ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta S.S.C.S., prin președinte T.V., a chemat în judecată pe pârâții Autoritatea Națională pentru Sport (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "ANS"), solicitând obligarea la emiterea unui răspuns la cererea din 1 noiembrie 2011, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004. 2. Hotărârea de declinare a competenței La termenul de judecată din 22 ianuarie 2013, reclamanta a arătat că autoritatea publică pârâtă s-a reorganizat sub denumirea de Ministerul Tineretului și Sportului.

Prin Sentința civilă nr. 326 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

3. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 1918 din 10 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta S.S.C.S., reținând, în esență, următoarele: Prin cererea înregistrată la ANS din 1 noiembrie 2011, reclamanta a solicitat un răspuns oficial cu privire la legalitatea Adunării Generale a Federației Române de Snooker din data de 15 octombrie 2011. Prin adresa din 16 noiembrie 2011, în urma analizării petiției reclamantei, ANS a răspuns cererii, învederând faptul că temeiul legal privind organizarea și convocarea Adunării Generale de Alegeri din data de 3 octombrie 2011, precum și a reconvocării acesteia în data de 15 octombrie 2011 se regăsesc în Statutul Federației Române de Snooker la Capitolul 6, art. 45. Din analiza conținutului adresei de răspuns la petiția reclamantei, Curtea de apel a reținut că autoritatea publică a răspuns cererii reclamantei cu privire la convocarea Adunării Generale de Alegeri din data de 3 octombrie 2011, precum și cu privire la reconvocarea acesteia în data de 15 octombrie 2011, precum și cu privire la modalitatea în care a fost convocat clubul reclamant la aceste adunări generale.

Potrivit art. 18 alin. (1) lit. k) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, MTS se organizează și funcționează potrivit legii și are ca atribuție supravegherea și controlarea respectării de către structurile sportive a dispozițiilor legale în vigoare și a prevederilor cuprinse în statutele și în actele de constituire a acestora. În prezenta cauză a intervenit o transmisiune a calității procesuale pasive întrucât atribuțiile Autorității Naționale pentru Tineret și Sport au fost preluate de către Ministerul Tineretului și Sportului.

Raportat la prevederile menționate și situația de fapt ce rezultă din conținutul adresei ANS din 16 noiembrie 2011, Curtea de apel a reținut că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei privit în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică pârâtă soluționând cererea reclamantei în limita competenței funcționale prevăzută de lege, prin răspunsul oferit pârâta a răspuns în mod exhaustiv cererii reclamantei. Împrejurarea că reclamanta nu a primit răspunsul urmărit și dorit nu are semnificația juridică a unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei în accepțiunea prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), i) și n) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât autoritatea publică pârâtă a răspuns petiției reclamantei anterior sesizării instanței de judecată, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii sub forma tăcerii administrației în accepțiunea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Împrejurarea că autoritatea publică pârâtă a răspuns petiției reclamantei anterior sesizării instanței de judecată nu are ca semnificație juridică faptul că cererea acțiunea este lipsită de obiect în accepțiunea prevederilor art. 133 C. proc. civ. 4. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta S.S.C.S., invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

din 2010. Recurenta-reclamantă invocă faptul că la ultimul termen de judecată în fond i-a fost încălcat dreptul la apărare. Recurenta susține că hotărârea atacată nu are legătură cu împrejurările obiective ale cauzei, că instanța de fond a motivat lapidar respingerea excepția rămânerii fără obiect a cererii și nu s-a făcut dovada faptului că răspunsul autorității pârâte a ajuns la destinatar. Totodată, recurenta mai susține că pârâta nu a răspuns oficial, punctual și la obiect petiției ce i-a fost adresată. II. Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept În primul rând, Înalta Curte reține că prezenta cauză, în care cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 12 ianuarie 2012, se judecă potrivit dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, nefiind incidente prevederile art. 488 C. proc. civ. din 2010, aplicabile numai litigiilor începute după data de 15 februarie 2013, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012. În sensul celor expuse anterior și avute în vedere la judecata în fond, prin cererea înregistrată la ANS sub nr. 4861 din 1 noiembrie 2011 (Dosarul Tribunalului București), reclamanta S.S.C.S.

a solicitat "un răspuns oficial privitor la legalitatea Adunării Generale de Alegeri 2011, din data de 15 oct 2011". Prin adresele din 12 decembrie 2011, din 16 noiembrie 2011 și din 13 decembrie 2011 (dosarul Tribunalului București), ANS a răspuns la petițiile reclamantei, arătând că atât convocarea din 3 octombrie 2011, cât și reconvocarea din 15 octombrie 2011 a Adunării Generală de Alegeri, au fost efectuate în temeiul și cu respectarea prevederilor art. 45 din Capitolul 6 din Statutul Federației Române de Snooker. Prin aceeași corespondență, ANS a expus aspecte procedurale privind convocarea Adunării Generale de Alegeri și a răspuns criticilor formulate de S.S.C.S. cu privire la legalitatea convocării.

Se observă că, la fila 23 a dosarului Tribunalului București este atașată confirmarea de primire a corespondenței pe care ANS a transmis-o reclamantei S.S.C.S., astfel că sunt neîntemeiate susținerile recurentei în sensul că nu ar fi primit răspunsul autorității publice pârâte.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004: "Art. 2 - (1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; n) exces de putere - exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". În cauză, Înalta Curte, în acord cu aspectele reținute de judecătorul fondului, constată că autoritatea publică pârâtă a răspuns aspectelor invocate de reclamanta S.S.C.S.

cu privire la legalitatea Adunării Generale de Alegeri convocată la 3 octombrie 2011 și reconvocată la 15 octombrie 2011. Împrejurarea că răspunsul autorității publice pârâte nu este de natură a satisface așteptările petentei, deși s-a răspuns detaliat tuturor aspectelor cuprinse în memoriul înaintat, nu constituie un refuz nejustificat de soluționare a cererii ori un exces de putere în sensul dispozițiilor citate din Legea nr. 554/2004, întrucât stabilirea conținutului răspunsului constituie o prerogativă a autorității publice exercitată, în speță, cu respectarea dispozițiilor legale. Criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare nu pot fi primite, întrucât recurenta nu a expuse circumstanțele care fundamentează o asemenea susținere, iar cele referitoare la greșita respingere a excepției rămânerii fără obiect a cererii sunt neîntemeiate, constatându-se că prima instanță a expus în concret și detaliat argumentele care au justificat soluția de respingere.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.S.C.S. împotriva Sentinței civile nr. 1918 din 10 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL