ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1695/2015

După deliberare,

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 7 iulie

2004 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 1035/2004,

reclamantul Ș.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.P.P.S. anularea

Deciziei nr. 194 din 31 mai 2001 emisă de aceasta.

În drept, acțiunea

civilă a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința nr. 883

din 15 octombrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1035/2004, Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, contestația formulată

de petentul Ș.G.

Prin Decizia nr. 15A

din 13 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6011/3/2004, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere în termenul de

exercitare a căii de atac a apelului, ca neîntemeiată și, pe cale de

consecință, a respins, ca tardiv, apelul declarat de contestatorul Ș.G.

împotriva Sentinței nr. 883 din 15 octombrie 2004 a Tribunalului București,

secția a IV-a civilă.

Împotriva acestei

decizii, la data de 31 martie 2015 contestatorul Ș.G. a formulat recurs,

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30 aprilie 2014,

sub nr. 6011/3/2004.

În motivare, a

criticat decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în

mod nejustificat, instanța de apel a respins cererea de repunere în termenul de

exercitare a apelului, întrucât, pe parcursul soluționării cauzei la instanța

de fond, nu a depus nicio cerere prin care să solicite să-i fie comunicate

actele de procedură la o altă adresă decât cea indicată în cuprinsul

contestației.

Din punctul său de

vedere, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu neobservarea dispozițiilor

art. 92 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., întrucât, din cuprinsul

procesului-verbal de comunicare a sentinței nu rezultă, în mod clar,

modalitatea în care s-a făcut comunicarea, cu atât mai mult cu cât

contestatorul nu a fost de față la primirea acestui document, deoarece nu mai

locuia la adresa indicată în contestație.

În drept, recursul a

fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea

formulată în condițiile art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă R.A.

A.P.P.S. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recursul este scutit

de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Examinând recursul

sub aspectul termenului înăuntrul căruia a fost formulat, analiză care este

prioritară în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte constată următoarele:

Prevederile art. 301

C. proc. civ. stipulează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Conform dispozițiilor

art. 101 alin. (1) din același act normativ, termenele se înțeleg pe zile

libere, neintrând la socoteală nici ziua când au început, nici ziua când s-au

sfârșit acestea.

În cauză, Decizia nr.

15A din 13 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 6011/3/2004 de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă, obiect al recursului pendinte, a fost

comunicată contestatorului la data de 02 februarie 2015, iar calea de atac a

fost declarată de acesta la 31 martie 2015, conform vizei de primire aplicate

pe cererea de recurs de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Or, față de

dispozițiile art. 301 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ.,

termenul de declarare a recursului a început să curgă de la data de 03

februarie 2015, împlinindu-se la 18 februarie 2015.

Ca atare, formularea

în cauză a recursului de către pârât la data de 31 martie 2015 a fost făcută cu

nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de lege, aspect ce conduce la

stingerea dreptului procedural în temeiul căruia instanța ar fi putut să supună

examinării calea de atac.

De asemenea, din

dovada de comunicare a deciziei supuse recursului, rezultă că aceasta a fost

comunicată la domiciliul procesual ales al contestatorului, indicat în cererea

de apel, respectiv la Cabinet de avocat Ș.C., care l-a asistat pe acesta în

etapa procesuală a apelului, conform mențiunilor cuprinse în hotărârea atacată.

În raport de această

împrejurare, se constată că procedura de comunicare a deciziei pronunțate de

instanța de apel respectă exigențele dispozițiilor art. 93 teza I C. proc.

civ., care stipulează că, în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat

și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora

se va face la acea persoană.

Prin urmare, pentru

considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția tardivității declarării

recursului, invocată din oficiu și, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) din

același act normativ, va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca tardiv

formulat, recursul declarat de reclamantul Ș.G. împotriva Deciziei nr. 15A din

13 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV