ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 863 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3571/117/2008*, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, în sensul că pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 10.415 euro, cu titlu de justă și prealabilă despăgubire pentru suprafața de 489 mp teren, situată în localitatea Vlaha, com. Săvădisla identificată în tarla 8, parcela 5 și 6 care a făcut obiectul Hotărârii nr. 6 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și a sumei de 4300 euro cu titlu de despăgubiri, ambele sume în echivalent lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Săvădisla, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în localitatea Săvădisla, în suprafață de 489 mp., făcând parte din tarlaua 8, parcelele 5 și 6, evidențiate în Titlul de proprietate din 20 octombrie 1998, în cuantum de 12.026,25 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3.325 euro, raportat la cursul de 1 euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie 2008. Din raportul de expertiză efectuat de către comisia formată din experții K.V.L., F.M.E. și Ș.M.R., rezultă că valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării exproprierii este de 12.225 euro, iar prejudiciul creat reclamantului este de 4.782 euro.

În urma obiecțiunilor formulate de către ambele părți și încuviințate de către instanță, s-a constatat că expertul K.V.L. a decedat între timp, motiv pentru care neputându-se întocmi răspunsul la obiecțiuni de către întreaga comisie de experți s-a dispus efectuarea unei noi expertize prin numirea în locul expertului decedat a d-nei Ș.A.

Potrivit raportului de expertiză întocmit de către această nouă comisie, valoarea de circulație a terenului la momentul efectuării expertizei este de 10.415 euro și daune în cuantum de 4.300 euro pentru prejudiciul produs, în sensul că acesta este determinat nu numai de lipsa de folosință a terenului dar, pe termen lung, terenul fiind amplasat lângă casă era folosit pentru cultivarea legumelor necesare traiului zilnic, dar și de faptul scăderii puterii de vânzare a terenului rămas prin poluare fonică, cu gaze, restricții pentru dezvoltări imobiliare, umbră etc. Prin Decizia civilă nr. 65 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia nr. 734 din 14 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva deciziei menționate, pe care a casat-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. În motivarea acestei decizii, s-au arătat, între altele, următoarele: Instanța de apel și-a întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat de experții F.M.E., Ș.M.R. și Ș.A. în faza de judecată a fondului, apreciind că nu se impune refacerea acestuia, ci doar revenirea cu o adresă către aceeași comisie de experți. Însă, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la fond de experții F.M.E., Ș.M.R.

și Ș.A., avut în vedere de instanța de apel, experții nu s-au raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care este situat imobilul în litigiu, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994, ci la oferte de prețuri de la agențiile imobiliare, din mica publicitate și internet. Nici răspunsul comisiei de experți la adresa efectuată de instanța de apel nu a complinit aceste lipsuri, fiind menținute concluziile inițiale din raportul de expertiză, deși în apel părțile au depus contracte de vânzare-cumpărare. Față de cele expuse, s-a constatat ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit semnificația sintagmei „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele..” după cum urmează: preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mica publicitate. În această situație, s-a constatat că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanță, avut în vedere și de instanța de apel nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele și concluziile experților fiind nefundamentate, și, drept consecință, de neacceptat.

În respectarea acestor prevederi legale și a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri prin care să probeze dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții imobiliare cu privire la terenuri de același fel și prețul la care s-au tranzacționat astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză. Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, instanța de apel, în rejudecare, urma să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994.

Prin Decizia civilă nr. 781/A din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admis în parte apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA din România împotriva sentinței civile nr. 836 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, care o fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la a-i plăti reclamantului, cu titlu de despăgubire aferentă exproprierii suprafeței de 489 mp teren, suma de 8200 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății. Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la acordarea în favoarea reclamantului a sumei de 4300 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând despăgubiri aferente suprafeței de teren rămase neexpropriate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele: În aplicarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., ținându-se seama de cele stabilite în sarcina instanței de rejudecare de către instanța de recurs, s-a procedat la completarea probațiunii. În acest scop, pentru a se putea obține înscrisuri relevante sub aspectul determinării prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorial, respectiv în satul Valaha, com. Săvădisla, au fost solicitate atât O.C.P.I., cât și Primăriei com. Săvădisla, copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică privitoare la terenuri de același fel cu terenul în litigiu.

O.C.P.I. Cluj, prin B.C.P.I. Turda, a comunicat copiile a 9 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2012-2013, în vreme ce Primăria comunei Săvădisla a comunicat un număr de 4 contracte de vânzare-cumpărare în perioada 2012-2013 cu privire la terenuri situate în intravilanul comunei Săvădisla. Totodată, s-a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză, comisia de experți fiind formată din L.S.M., C.S. și T.M., obiectul expertizei fiind evaluarea imobilului teren în suprafață de 489 mp, obiect al exproprierii, precum și stabilirea prejudiciului cauzat reclamantului printr-o eventuală pierdere de valoare a terenului rămas neexpropriat. Li s-a învederat experților ca la stabilirea despăgubirilor corespunzătoare imobilului expropriat să se țină seama și de prețurile de vânzare ale unor imobile similare, astfel cum rezultă acestea din copiile contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar.

Prin raportul de expertiză efectuat în rejudecare, s-a stabilit că, uzându-se de metoda comparațiilor de piață, a rezultat o valoare de 9.100 euro a terenului în suprafață de 489 mp ce a fost expropriat. Au arătat experții că accesul la terenul expropriat se face atât de pe drumul județean 107 M (drum asfaltat), cât și de pe un drum pietruit, mai menționând și că la terenul în litigiu se găsesc apă, curent și gaz. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de ambele părți, experții și-au menținut punctul de vedere consemnat în raportul de expertiză, arătând și motivele pe care acesta se sprijină.

În ședința de judecată din data de 10 iunie 2014, instanța le-a solicitat experților să procedeze la determinarea valorii terenului expropriat, fără a se lua în considerare variabila B (adică valoarea unul alt teren stabilită într-un alt proces prin hotărâre judecătorească irevocabilă), precum și să procedeze la luarea în considerare inclusiv a altor contracte de vânzare-cumpărare relevante dintre acelea depuse ca probe la dosarul cauzei, în măsura în care vor aprecia că sunt relevante. Răspunzând acestei solicitări a instanței, comisia de experți a precizat că, prin refacerea analizei comparative, urmare a înlocuirii comparabilei B inițiale cu o altă comparabilă, a rezultat o valoare a terenului expropriat de 8.200 euro, adică 16,80 euro mp.

Sub aspectul criticilor formulate de pârâta apelantă în legătură cu modalitatea de determinare a valorii terenului expropriat și a comparabilelor folosite în acest scop de comisia de experți, Curtea a arătat că, în speță, nu au putut fi identificate tranzacții imobiliare întrutotul relevante, ceea ce a obligat pe experții desemnați la a uza de comparabile cât mai apropiate de prețurile de vânzare a unor terenuri identice („de același fel”, în exprimarea legii) cu cel expropriat, din aceeași unitate administrativ teritorială. Instanța a considerat, însă, juste obiecțiunile apelantei privitoare la utilizarea de către experți, în prima evaluare efectuată a unei comparabile („B”) constând în valoarea stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 413/2012 a Tribunalului Cluj) pentru un alt teren expropriat.

Chiar dacă aceste teren a fost, la rândul său, expropriat și se regăsea în imediata vecinătate a terenului din prezentul litigiu (cu valoarea de 20,50 euro/mp), dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 nu îngăduie utilizarea unei astfel de comparabile, ci doar a acelora care evocă prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză. Prin înlocuirea de către comisia de experți, la solicitarea instanței, a comparabilei B cu un contract de vânzare-cumpărare, s-a ajuns la diminuarea valorii terenului expropriat de la 9.100 euro la 8.200 euro. Sunt, însă, neîntemeiate susținerile apelantei potrivit cărora comisia de experți ar fi trebuit să utilizeze pentru comparație contractele de vânzare-cumpărare din 2013, argumentul apelantei fiind că aceste contracte s-au încheiat cu privire la terenuri situate în com.

Săvădisla și ar fi similare celui în litigiu. Sub acest aspect, Curtea a avut în vedere că prețurile menționate în cuprinsul acestor contracte sunt de 7,5 lei/mp, 0,48 lei /mp și 0,4 lei/mp, adică prețuri de un nivel foarte redus (de circa 0,1 euro/mp, în cazul celor din urmă două contracte), ceea ce naște serioase îndoieli cu privire la veridicitatea prețului consemnat în cuprinsul acestor convenții. Nu trebuie omis că există posibilitatea ca părțile ce încheie un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil să menționeze în contractul autentic un preț mai mic decât real cuvenit, în scopul de a plăti taxe mai mici aferente tranzacției. Ceea ce prezintă relevanță, în sensul legii, este prețul real cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel cu cel expropriat, iar nu un eventual preț simulat, căci nu s-ar putea lua în considerare decât ceea ce corespunde adevărului.

Or, valori ale prețului precum acelea stipulate în contractele indicate de apelantă sunt, cu evidență, prea puțin credibile, fiind notoriu că prețurile practicate pe piața liberă pentru terenuri din zonă sunt cu mult superioare celor arătate în evocatele contracte. În concluzie, Curtea a găsit mult mai credibile constatările comisiei de experți cu privire la valoarea terenului expropriat de la reclamant, reținând că acestuia i se cuvine, aferent exproprierii suprafeței de 489 mp teren, suma de 8.200 euro sau echivalentul în lei al acesteia la data plății. În ce privește eventualul prejudiciul cauzat reclamantului prin scăderea de valoare a terenului rămas neexpropriat, comisia de experți desemnată în rejudecarea apelului a arătat că terenul neexpropriat de la reclamant nu suferă o pierdere de valoare, justificat prin faptul că acesta își păstrează utilitatea, anume aceea de curte și grădină.

Sub acest aspect, Curtea a considerat că justificarea oferită de comisia de experți este simplistă și neconvingătoare, apărând ca o simplă afirmație neînsoțită de argumente care să-i confere credibilitate. Prin comparație, comisia de experți numită înaintea primei instanțe a învederat că prin edificarea autostrăzii pe terenul expropriat reclamantului i s-a produs un prejudiciu ca urmare a scăderii de valoare a suprafeței de 1.093 mp teren rămase neexpropriată. Au arătat experții numiți înaintea primei instanțe că s-a produs un prejudiciu nu numai prin lipsa de folosință a terenului, ci și prin faptul că fiind amplasat lângă casă, era folosit pentru cultivarea legumelor necesare traiului zilnic.

De asemenea, că vecinătatea autostrăzii a determinat scăderea valorii de cumpărare a terenului, câtă vreme acesta este supus poluării fonice și cu gaze de eșapament, suportă restricții pentru construire (în genere, pentru dezvoltări imobiliare) și, de asemenea, că este umbrit. Aceste constatări ale comisiei de experți desemnate de prima instanță au fost, de altfel, acceptate și de aceasta, fiind în totul justificată acordarea în beneficiul reclamatului a sumei de 4.300 euro cu titlu de despăgubiri corespunzătoare pierderii de valoare a suprafeței de teren rămase neexpropriate, sens în care instanța de apel a dispus. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., după cum urmează: În ceea ce privește despăgubirile acordate pentru terenul expropriat, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanței, prin aprecierea eronată a probelor administrate, respectiv a probei cu expertiză tehnică evaluatorie și a înscrisurilor de la dosar, cu consecința stabilirii unei sume de bani cu titlu de despăgubiri cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a dispozițiilor deciziei de casare.

Astfel, cu toate că, în rejudecare, ca urmare a indicațiilor instanței de casare în aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, s-au administrat probe pertinente constând din contracte autentice de vânzare-cumpărare, care confirmau justețea cuantumului despăgubirii stabilite de către expropriator de 6,8 euro/mp (respectiv contractele de vânzare - cumpărare din 26 aprilie 2011, din 7 februarie 2013, din 16 ianuarie 2013, din 5 februarie 2013 și din 5 februarie 2013), instanța a preferat să „gireze” un raport judiciar nelegal, din cuprinsul căruia rezultă explicit faptul că intervenția nepermisă a experților a determinat alterarea valorii finale.

