KALINIC AND BILBIJA v. BOSNIA AND HERZEGOVINA

Reclamanții, dl Dragan Kalinić și dl Milorad Bilbija, sunt cetățeni ai Bosniei și Herțegovinei și au fost reprezentați în fața Curții de dl M. Pucar, un avocat practicant în Banja Luka. s, pot fi rezumați după cum urmează. La 29 iunie 2004, Înaltul Reprezentant a eliminat dl Kalinić din pozițiile sale în calitate de președinte al Parlamentului Republicii Srpska și ca președinte al unui partid politic (Srpska demokratska stranka; „SDS”). De asemenea, dl Kalinić a fost interzis, până la un anunț suplimentar, să dețină orice poziții publice sau politice și să alerge la alegeri. Decizia a avut efect imediat și nu a solicitat alte etape procedurale. Principalele motive ale deciziei sunt reproduse aici: „1. În ciuda obligației constituționale de a coopera pe deplin cu ICTY [care este, Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie] – care a fost impresionat asupra Republicii Srpska în continuare prin rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referite mai sus – persoanele inculpate rămân în mare în cadrul Republicii Srpska și au fost și au fost în prezent asistate în evadarea justiției de persoanele fizice în pozițiile de autoritate și de instituțiile de stat și de caracter politic. Că această stare de afaceri a continuat timp de nouă ani după sfârșitul războiului fără să fie arestat un singur criminal de război pe teritoriul Republicii Srpska de către autoritățile Republicii Srpska, este o sursă de îngrijorare profundă și permanentă nu numai pentru poporul Bosniei și Herțegovinei, ci pentru întreaga comunitate internațională. De mai mult de un deceniu și pe parcursul războiului, SDS a deținut rețelele puterii politice în Republica Srpska. Intitatea nu a prins persoanele inculpate în ignorarea flagrantă a obligațiilor Bosniei și Herțegovinei în temeiul dreptului internațional este, prin urmare, o acuzație condamnătoare angajamentului SDS în favoarea unei bune guvernanțe. Având în vedere moștenirea dublă a partidului politic fondat de și prezidat inițial de către șeful inculpat ICTY larg, Radovan Karadžić, a fost dublu obligatoriu SDS să efectueze expiarea și reabilitarea prin urmărirea proactivă și a aduce la rezerva arhitecților în timp ce arhitectele ei odioase politici care atât de dezfigurat poliția. Ceea ce nu a făcut acest lucru este un testament, cel mai bine, pentru abdicarea neglijentă a responsabilității guvernamentale sau, în cel mai rău caz, pentru a obstrucționa punerea în aplicare a păcii prin agățarea vestigiilor (și a cifrelor) din trecutul său faliment. Ca membru principal al SDS ocupa cel mai înalt poziție de responsabilitate în cadrul partidului și pe informații și convingeri solide, dl. Kalinić este responsabil pentru faptul că SDS nu a curățat peisajul politic al condițiilor care contribuie la sustenerea persoanelor inculpate în temeiul articolului 19 [din Statutul ICTY], după cum se menționează anterior. Persoanele care dețin funcția de președinte al unui partid politic sunt plasate într-o poziție de încredere și încredere nu numai față de membrii acestui partid, ci și față de contribuabili, în măsura în care partidele politice sunt finanțate, printre altele, din bugetele diferitelor niveluri ale guvernelor din Bosnia și Herțegovina. Prin urmare, acestea sunt obligate să se asigure că finanțarea părților este complet transparentă și ordonată și să ia un pas necesar pentru a se asigura că partea respectă și respectă atât dreptul intern, cât și obligațiile internaționale și că fondurile din partea părții, fie private, fie publice, nu sunt utilizate pentru sustenerea criminalilor sau a criminalilor de război inculpați sau a structurilor lor de sprijin, nici pentru a le evita capturarea. Raportul Auditorului Special pentru Republika Srpska prezintă discrepanțe substanțiale între Raportul financiar din 19 aprilie 2004 și înregistrările financiare ale birourilor SDS din întreaga Republika Srpska. În special, raportul auditorului special subliniază lipsa listelor de proprietăți, a facturilor slabe care sprijină plățile, a plăților incomplete a beneficiilor sociale și a costurilor fiscale pentru ocuparea forței de muncă pentru angajații SDS, a veniturilor nedeclarate în numerar, a retragerilor puțin documentate și frecvente din numerar mic, toate acestea constituie încălcarea legii. Mai important, raportul arată că organismul central al SDS nu își asume sarcinile de supraveghere în temeiul statutului părții și că sunt în vigoare