ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2015

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra apelului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia penală nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015),

în baza art. 465 alin. (10) C. proc.

pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de

revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr.

30880/3/2006.

În

temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul

la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus ca onorariul apărătorului din

oficiu care a asigurat asistența juridică a revizuentului să se avanseze din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

a reținut că, la data de 31 octombrie 2014, pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul V.M. împotriva

deciziei penale nr. 2737 din 1 octombrie 2014 pronunțată de aceeași instanță în

Dosarul nr. 30880/3/2006, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 465 C. proc.

pen.

Revizuentul a apreciat că se impune admiterea

cererii de revizuire și rejudecarea cauzei, în vederea readministrării probelor,

respectiv pentru reaudierea martorilor, având în vedere că s-au încălcat dispozițiile

art. 5 din C.E.D.O. A arătat că a fost achitat de către instanța de fond, iar condamnarea

ulterioară nu poate decât să antreneze încălcarea exigențelor art. 6 din C.E.D.O.

Analizând cererea formulată de revizuent,

Curtea de Apel București a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 438 din 25

mai 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au hotărât următoarele:

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă

prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. anterior,

cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, a fost condamnat inculpatul

V.M., zis „M. a lui S.", la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj, în dauna părții vătămate Ș.M.

În

baza art. 61 C. pen. anterior, s-a revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Câmpina,

rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 prin decizia penală nr. 220 din 16

martie 2005 a Tribunalului Prahova și a fost contopit restul rămas neexecutat de

157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același

cod, pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsă durata

reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007.

S-a constatat executată pedeapsa și s-a

revocat măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a reținut că faptele comise de inculpații

P.D.O., zis M., D.B. zis C., G.I., zis J., C.S., C.C.M., S.C., zis R.B., A.C.G.,

V.M., zis „M. a lui S.", N.D., zis „D.C.", B.A.A., zis „C." și I.E.G.,

zis „G.C.", care, în diferite perioade de timp, singuri sau împreună cu alte

persoane, au aderat sau sprijinit grupul infracțional organizat descris anterior,

în scopul săvârșirii împreună cu membrii acestuia a unor infracțiuni grave, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă

a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003.

Prin decizia penală nr. 199/A din 12

iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul

nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele:

În

baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul

V.M., zis „M. a lui S.",

pentru săvârșirea infracțiunii

de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, la

pedeapsa închisorii de 3 ani.

În

baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 65

alin. (2) și (3) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă

complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) din același cod, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

În

baza art 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului, cu

titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina,

rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a contopit restul rămas neexecutat

de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului

V.M., zis „M. a lui S.", pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută

de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și

b) din același cod, în dauna părții vătămate Ș.M., de la 9 luni, la 3 ani închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. anterior s-a interzis inculpatului, cu

titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei principale.

În

baza art. 61 C. pen. anterior, a fost revocat beneficiul liberării

condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina,

rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a contopit restul rămas neexecutat

de 157 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În

baza art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003, art. 33 și

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate

în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În

baza art. 35 C. pen. anterior rap. la art. 65 alin. (2)

și (3) din același cod, s-a interzis inculpatului, cu titlu de

pedeapsă

complementară, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului,

cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod, pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art 88 C. pen. anterior, s-a dedus din pedeapsa aplicată

durata reținerii și a arestării preventive de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007 și

a fost înlăturată mențiunea privind constatarea ca executată a pedepsei.

Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie

2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 30880/3/2006, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare

a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București, de inculpații A.G.D., A.T., A.C.G., B.M.E., B.A.A., C.M.B., D.A., D.F.,

D.N., G.I., I.E.G., M.G., N.R.F., P.S.R., R.R.C., C.S., D.B., I.L.D., S.C., T. (C.)

C.M., T.C.Z., V.M., S.D. și A.I. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie

2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost casată, în parte,

decizia atacată și, în rejudecare, printre altele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului V.M., de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. anterior, în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea

lor, după cum urmează: 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. (1)

lit. a) și b) C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod; 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. (1)

C. pen. anterior cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod, în dauna

părții vătămate Ș.M.; restul rămas neexecutat de 157 zile închisoare din pedeapsa

de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 99 din 08

februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina, rămasă definitivă la data de 06

aprilie 2005.

S-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și,

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior

și art. 122 alin. (1) lit. d) rap. la art. 124 C. pen. anterior, s-a dispus încetarea

procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj,

prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții vătămate

Ș.M.

În

baza art. 61 C. pen. anterior și art. 35 alin. (1) din același

cod, a fost contopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu restul de 157 zile

închisoare rămas de executat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 99 din 08 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Câmpina,

rămasă definitivă la data de 06 aprilie 2005 și s-a dispus ca inculpatul să execute

în final pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, pe o

durată de 2 ani.

În

baza art. 71 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același

cod, pe durata executării pedepsei principale.

S-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția

de la 17 mai 2006 la 01 martie 2007.

