ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1976/2014

Deliberând asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230/2013 din 23 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4538/107/2003 s-a dispus respingerea cererii de revizuire formulată de condamnatul O.A., deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva sentinței penale nr. 187/2002 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 5357/2001.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba și înregistrată ulterior pe rolul Tribunalului Alba sub nr. 4538/107/2013, condamnatul O.A., deținut în Penitenciarul Aiud, a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 187 din 22 iulie 2002 pronunțată de Tribunalul Alba, invocând prevederile art. 393, 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea cererii, condamnatul a menționat că la momentul arestării sale, Parchetul avea obligația de a solicita I.M.L. „Mina Minovici" din București efectuarea expertizei psihiatrice, dar nu s-a procedat așa, efectuându-se o expertiză de către S.M.L. Alba și medicii de la Spitalul de Neuro-Psihiatrie din Alba Iulia.

În opinia condamnatului, procedându-se astfel, nu s-a stabilit clar discernământul său în momentul săvârșirii infracțiunii, de către personal calificat și abilitat legal.

Examinând admisibilitatea în principiu conform prevederilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul a constat că din concluziile procurorului, întocmite conform art. 399 C. proc. pen., nu rezultă date suficiente pentru admiterea cererii în principiu, motivul invocat de condamnat neîncadrându-se în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Față de cele expuse, Tribunalul a respins în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., cererea de revizuire.

Împotriva acestei soluții a declarat apel condamnatul solicitând desființarea hotărârii și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia penală nr. 183/A/2013 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul Olteanu Aurel împotriva sentinței penale nr. 230/2013 pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 4538/107/2013.

Deliberând asupra apelului Curtea a reținut următoarele:

Admisibilitatea cererii de revizuire este condiționată de existența unuia dintre temeiurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Motivul invocat de revizuent, respectiv faptul că stabilirea discernământului său la momentul săvârșii infracțiunii s-a făcut de către S.J.M.L. și nu de către I.N.M.L. Mina Minovici nu se încadrează în niciunul dintre temeiurile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea de apel a respins ca nefondat apelul declarat de condamnatul O.A. împotriva sentinței penale nr. 230/2013 pronunțate de Tribunalul Alba în Dosar nr. 4538/107/2013.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul O.A.

În concluziile scrise depuse la data de 26 februarie 2014 condamnatul a susținut că își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 452 alin. (1) și art. 453 alin. (1) lit. a), d) și e) N.C.P.P., întrucât a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010. în esență, a arătat că F.E., fost prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a avizat ambele rechizitorii și a blocat toate celelalte cereri de revizuire, M.I., procurorul de caz, care a emis rechizitoriul, a abuzat de lege și a refuzat să depună la dosar probe, C.M.E., judecătorul fondului cauzei, a preluat susținerile neadevărate ale procurorului M. în motivarea hotărârii.

Totodată, a apreciat că în mod greșit au fost avute în vedere doar declarațiile martorilor A.V. și W.M. și a fost înlăturată declarația martorului N.A.

La data de 16 aprilie 2014, apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnatul O.A., avocat B.A., a depus motive de recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior. în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. anterior, întrucât expertiza efectuată de S.J.M.L. nu este concludentă și nu exprimă cu adevărat starea psihică a condamnatului, respectiv dacă avea discernământ. Astfel, a apreciat că în cauză trebuie efectuată o expertiză psihiatrică la I.N.M.L. Mina Minovici din București.

La data de 02 aprilie 2014, condamnatul a depus concluzii scrise, în susținerea cazului de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a), d) și e) N.C.P.P. A menționat că prin Decizia nr. 779 din 15 februarie 2001 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus casarea deciziei Curții de Apel Alba și a sentinței Tribunalului Alba și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba pentru refacerea și completarea urmăririi penale. Astfel, a susținut că de la data de 15 februarie 2001, când a fost pronunțată Decizia nr. 779 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, și până la data de 24 iulie 2001, când s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 49 pentru infracțiunea de tâlhărie, a fost ținut în arest în mod nelegal.

Analizând recursul declarat de revizuentul O.A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la legea aplicabilă se observă că, deși în cursul soluționării prezentei cauze a intrat în vigoare N.C.P.P., potrivit normelor tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 „recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs".

Astfel, față de data pronunțării deciziei recurate (24 octombrie 2014), Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății este aplicabil C. proc. pen. anterior.

Dispozițiile art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. prevăd obligativitatea motivării recursului prin declarația de exercitare a căii de atac sau cel mai târziu cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, în caz contrar, fiind incidente disp. art. 385

10

alin. (2)

1

C. proc. pen. potrivit cărora nu pot fi luate în considerare decât cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Termenul de soluționare a recursului a fost stabilit în data de 18 martie 2014, când procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu O.A., cauza fiind amânată și acordându-se un nou termen de judecată la data de 29 aprilie 2014. Astfel, a operat o prorogare a termenului de depunere a motivelor de recurs, până la următorul termen cu procedura legal îndeplinită, respectiv 29 aprilie 2014. Condamnatul a depus motivele de recurs, prin apărător desemnat din oficiu, la data de 16 aprilie 2014, cu mai mult de 5 zile înainte de primul termen cu procedura legal îndeplinită, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. (ce reglementează situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii).

Înalta Curte constată că judecarea prezentului recurs se realizează în limitele în care a fost învestită inițial instanța și a temeiului pe care s-a formulat revizuirea, neputând fi analizate cazurile de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a), d) și e) Noul C. proc. pen., care au fost invocate direct în recurs.

Totodată, cauza dedusă judecății va fi analizată din perspectiva soluției pronunțate prin sentința și decizia recurate, fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu de soluționarea fondului cauzei.

Drept urmare, criticile trebuie limitate a priori la dispozițiile art. 394 C. proc. pen., din perspectiva admisibilității cererii, care prevăd strict și limitativ cazurile în care se poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive.

Astfel, raportând motivul menționat de recurentul revizuent - efectuarea unei expertize medico legale la I.N.M.L. Mina Minovici pentru dovedirea lipsei discernământului la momentul săvârșirii infracțiunii - la dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice.

Revizuentul trebuia să prezinte instanței fapte sau împrejurările noi, care să nu fi fost cunoscute de instanțele care au pronunțat hotărârea de condamnare și care să fie în măsură să dovedească netemeinicia hotărârilor de condamnare, respectiv, în speța dedusă judecății, dovezi cu privire la elementele care determină dubiul asupra discernământului.

Or, cele invocate în susținerea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv că prin expertiza efectuată de către S.M.L. Alba și medicii de la Spitalul de Neuro-Psihiatrie din Alba Iulia nu s-a stabilit, clar discernământul său în momentul săvârșirii infracțiunii, de către personal calificat și abilitat legal, organele de urmărire penală având obligația de a solicita I.M.L. „Mina Minovici" din București efectuarea expertizei psihiatrice, nu sunt de natură a reține îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege, pentru ca aceste dispoziții să fie incidente în speță.

Simplele afirmații invocate de condamnat în cererea de revizuire nu justifică admiterea acesteia.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect, instanțele de fond și apel au apreciat că în cauză nu se regăsește niciunul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul O.A., urmând a fi obligat recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat O.A. împotriva Deciziei penale nr. 183/A/2013 din 24 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2014.