis, pentru considerentele ce succed:

Sub un prim aspect,

Înalta Curte menționează că recursul care, în reglementarea Codului de

procedură civilă de la 1865, poate fi exercitat împotriva unei hotărâri judecătorești

date în apel, este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată exclusiv

pentru motive de nelegalitate.

Aceste critici de

nelegalitate trebuie să se subsumeze motivelor prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.; nu pot face obiectul cercetării în recurs stabilirea situației de fapt și

interpretarea probelor administrate în cauză, întrucât acestea sunt aspecte

care vizează temeinicia, iar nu legalitatea hotărârii atacate.

Pe de altă parte, în

căile de atac nu pot fi puse în discuție aspecte care nu au fost deduse

judecății în primă instanță.

În consecință, cu

prilejul examinării criticilor formulate de recurentul-pârât vor fi analizate

exclusiv criticile de nelegalitate formulate cu respectarea cadrului procesual

sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, Înalta Curte

reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamanții au formulat contestație împotriva

Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, cu referire la

cuantumul acestor despăgubiri.

Recurentul a atacat

decizia atacată din prisma încălcării și aplicării greșite a

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește

valoarea reală a imobilului expropriat și prejudiciul cauzat

reclamanților.

În consecință, Înalta

Curte, reține că din perspectiva criticilor de nelegalitate care pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează decizia

recurată și se subsumează limitelor învestirii primei instanțe, urmează a

analiza legalitatea modului în care instanța de apel a determinat cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamanților.

Criteriile de

stabilire a cuantumului despăgubirii în caz de expropriere sunt prevăzute, în

mod imperativ, de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, normă

invocată de reclamanți, iar nerespectarea acestora pun în discuție o

problemă de încălcare a legii.

Astfel, potrivit art.

26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după

caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia”.

Prin urmare, legea

impune ca, la calcularea cuantumului despăgubirilor cuvenite proprietarului

bunului supus exproprierii, experții, precum și instanța să țină seama de două

criterii legale (instituite ca atare prin lege, în scopul cuantificării juste

și echitabile a despăgubirii), și anume, „prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele” și respectiv „daunele” aduse proprietarului, scop în care

vor fi aduse și alte dovezi.

În

ce privește valoarea reală a imobilului expropriat, primul criteriu în

stabilirea cuantumului despăgubirii, experții, precum și

instanța trebuie să aibă în vedere prețul plătit efectiv și consemnat ca

atare în contractele de vânzare-cumpărare privind imobile de același fel din

zonele locale situate în aceeași unitate administrativ teritorială.

Or, în speță,

reperele lucrării de specialitate, astfel cum a fost suplimentată, administrate

în fața instanței de fond și consecutiv ale instanței de apel, care

le-a preluat integral, s-au raportat la alte criterii decât cele legale.

Astfel, din

constatările raportului de expertiză, astfel cum a fost completat, rezultă că

experții, în stabilirea valorii de 64.132 lei aferentă terenului expropriat în

suprafață de 54 mp, au făcut media aritmetică între comparabila rezultată

din contractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 2012 și trei oferte de

vânzare, înlăturând celelalte acte de înstrăinare depuse la dosarul cauzei de

către pârât, cu motivarea că nu privesc imobile identice din punct de vedere al

localizării și al caracteristicilor acestora și cu argumentarea

subiectivă, fără suport probatoriu, în sensul că prețurile din aceste

tranzacții sunt sub grilele notariale, ceea ce poate crea suspiciunea că

valorile nu sunt cele la care s-au tranzacționat în mod real imobilelor.

Or, chiar și în

ipoteza în care contractele de vânzare-cumpărare obținute în vederea utilizării,

ca și comparabile pentru calculul despăgubirilor, nu sunt strict învecinate cu

imobilul expropriat, experții au posibilitatea să aplice în concret anumiți

indici de corecție însă cu expunerea motivelor care justifică adăugirea sau

scăderea valorii.

Prin urmare, experții

aveau obligația de a face verificări cu privire la prețurile terenurilor ce

rezultau din tranzacțiile încheiate în zonă, urmând ca pe baza informațiilor

primite privind tranzacțiile încheiate în zonă să procedeze la evaluare, luând în

considerare doar prețurile din aceste tranzacții.

Numai în măsura în

care informațiile culese în urma acestor verificări indicau neîncheierea de

contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, la data

întocmirii raportului de expertiză, experții puteau apela la alte comparabile

decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.

La stabilirea

despăgubirii, instanța de apel a stabilit o medie aritmetică a valorilor

indicate de către cei trei experți, însușindu-și o valoare a terenului

expropriat de 64.132 lei, bazată pe argumentul că "experții au

ținut seama atât de valorile înscris în contracte, cât și de valorile

din ofertele publice de vânzare, realizând o medie aritmetică a acestora”.

Astfel, se constată

că instanța de apel, fără a se administra probe noi, nu s-a asigurat de

respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a preluat

concluziile suplimentului la raportul de expertiză efectuat în fața

tribunalului, prin care experții au stabilit valoarea de 64.132 lei

aferentă terenului expropriat pe baza mediei aritmetice între comparabila

rezultată din contractul de vânzare-cumpărare din 31 mai 2012 și trei

oferte de vânzare.