Împotriva deciziei penale nr. 2737 din

1 octombrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală în Dosarul nr. 30880/3/2006, condamnatul V.M. a formulat o cerere de revizuire,

susținând că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional,

respectiv art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând calea extraordinară de atac

prin prisma dispozițiilor legale,

Înalta Curte a constatat următoarele:

Conform dispozițiilor art. 465 alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale

ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului

dintre

stat și reclamanți, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave

ale încălcării Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

și a protocoalelor adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată

decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În

alin. (3) al art. 465 C. proc. pen. se prevede că cererea

de revizuire se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire

se cere.

S-a observat că, prin sentința penală

nr. 438 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

s-a dispus achitarea revizuentului V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de aderare

sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de

art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Ulterior, prin decizia penală nr. 199/A

din 12 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37

alin. (1) lit. a) și b) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul V.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional

organizat, la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Prin decizia penală nr. 2737 din 1 octombrie

2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus

încetarea procesului penal față de inculpatul V.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. anterior, comisă în dauna părții

vătămate Ș.M.

S-a reținut că revizuentul a criticat faptul

că a fost condamnat cu încălcarea normelor imperative ale dreptului internațional,

respectiv art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

în sensul că instanța nu a dispus audierea martorilor invocați în susținerea acuzării,

reapreciind materialul probator fără o analiză directă, nemijlocită a acestuia.

S-a constatat că încălcarea aparentă a

drepturilor revizuentului condamnat V.M., raportat la dispozițiile art. 6 C.E.D.O.,

decurge din hotărârea Curții de Apel București, care a dispus condamnarea pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr.

39/2003, infracțiune pentru care prima instanță dispusese achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, raportat la art. 10 lit. a) din același

cod.

S-a mai constatat intervenită prescripția

specială a răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de șantaj prev. de

art. 194 alin. (1) C. pen. anterior.

Raportat la faptul că în fața instanței

de prim control judiciar s-a produs încălcarea aparentă a drepturilor revizuentului

condamnat V.M., față de prevederile art. 465 C. proc. pen., s-a dispus trimiterea

cererii de revizuire la Curtea de Apel București, spre competentă soluționare.

Cauza fost înregistrată la data de 19

ianuarie 2015, sub nr. 307/2/2015 la Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Această din urmă instanță a avut în vedere

că, potrivit disp. art. 465 C. proc. pen., cu denumirea marginală „Revizuirea în

cazul hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului", hotărârile definitive

pronunțate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat

o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei

de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile a litigiului dintre stat și reclamanți,

pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecințele grave ale încălcării Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a protocoalelor

adiționale la aceasta continuă să se producă și nu poate fi remediată decât prin

revizuirea hotărârii pronunțate.

Per a contrario, în cauzele în care Curtea

Europeană a Drepturilor Omului nu a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților

fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluționării amiabile

a litigiului dintre stat și reclamanți, persoanele enumerate în disp. art. 465

alin. (2) C. proc. pen. - respectiv, persoana al cărei drept a fost încălcat, membrii

de familie ai condamnatului, chiar și după moartea acestuia, numai dacă cererea

este formulată în favoarea condamnatului și procurorul -, nu au deschisă calea de

atac a revizuirii pentru readministrarea probatoriului, excepțiile de la principiul

securității juridice și de la autoritatea de lucru judecat fiind de strictă interpretare.

Așa fiind, în temeiul art. 465 alin.

(10) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată

de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 199/A din 12 iulie 2013, pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva deciziei penale nr. 407/A din

16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 307/2/2015 (222/2015), revizuentul V.M. a declarat recurs,

invocând prevederile art. 465 alin.

(12) C. proc. pen., fără a indica însă motivele ce stau la baza promovării căii

de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 16 aprilie 2015,

calea de atac promovată de revizuent fiind calificată drept apel.

La termenul de judecată din data de 11

mai 2015, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității apelului.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public, ale apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul revizuent și ultimul

cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a hotărârii.

Totodată, la același termen, apelantul

revizuent a depus la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea căii de atac promovate

- cu privire la care a apreciat că este admisibilă -, desființarea deciziei penale

atacate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire, cu consecința rejudecării cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este inadmisibil,

pentru considerentele care urmează.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii

procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin

art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen.

a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele

aflate în situații juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva

acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea

hotărârilor.

În

speță, revizuentul a exercitat calea de atac împotriva deciziei

penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015 (222/2015), prin care, în baza art. 465

alin. (10) C. proc. pen., i-a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire

formulată împotriva deciziei penale nr. 199/A din

12 iulie 2013 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 30880/3/2006.

Deși apelantul revizuent a apreciat că

hotărârea atacată poate fi supusă controlului judiciar, făcând trimitere la dispozițiile

art. 465 alin. (12) C. proc. pen. (conform cărora hotărârea pronunțată este supusă

căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită), se constată că aceasta

este definitivă, în contextul în care a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect

soluționarea cererii de revizuire ce a vizat o decizie pronunțată în apel.

Astfel, dacă s-ar recunoaște promovarea

unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea

principiului legalității căilor de atac, consfințit prin art. 129 din Constituție,

ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul

art. 421 pct. 1 lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de revizuentul V.M.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include

și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat

de revizuentul V.M. împotriva deciziei penale nr. 407/A din 16 martie 2015 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 307/2/2015

(222/2015).

Obligă apelantul revizuent la plata

sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11

mai 2015.