măsurile minime necesare pentru a asigura gestionarea și controlul eficace și adecvat al părții și al activelor sale. Rezultatul acestor eșecuri de control reprezintă o delincvență a obligației de a se asigura că aceste fonduri sunt sigure de a fi utilizate pentru a susține sau a sprijini criminalii de război inculpați, și în special Radovan Karadžić, fundatorul SDS, care, printre altele, a admis într-o scrisoare că el este în contact cu SDS și a primit asistență de la SDS, un fapt care este susținut și de anumite alte dovezi. Din motive menționate mai sus, Dragan Kalinić a avut o responsabilitate specială de a întrerupe legăturile partidului cu trecutul, asigurându-se că nici o asistență materială nu ar putea fi sau a fost acordată unei astfel de persoane. Rezultatele raportului respectiv constă în concluzia că, în absența mecanismelor de control, SDS și președintele său nu sunt în controlul suficient al fondurilor părții să împiedice organismele părți să furnizeze orice asistență sau succurs fostului său președinte. Pe aceste motive, punerea în aplicare a păcii este subminată atâta timp cât dl Kalinić rămâne în funcție. În consecință, el trebuie să fie eliminat din birou imediat.” La 16 decembrie 2004, Înaltul Reprezentant a eliminat dl Bilbija din poziția sa în Agenția de Inteligență și Securitate a Bosniei și Herțegovinei și din toate celelalte poziții publice și de partid politic. Dl Bilbija a fost, de asemenea, interzis, până la un anunț suplimentar, să dețină orice astfel de poziții și să alerge la alegeri. Decizia a avut efect imediat și nu a solicitat alte etape procedurale. Următoarele sunt principalele motive ale deciziei: „Bosnia și Herțegovina nu și-a îndeplinit în mod singular obligația internațională de a aduce închiderea capitolului cel mai lamentabil din istoria sa. În special pe teritoriul Republicii Srpska a eșuat să prindă și să aducă doar urmărire penală o serie de persoane inculpate în temeiul articolului 19 din Statutul ICTY. Asemenea eșec nu ar fi putut avea loc fără asistența activă a persoanelor și entităților, sau, într-adevăr, fără cultura generală atât de complicitate, cât și secretă, precum și de tăcere prevalentă în Entitatea Bosnia-Herzegovina, unde se crede că astfel de persoane au găsit sanctuar, adică, [în] Republika Srpska. În ciuda obligației constituționale de a coopera pe deplin cu ICTY – datoria care a fost impresionată asupra Republicii Srpska în continuare prin Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite referite mai sus – persoanele inculpate rămân larg în cadrul Republicii Srpska și au fost și au fost în prezent asistate în evadarea justiției de persoanele fizice în pozițiile de autoritate și de instituțiile de stat și de caracter politic. Că această stare de afaceri a continuat timp de nouă ani după sfârșitul războiului este o sursă de îngrijorare profundă și permanentă nu numai pentru poporul Bosniei și Herțegovinei, ci pentru comunitatea internațională în ansamblul său. În prezent, se aplică comunității internaționale pentru a remedia această situație intolerabilă prin inițiarea unei acțiuni directe și răspândite împotriva deținătorilor de oficii publici ai Republicii Srpska care obstrucționează dreptul internațional în Entitate. Prin dintirea comportamentului lor nefast sau nerespectarea responsabilităților lor funcționale, asociate cu instituțiile publice diferite, aceste persoane au demonstrat că nu sunt demne de a fi încredințate cu responsabilitatea publică. Pe baza celor de mai sus și pe informații și convingeri solide, este considerat necesar să se îndepărteze din biroul public Milorad Bilbija. Milorad Bilbija deține biroul de administrație operativă adjunctă a Agenției de Inteligență și Securitate din Banja Luka. Milorad Biblija este, fie prin acțiunile sale, fie prin eșecurile sale de a acționa o parte integrantă a schemei comune în cadrul Republicii Srpska pentru a promova o cultură de tăcere și înșelătorie în care inculpații de crimă de război sunt protejați de justiție. În calitate de constituitor al culturii politice actuale din cadrul Republicii Srpska, Milorad Bilbija este îndepărtată din motive derivate pentru faptul că nu a contribuit la epurarea din peisajul politic a condițiilor propice la furnizarea de sprijin material și sustenabil pentru persoanele inculpate în temeiul articolului 19 [din Statutul ICTY], astfel cum s-a afirmat anterior. Astfel de eșecuri sunt inimice pentru stabilitatea și statul de drept. Milorad Bilbija, prin urmare, obstrucționează procesul de punere în aplicare a păcii și trebuie să fie eliminat din biroul public. Principiile bunei guvernanțe și transparenței, protecția integrității și reputației instituțiilor din Bosnia și Herțegovina, precum și sprijinul activ pentru statul de drept și pentru obligațiile internaționale ale Bosniei și Herțegovinei – atât de esențiale pentru procesul de punere în aplicare a păcii – au mandat acest rezultat.” După apelurile reclamanților, la 28 februarie 2005 și la 18 mai 2005, Curtea de Bosnia și Herțegovina și, respectiv, Curtea Supremă a Republicii Srpska, au hotărât că nu au competența de a examina deciziile Înaltului Reprezentant menționate mai sus. Reclamanții au apelat apoi la Curtea Constituțională a Bosniei și Herțegovinei. La 8 iulie 2006, Curtea Constituțională a constatat că autoritățile interne nu au obținut un remediu intern eficace împotriva deciziilor Înaltului Reprezentant în cazurile reclamanților, conform art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederea echivalentă a Constituției Bosniei și Herțegovinei. Autoritățile interne au fost ordonate să asigure un astfel de remediu. Această decizie (nr. AP 953/05) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Bosniei și Herțegovinei nr. 20/07 din 20 martie 2007. Acesta a condus la un răspuns viguros al Înaltului Reprezentant: la 23 martie 2007 el a emis o decizie îndepărtând orice efect practic din decizia Curții Constituționale din 8 iulie 2006. Partea relevantă a hotărârii Înaltului Reprezentant este următoarea: Pentru punerea în aplicare a deciziei Curții [Constituționale] [nu]. AP 953/05 din 8 iulie 2006], Președinția Bosniei și Herțegovina se adresează Înaltului Reprezentant, în calitate de președinte al Comitetului director al [Consiliului pentru punerea în aplicare a păcii], toate chestiunile ridicate în respectiva decizie care ar trebui luate în considerare de către autoritățile internaționale menționate în decizia menționată. Orice pas întreprins de orice instituție sau autoritate din Bosnia și Herțegovina pentru a institui orice mecanism intern de revizuire a Deciziilor Înaltului Reprezentant emis în temeiul mandatului său internațional este considerat de Înaltul Reprezentant ca o încercare de a submina punerea în aplicare a aspectelor civile ale [Hotărâreaui de pace] și este tratat în sine ca fiind o conduită care subminează această punere în aplicare. În ciuda oricărei dispoziții contrare în orice legislație din Bosnia și Herțegovina, orice procedură instituită în fața oricărei instanțe din Bosnia și Herțegovina, care provoacă sau ia în judecată, în orice fel, cu una sau mai multe decizii ale Înaltului Reprezentant, este declarată inadmisibilă cu excepția cazului în care Înaltul Reprezentant își acordă în mod expres consimțământul prealabil. Orice procedură menționată la alineatul (1) din prezentul articol trebuie notificată în mod eficient și oficial Înaltului Reprezentant de către instanța în cauză fără întârziere. Pentru evitarea oricărei îndoieli sau ambiguități, și ținând seama de totalitatea chestiunilor menționate anterior, se ordonă și se stabilește în mod specific, în exercitarea mandatului internațional menționat de Înaltul Reprezentant și în conformitate cu interpretarea acestuia în temeiul și în temeiul menționatului anexe 10 [la Hotărârea de pace], că nici o răspundere nu este în măsură să fie asistată de către instituțiile Bosniei și Herțegovine și/sau oricare dintre subdiviziunile sale și/sau oricărei alte autorități din Bosnia și Herțegovina, în ceea ce privește orice pierdere sau daune presupusă care curge, direct sau indirect, din decizia Înaltului Reprezentant efectuată în temeiul mandatului său internațional sau deloc al acestuia. Pentru evitarea îndoielilor, se declară în mod specific și cu condiția ca dispozițiile Ordinei prezente să fie, în ceea ce privește fiecare dintre acestea, stabilite de Înaltul Reprezentant în conformitate cu mandatul său internațional și, prin urmare, nu sunt justificabile de către Curțile de Bosnia și Herțegovina sau Entitățile sale sau în altă parte, și nici o procedură nu poate fi interzisă în ceea ce privește sarcinile sale în fața oricărei instanțe în orice moment ulterior. Prezentul Ordine intră în vigoare imediat și va fi publicată fără întârziere...” Legea și practica relevante au fost descrise în Berić și alții c. Bosnia și Herțegovina ((dec.), nos. 36357/04, 36360/04, 38346/04, 41705/04, 45190/04, 45578/04, 45579/04, 45580/04, 91/05, 97/05, 100/05, 101/05, 1121/05, 1123/05, 1129/05, 1123/05, 1132/05, 1133/05, 1169/05, 1172/05, 1175/05, 11177/05, 1180/05, 1185/05, 20793/05 și 25496/05, ECHR 2007...).

The applicants, Mr Dragan Kalinić and Mr Milorad Bilbija, are citizens of Bosnia and Herzegovina. They were represented before the Court by Mr M. Pucar, a lawyer practising in Banja Luka. s, may be summarised as follows. On 29 June 2004 the High Representative removed Mr Kalinić from his positions as Speaker of the Parliament of the Republika Srpska and as president of a political party (Srpska demokratska stranka; “SDS”). Mr Kalinić was also barred, until further notice, from holding any public or political-party positions and from running for election. The decision had immediate effect and did not require any further procedural steps. The main reasons given for the decision are reproduced here: “1. Despite its constitutionally mandated duty to fully co-operate with ICTY [that is, the International Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia] – which duty was impressed upon the Republika Srpska further by the Resolutions of the United Nations Security Council referenced above – indicted individuals remain at large within Republika Srpska and have been and are presently assisted in evading justice by individuals in positions of authority and by institutions of a state and political character. That this state of affairs has continued for nine years following the end of the war without a single war criminal being arrested in the territory of the Republika Srpska by the authorities of the Republika Srpska, is a source of deep and abiding concern not only for the people of Bosnia and Herzegovina but for the international community as a whole. For over a decade and throughout the war, SDS has held the reins of political power in the Republika Srpska. The Entity’s failure to apprehend those indicted individuals in flagrant disregard of Bosnia and Herzegovina’s obligations under international law is, therefore, a damning indictment of SDS’s commitment to proper governance. Given its dubious legacy as the political party founded by and initially presided over by the chief ICTY indictee at large, Radovan Karadžić, it was doubly incumbent upon SDS to effect expiation and rehabilitation by proactively pursuing and bringing to book the erstwhile architects of its odious policies which so disfigured the polity. That it has not done so is a testament, at best, to its negligent abdication of governmental responsibility or, at worst, to its concerted will to obstruct peace implementation by clinging to vestiges (and figures) of its bankrupt past. As the leading member of the SDS occupying the highest position of responsibility within the party and upon solid information and belief, Mr. Kalinić is culpable for the SDS’s failure to purge the political landscape of conditions conducive to the sustenance to individuals indicted under Article 19 [of the Statute of the ICTY], as aforesaid. 2. Persons holding office as President of a political party are placed in a position of trust and confidence not only vis-à-vis the members of that particular party but also vis-à-vis the taxpayers insofar as political parties are funded, inter alia, from the budgets of the various level of Governments in Bosnia and Herzegovina. As such, they are under an obligation to ensure that the financing of the parties is fully transparent and orderly and to take such step as are necessary to ensure that the party observes and adheres to both domestic law and international obligations and that funds from the Party, whether private or public, are neither used for the sustenance of criminals or indicted war criminals or their support structures nor to help those evade capture. The Report of the Special Auditor for the Republika Srpska shows substantial discrepancies between the Financial Report of 19 April 2004 and the financial records of SDS offices across the Republika Srpska. In particular, the Report of the Special Auditor highlights the lack of property lists, poor invoices supporting payments, incomplete payments of required social benefit and employment tax costs for SDS employees, unreported cash income, poorly documented and frequent withdrawals from petty cash, all of which constitute breaches of the Law. More importantly, the Report shows a total failure of the central bodies of the SDS to assume their supervisory duties under the Statute of the Party and to guarantee that the minimum necessary measures are in place for ensuring the effective and proper management and control of the party and its assets. The result of such failures of control amount to a delinquency of duty to ensure that these funds are secure from being used to sustain or assist indicted war criminals, and especially Radovan Karadžić, the founder of the SDS, who, inter alia, has admitted in a letter that he is in contact with and has received assistance from SDS, a fact which is also supported by certain other evidence. For reasons mentioned above, Dragan Kalinić had a special responsibility to sever the links of the party with the past by ensuring that no material assistance could be or was provided to such an individual. The findings of said Report compel the conclusion that, in the absence of control mechanisms, the SDS and its President are not in sufficient control of the funds of the Party to preclude party bodies from providing any assistance or succour to its former President. On these grounds, the peace implementation is undermined as long as Mr Kalinić remains in office. Accordingly, he must be removed from office forthwith.” On 16 December 2004 the High Representative removed Mr Bilbija from his position in the Intelligence and Security Agency of Bosnia and Herzegovina and from all his other public and political-party positions. Mr Bilbija was also barred, until further notice, from holding any such positions and from running for election. The decision had immediate effect and did not require any further procedural steps. The following are the main reasons given for the decision: “Bosnia and Herzegovina has singularly failed to discharge its international obligation to bring closure to arguably the most lamentable chapter of its history. It has failed especially and egregiously in the territory of the Republika Srpska to apprehend and deliver to just prosecution a number of persons indicted under Article 19 of the Statute of the ICTY. Said failure could not have occurred without the active assistance of individuals and entities, or indeed without the general culture of both overt and secret complicity and of silence prevalent in the one Entity of Bosnia and Herzegovina where such individuals are believed to have found sanctuary, that is, [in the] Republika Srpska. Despite its constitutionally mandated duty to fully co-operate with the ICTY – which duty was impressed upon the Republika Srpska further by the Resolutions of the United Nations Security Council referenced above – indicted individuals remain at large within the Republika Srpska and have been and are presently assisted in evading justice by individuals in positions of authority and by institutions of a state and political character. That this state of affairs has continued for nine years following the end of the war is a source of deep and abiding concern not only for the people of Bosnia and Herzegovina but for the international community as a whole. It now falls on the international community to redress this intolerable situation by initiating direct and sweeping action against those public-office holders of the Republika Srpska who obstruct international law in the Entity. By dint of their nefarious conduct or failure to carry out their functional responsibilities while associated in differing capacities with public institutions, these individuals have demonstrated that they are not worthy of entrustment with public responsibility. Based on the foregoing and upon solid information and belief, it is deemed necessary to remove from public office Milorad Bilbija. Milorad Bilbija holds the office of Deputy Head Operative Administration of the Intelligence and Security Agency in Banja Luka. Milorad Biblija is, whether through his actions or his failures to act an integral part of the common scheme within the Republika Srpska to foster a culture of silence and deceit wherein war crime indictees are protected from justice. As a constituent of the current political culture within the Republika Srpska, Milorad Bilbija is derivatively culpable for contributing to the failure to purge from the political landscape of conditions conducive to the provision of material support and sustenance to individuals indicted under Article 19 [of the Statute of the ICTY], as aforesaid. Such failings are inimical to stability and the rule of law. Milorad Bilbija, therefore, obstructs the process of peace implementation and must be removed from public office. The principles of proper governance and transparency, protection of the integrity and reputation of the institutions of Bosnia and Herzegovina, and active support for the rule of law and for the international obligations of Bosnia and Herzegovina – so essential to the peace implementation process – mandate this outcome.” Following appeals of the applicants, on 28 February 2005 and on 18 May 2005 the Court of Bosnia and Herzegovina and the Supreme Court of the Republika Srpska, respectively, decided that they lacked jurisdiction to examine the High Representative’s decisions mentioned above. The applicants then appealed to the Constitutional Court of Bosnia and Herzegovina. On 8 July 2006 the Constitutional Court found that the domestic authorities had failed to secure an effective domestic remedy against the decisions of the High Representative in the applicants’ cases, as required by Article 13 of the European Convention on Human Rights and the equivalent provision of the Constitution of Bosnia and Herzegovina. The domestic authorities were ordered to secure such a remedy. This decision (no. AP 953/05) was published in the Official Gazette of Bosnia and Herzegovina no. 20/07 of 20 March 2007. It led to a vigorous response from the High Representative: on 23 March 2007 he issued a decision removing any practical effect from the Constitutional Court’s decision of 8 July 2006. The relevant part of the High Representative’s decision reads as follows: In order to implement the Decision of the [Constitutional] Court [no. AP 953/05 of 8 July 2006], the Presidency of Bosnia and Herzegovina shall address to the High Representative, as Chair of the Steering Board of the [Peace Implementation Council], all matters raised in said Decision that ought to be considered by the international authorities referenced in the said Decision. Any step taken by any institution or authority in Bosnia and Herzegovina in order to establish any domestic mechanism to review the Decisions of the High Representative issued pursuant to his international mandate shall be considered by the High Representative as an attempt to undermine the implementation of the civilian aspects of the [Peace Agreement] and shall be treated in itself as conduct undermining such implementation. Notwithstanding any contrary provision in any legislation in Bosnia and Herzegovina, any proceeding instituted before any court in Bosnia and Herzegovina, which challenges or takes issue in any way whatsoever with one or more decisions of the High Representative, shall be declared inadmissible unless the High Representative expressly gives his prior consent. Any proceeding referred to in Paragraph 1 of this Article shall be effectively and formally notified to the High Representative by the concerned court without delay. For the avoidance of any doubt or ambiguity, and taking into account the totality of the matters aforesaid, it is hereby specifically ordered and determined, in the exercise of the said international mandate of the High Representative and pursuant to its interpretation hereinunder and by virtue of the said Annex 10 [to the Peace Agreement], that no liability is capable of being incurred on the part of the Institutions of Bosnia and Herzegovina, and/or any of its subdivisions and/or any other authority in Bosnia and Herzegovina, in respect of any loss or damage allegedly flowing, either directly or indirectly, from such Decision of the High Representative made pursuant to his or her international mandate, or at all. For the avoidance of doubt, it is hereby specifically declared and provided that the provisions of the Order contained herein are, as to each and every one of them, laid down by the High Representative pursuant to his international mandate and are not, therefore, justiciable by the Courts of Bosnia and Herzegovina or its Entities or elsewhere, and no proceedings may be brought in respect of duties in respect thereof before any court whatsoever at any time hereafter. This Order shall enter into force immediately and shall be published without delay...” The relevant law and practice were outlined in Berić and Others v. Bosnia and Herzegovina ((dec.), nos. 36357/04, 36360/04, 38346/04, 41705/04, 45190/04, 45578/04, 45579/04, 45580/04, 91/05, 97/05, 100/05, 101/05, 1121/05, 1123/05, 1125/05, 1129/05, 1132/05, 1133/05, 1169/05, 1172/05, 1175/05, 1177/05, 1180/05, 1185/05, 20793/05 and 25496/05, ECHR 2007...).