Prin urmare,

instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor cu încălcarea

dispozițiilor legale invocate de reclamanți prin demersul judiciar,

modalitatea de stabilire a valorii reale a imobilului plasându-se dincolo de

criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, ceea ce atrage

nelegalitatea hotărârii pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În ceea ce

privește al doilea criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea despăgubirii

cuvenite reclamanților - prejudiciul,

este de observat,

în primul rând, că despăgubirile la care se referă dispozițiile art. 26 includ

și prejudiciul creat proprietarului, ceea ce presupune că acest prejudiciu este

consecința exproprierii, întrucât dauna adusă proprietarului trebuie să acopere

pierderea suferită de persoana afectată de măsura exproprierii.

În al doilea rând,

compunerea prejudiciului

este

la latitudinea reclamanților, aceștia având obligația de a-l

determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului

disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele investirii.

Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă

sau nu, un prejudiciu real precum și întinderea acestuia, pe baza

dovezilor prezentate.

În speță, prin

Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, expropriatorul a stabilit

despăgubirile pentru imobilul compus din teren în suprafață de 54 mp și

construcții (18,28 mp, 42 mp pavele curte, 28,63 mp gard).

În

ce privește platforma de beton, în completarea la raportul de expertiză

tehnică depus la termenul din 20 mai 2013, experții R.V. și S.F. au considerat

că sunt

afectați

100 mp, expertul C.A. a constatat ca exproprierea a afectat 10,58 mp, în timp

ce prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 02 septembrie 2010, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a constatat că sunt afectați 42 mp pavele

curte.

Experții au

stabilit, referitor la prejudiciu, că în calcularea acestuia trebuie avute în

vedere clădirea de la poartă, împrejmuirea de la stradă (construită din

zidărie, beton, fier forjat) de 35,42 ml, căminul pentru preluarea apei

pluviale și traseul de conducte de 10 ml, platforma din beton de 100 mp,

instalația - racord electric și traseul electric la poarta principală și cabina

de la poartă, de 15 ml, traseul electric pentru lămpile din grădină de 18 ml,

racordul pentru gaze naturale de 10 ml, precum și materialul dendrologic

(arbori și arbuști) afectat.

În privința

stabilirii elementelor care trebuie avute în vedere la stabilirea

prejudiciului, instanța de apel, în lipsa unor dovezi administrate sub acest

aspect în considerarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994,

a reținut că, deși nu au existat opinii diferite ale experților

tehnici, a fost semnalată doar opinia separată a expertului C.A.A. în sensul

că, pentru evaluarea racordului și traseului electric, a racordului de gaze și

a arborilor existenți pe amplasament, ar trebui să se apeleze pentru stabilirea

contravalorii acestora la SC E. SA, la SC R. SA și, respectiv, la un specialist

în silvicultură.

Față de toate

aceste aspecte, se constată că instanța de apel nu a stabilit pe deplin

situația de fapt, la care să poată fi aplicate dispozițiile legale în

materie, respectiv art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994,

în privința

existenței și întinderii prejudiciului adus proprietarului.

Prin urmare,

criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt

de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru

lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamanților, ca persoane expropriate, în baza

Legii nr. 198/2004, în temeiul căreia a fost emisă hotărârea de expropriere din

02 septembrie 2010.

În consecință,

reținând nelegalitatea hotărârii atacate și incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 315 C. proc. civ., cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare instanței de apel.

Cu ocazia

rejudecării, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de

către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege,

urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților în

raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză”, preț rezultat din contracte de vânzare-cumpărare autentice, iar nu

simple oferte de vânzare sau media aritmetică dintre tranzacții și

aceste oferte.

În vederea

identificării unor atare comparabile, instanța de apel va manifesta rol activ potrivit

art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., respectiv va administra nemijlocit

dovezile necesare întocmirii raportului de expertiză în conformitate cu

prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sens în care va solicita

relații la C.N.P., O.C.P.I., Primărie, D.T.I.L. (în măsura în care aceste

entități au o existență autonomă), urmând ca pe baza informațiilor primite

privind tranzacțiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în

considerare prețurile din aceste tranzacții, iar, după aceea, instanța de

apel se va pronunța asupra legalității sentinței de fond sub aspectul

cuantumului despăgubirilor acordate părții supuse măsurii exproprierii.

Apreciind fondat

și motivul de recurs referitor la nestabilirea deplină a situației de

fapt referitoare la existența și întinderea prejudiciului adus

proprietarului, instanța de apel, cu ocazia rejudecării, urmează să

administreze probe, inclusiv prin intermediul unei noi expertize ce va fi

efectuată în speță, prin care să determine cu certitudine existența

prejudiciului, componentele acestuia și valoarea fiecărui element al

prejudiciului, în scopul determinării caracterului cert al întinderii acestuia.

În consecință, constatând

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea art. 26 din Legea nr.

33/1994 în baza art. 312 alin. (1) și (3) și art. 315 C. proc. civ., cu

referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și,

pe cale de consecință, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin primarul general împotriva Deciziei

nr. 279/A din 7 noiembrie 2013 Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2014.