ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2015

Asupra apelului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), în baza art. 465 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 30880/3/2006. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat. S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a revizuentului să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că, la data de 31 octombrie 2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. 30880/3/2006, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 465 C. proc. pen. Revizuentul a apreciat că se impune admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, în vederea readministrării probelor, respectiv pentru reaudierea martorilor, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile art. 5 din C.E.D.O. A arătat că a fost achitat de către instanța de fond, iar condamnarea ulterioară nu poate decât să antreneze încălcarea exigențelor art. 6 din C.E.D.O.

Analizând cererea formulată de revizuent, Curtea de Apel București a constatat următoarele: Prin sentința penală nr. 438 din 25 mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, a fost condamnat inculpatul V.M., zis „M.

a lui S.", la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în dauna părții vătămate Ș.M. În baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 prin decizia penală nr. 220 din 16 martie 2005 a Tribunalului Prahova și a fost contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007. S-a constatat executată pedeapsa și s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara. S-a reținut că faptele comise de inculpații P.D.O., zis M., D.B. zis C., G.I., zis J., C.S., C.C.M., S.C., zis R.B., A.C.G., V.M., zis „M. a lui S.", N.D., zis „D.C.", B.A.A., zis „C." și I.E.G., zis „G.C.", care, în diferite perioade de timp, singuri sau împreună cu alte persoane, au aderat sau sprijinit grupul infracțional organizat descris anterior, în scopul săvârșirii împreună cu membrii acestuia a unor infracțiuni grave, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele: În baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M., zis „M. a lui S.", pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, la pedeapsa închisorii de 3 ani. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 65 alin. (2) și (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului V.M., zis „M.

a lui S.", pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, în dauna părții vătămate Ș.M., de la 9 luni, la 3 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a contopit restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, art. 33 și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. În baza art. 35 C. pen. anterior rap. la art. 65 alin. (2) și (3) din același cod, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007 și a fost înlăturată mențiunea privind constatarea ca executată a pedepsei. Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele: Au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, de inculpații A.G.D., A.T., A.C.G., B.M.E., B.A.A., C.M.B., D.A., D.F., D.N., G.I., I.E.G., M.G., N.R.F., P.S.R., R.R.C., C.S., D.B., I.L.D., S.C., T. (C.) C.M., T.C.Z., V.M., S.D.

și A.I. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost casată, în parte, decizia atacată și, în rejudecare, printre altele: A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului V.M., de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.

anterior cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, în dauna părții vătămate Ș.M.; restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005. S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior și art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții vătămate Ș.M.

În baza art. 61 C. pen. anterior și art. 35 alin. (1) din același cod, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu restul de 157 zile închisoare rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a dispus ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen.

anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale. S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007. Împotriva deciziei penale nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 30880/3/2006, condamnatul V.M. a formulat o cerere de revizuire, susținând că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional, respectiv art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Examinând calea extraordinară de atac prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte a constatat următoarele: Conform dispozițiilor art. 465 alin. (1) C. proc.

pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate. În alin. (3) al art. 465 C. proc. pen. se prevede că cererea de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

S-a observat că, prin sentința penală nr. 438 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus achitarea revizuentului V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Ulterior, prin decizia penală nr. 199/A din 12 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții vătămate Ș.M. S-a reținut că revizuentul a criticat faptul că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional, respectiv art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că instanța nu a dispus audierea martorilor invocați în susținerea acuzării, reapreciind materialul probator fără o analiză directă, nemijlocită a acestuia.

S-a constatat că încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., raportat la dispozițiile art. 6 C.E.D.O., decurge din hotărârea Curții de Apel București, care a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, infracțiune pentru care prima instanță dispusese achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 10 lit. a) din același cod. S-a mai constatat intervenită prescripția specială a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior. Raportat la faptul că în fața instanței de prim control judiciar s-a produs încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului condamnat V.M., față de prevederile art. 465 C. proc.

pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare. Cauza fost înregistrată la data de 19 ianuarie 2015, sub nr. 307/2/2015 la Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Această din urmă instanță a avut în vedere că, potrivit disp. art. 465 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Revizuirea în cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului", hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Per a contrario, în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți, persoanele enumerate în disp. art. 465 alin. (2) C. proc. pen. - respectiv, persoana al cărei drept a fost încălcat, membrii de familie ai condamnatului, chiar și după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului și procurorul -, nu au deschisă calea de atac a revizuirii pentru readministrarea probatoriului, excepțiile de la principiul securității juridice și de la autoritatea de lucru judecat fiind de strictă interpretare.

Așa fiind, în temeiul art. 465 alin. (10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), revizuentul V.M. a declarat recurs, invocând prevederile art. 465 alin. (12) C. proc. pen., fără a indica însă motivele ce stau la baza promovării căii de atac. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 aprilie 2015, calea de atac promovată de revizuent fiind calificată drept apel.

La termenul de judecată din data de 11 mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității apelului. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a hotărârii. Totodată, la același termen, apelantul revizuent a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea căii de atac promovate - cu privire la care a apreciat că este admisibilă -, desființarea deciziei penale atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecința rejudecării cauzei. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil, pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speță, revizuentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), prin care, în baza art. 465 alin. (10) C. proc. pen., i-a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 30880/3/2006. Deși apelantul revizuent a apreciat că hotărârea atacată poate fi supusă controlului judiciar, făcând trimitere la dispozițiile art. 465 alin. (12) C. proc. pen. (conform cărora hotărârea pronunțată este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită), se constată că aceasta este definitivă, în contextul în care a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revizuire ce a vizat o decizie pronunțată în apel.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție, ceea ce este inadmisibil. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul V.M. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015). Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2015.