Astfel, deși au utilizat pentru stabilirea valorii despăgubirii 3 contracte autentice de vânzare-cumpărare care relevau valorile de 10 euro/mp, 5 euro/mp și 8,62 euro/mp, experții judiciari au „reușit”, prin intervenția eronată/subiectivă asupra acestor valori, să stabilească cu titlu de despăgubire pentru un teren arabil situat în localitatea Vlaha, la momentul 2014, valoarea de 16,8 euro/mp. Această valoare este exagerată pe fondul crizei imobiliare, în contextul în care este de notorietate - și s-a probat de către pârâtă - că prețurile terenurilor agricole este derizoriu. Instanța de apel nu era obligată să omologheze un raport judiciar vădit eronat, iar pe de altă parte, a procedat în mod greșit la înlăturarea contractelor autentice, cu o motivare bazată pe o simplă supoziție, în detrimentul unor tranzacții autentice.

Recurenta a mai arătat că una dintre cele 3 comparabile (C) care au fost folosite de către experți pentru stabilirea cuantumului despăgubirii este improprie analizei, întrucât se regăsește în cuprinsul unei tranzacții care a fost încheiată în anul 2012. Or, în contextul în care evaluarea s-a realizat în anul 2014 și în lumina prevederilor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, valoarea nu constituie un criteriu de analiză pertinent, atât timp cât experții judiciari nu au comunicat la dosar informațiile necesare pentru a permite verificarea justeței intervenției asupra prețurilor (explicarea coeficienților aplicați care au determinat majorarea cuantumului despăgubirii de la 5 la 16,8 euro/mp).

În ceea ce privește dispoziția de acordare de despăgubiri cu titlu de prejudiciu pentru terenul neexpropriat, s-a arătat că decizia este nelegală din perspectiva pe de o parte, a obligației instanței de apel de a insista pentru clarificarea situației relevate, iar, pe de altă parte, a modalității de determinare a despăgubirilor în cuantum de 4.300 de euro. Astfel, prin încheierea din data de 10 iunie 2014, instanța de apel le-a solicitat experților judiciari să determine cuantumul prejudiciului, în ipoteza în care vor constata existența acestuia. Prin răspunsul formulat, experții au comunicat faptul că intimatul - reclamant nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a exproprierii, iar instanța de apel nu a revenit cu o solicitare către experți pentru informații suplimentare, considerându-se, deci, lămurită pe acest aspect și, cu toate acestea, în considerente, a fost înlăturată constatarea experților, cu motivarea că ar fi neargumentată.

Cât privește modalitatea de stabilire a sumei de 4.300 de euro, aceasta a fost, în mod nelegal, preluată din raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în primă instanță, care nu mai putea fi avut în vedere de către instanța de apel, deoarece a fost invalidat în mod irevocabil de către instanța supremă prin Decizia nr. 734/2013. Totodată, experții au stabilit cuantumul despăgubirii prin raportare la valoarea terenului expropriat de 25 euro/mp. Or, prin faptul modificării cuantumului despăgubirii în apel (la 16,8 euro/mp), valoarea de 4.300 de euro ar fi urmat să fie diminuată în mod corespunzător. În consecință, recurenta a solicitat, în principal, modificarea deciziei recurate și respingerea cererii de chemare în judecată în totalitate, în aplicarea art. 27 din Legea nr. 33/1994 și, respectiv, față de nedovedirea unui prejudiciu cert, iar în subsidiar, casarea deciziei, în baza art. 312 alin. (3) prima teză C. proc.

civ., dacă se va aprecia că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă decât în condițiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară. Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte constată următoarele: În ceea ce privește despăgubirile stabilite de către instanța de apel pentru terenul expropriat de 489 mp (situat în sat Vlaha, com. Săvădisla, județul Cluj), recurenta a susținut că au fost încălcate prevederile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului. Cu toate acestea, din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că obiectul criticilor îl reprezintă legalitatea modului de stabilire, de către instanța de apel, a cuantumului despăgubirilor, în raport de dispozițiile deciziei de casare din ciclul procesual anterior și de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În acest sens, recurenta pretinde valorificarea greșită a raportului de expertiză întocmit în cursul rejudecării apelului, care nu ar întruni condițiile pentru stabilirea despăgubirilor potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în detrimentul tranzacțiilor încheiate în formă autentică, depuse de către pârâtă la dosar. În acest context, se reține că, prin Decizia de casare nr. 734 din 14 februarie 2013, Înalta Curte a dispus efectuarea unei noi expertize prin care să se calculeze cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului prin raportare la prețul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, și nu la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase din anunțurile de mica publicitate.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel a exercitat un rol activ pentru administrarea probelor relevante, sens în care a solicitat și a obținut copii ale unor contracte de vânzare - cumpărare încheiate în formă autentică în perioada 2012 - 2013 de la O.C.P.I. Cluj - B.C.P.I. Turda și de la Primăria com. Săvădisla. Aceste tranzacții au fost avute în vedere la efectuarea expertizei judiciare, experții selectând trei comparabile pe temeiul cărora au indicat suma de 16,80 euro/mp ca reprezentând valoarea terenului expropriat, la data expertizei, în considerarea căreia instanța de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului.

În condițiile în care raportul de expertiză s-a raportat la prețul consemnat în contracte autentice de vânzare - cumpărare, întocmai cum a dispus instanța de casare, înlăturarea sa din probatoriul administrat trebuie să fie justificată de indicii rezultate din alte mijloace de probă administrate în sensul că valoarea indicată prin expertiză nu reflectă criteriul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, după cum reiese în mod explicit din art. 26 din Legea nr. 33/1994, sarcina stabilirii prețului „obișnuit” de vânzare revine instanței de judecată, obligație ce rezultă și din dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „ Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî”.

Aceasta înseamnă că, în aprecierea coroborată a probelor, instanța de judecată poate da eficiență doar acelor dovezi care conturează o anumită situație de fapt și să le înlăture pe cele contrare. Or, în cauză, înscrisurile la care se face referire prin motivele de recurs și care au fost înfățișate instanței de rejudecare a apelului nu sunt relevante din perspectiva cerințelor legale, astfel încât nu susțin pretenția recurentei - pârâte de a nu fi luat în considerare raportul de expertiză. Se observă că cinci din cele șase contracte invocate vizează terenuri situate în extravilanul comunei Săvădisla, în timp ce terenul expropriat de la reclamant era amplasat în intravilanul acestei localități la data exproprierii, astfel cum reiese din Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie 2008 de stabilire a despăgubirilor.

Or, sintagma din art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind imobile „de același fel”, ca reper al stabilirii despăgubirilor, semnifică raportarea atât la categoria de folosință a terenului de la momentul exproprierii, cât și la amplasarea în intravilan sau extravilan la aceeași dată. Ca atare, chiar dacă instanța de apel a adus alte argumente pentru înlăturarea acestor înscrisuri, măsura adoptată este corectă, pentru considerentele expuse anterior, impunându-se a fi menținută. Unicul contract de vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică dintre cele invocate de către recurentă, ce vizează un teren situat în intravilan, respectiv cel datat 14 martie 2011, reflectă o altă categorie de folosință decât cea a imobilului în litigiu, fiind vorba despre un teren cu destinația curți construcții, față de categoria de teren arabil a celui expropriat de la reclamant.

În aceste condiții, înscrisul nu este relevant din perspectiva aceleiași condiții din art. 26 al Legii nr. 33/1994 referitoare la imobile „de același fel” cu cel expropriat. Prin motivele de recurs, astfel cum au fost concepute prin memoriul depus la dosar în termenul legal, nu s-a criticat faptul că una dintre comparabilele avute în vedere de către experți a vizat un teren amplasat în extravilan, astfel încât instanța de recurs nu a fost legal învestită cu cercetarea legalității deciziei din atare perspectivă, motiv pentru care nu pot fi primite susținerile recurentei pe acest aspect, formulate cu ocazia dezbaterilor finale asupra recursului. Prin obiecțiunile depuse la raportul de expertiză, pârâta a învederat că una dintre comparabile consta într-o tranzacție încheiată în anul 2012, în timp ce raportul de expertiză a fost întocmit în anul 2014, iar acest aspect a fost reiterat prin motivele de recurs.

Se observă, însă, că finalitatea susținerilor pârâtei cu acest obiect, în cursul judecării apelului nu a fost aceea a identificării de tranzacții încheiate la un moment apropiat de data expertizei, ca urmare a înlăturării acelei tranzacții, ci luarea în considerare a contractelor depuse de către pârâtă, care, după cum s-a arătat anterior, nu erau relevante pentru stabilirea despăgubirilor. Pârâta nu a solicitat ca instanța să efectueze noi demersuri pentru obținerea de contracte încheiate în anul 2014 și nici nu a depus vreo dovadă a propriilor demersuri în acest sens. Drept urmare, se constată că, invocând nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 de către instanța de apel, recurenta - pârâtă se prevalează de propria culpă procesuală decurgând din modul în care a înțeles să formuleze susținerile și apărările în cursul judecării apelului, ceea ce este inadmisibil, față de prevederile art. 108 alin. ultim C. proc.

civ. În acest context și față de faptul că experții s-au raportat la contractele de vânzare - cumpărare autentice identificate în urma demersurilor instanței de apel, care și-a exercitat în acest fel rolul activ, urmează ca susținerile recurentei să fie înlăturate. Prin motivele de recurs, s-a mai susținut încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, prin stabilirea despăgubirilor pe baza raportului de expertiză întocmit în faza apelului, din perspectiva faptului că experții nu ar fi justificat corecțiile aplicate la prețurile din tranzacțiile luate în considerare, în determinarea prețului obișnuit de vânzare.

Se constată, însă, că experții au justificat corecțiile aplicate, prin răspunsul la obiecțiunile pârâtei cu acest obiect (fila 177 dosar apel), indicând mai multe motive, printre care necesitatea respectării criteriului legal al calculării prețului terenurilor similare la data expertizei, localizarea și caracteristicile terenurilor comparate. S-a arătat că respectivii coeficienți sunt estimați în funcție de condițiile pieței imobiliare specifice și sunt aleși în mod subiectiv, în baza studiului pieței imobiliare, a experienței profesionale și a cunoștințelor acumulate de către experți. Pe de altă parte, modul concret de identificare și aplicare de către experți a corecțiilor la prețurile din tranzacții nu poate fi cenzurat în prezenta fază procesuală, deoarece atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt circumscrise verificării nelegalității, nu și a netemeiniciei deciziei, în raport de situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat.

Drept urmare, susținerile recurentei pe acest aspect nu reprezintă critici de nelegalitate și vor fi înlăturate, atât timp cât nu aduc în discuție vreun criteriu legal de cuantificare a despăgubirilor, ci constatările de fapt ale experților, ce au fost valorificate ca atare de către instanța de apel și care nu pot fi reapreciate. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că raportul de expertiză din faza apelului relevă aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, în mod corect, a fost valorificat de către instanța de apel la stabilirea despăgubirilor pentru terenul expropriat, motiv pentru care vor fi înlăturate susținerile recurentei pe acest aspect.

În ceea ce privește despăgubirile acordate pentru prejudiciul cauzat terenului rămas în proprietatea reclamantului, în suprafață de 1.093 mp, se constată, însă, că susținerile recurentei sunt fondate. Astfel, instanța de apel a înlăturat constatările comisiei de experți desemnate în faza rejudecării și a valorificat, pe acest aspect, raportul de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță. Or, din decizia de casare pronunțată în ciclul procesual anterior rezultă că raportul de expertiză pe care se fundamentase soluția primei instanțe, confirmată în apel, a fost invalidat în totalitate, inclusiv în privința despăgubirilor calculate în legătură cu terenul neexpropriat. Chiar dacă motivul de recurs pe acest aspect nu a fost analizat, s-a dispus efectuarea, în cadrul rejudecării, a unui nou raport de expertiză, pentru stabilirea despăgubirilor inclusiv din perspectiva eventualului prejudiciu creat proprietarului prin expropriere.

De altfel, experții desemnați de prima instanță au calculat despăgubirile cuvenite pentru terenul rămas în proprietatea reclamantului prin raportare la valoarea terenului expropriat, cu aplicarea unor corecții, în funcție de elementele de afectare negativă a terenului neexpropriat. În aceste condiții, refacerea probei cu expertiză pentru stabilirea valorii terenului expropriat, cu respectarea criteriilor din art. 26 din Legea nr. 33/1994, implica o nouă evaluare și a restului imobilului. În cadrul rejudecării apelului, instanța a dispus, la termenul din 12 noiembrie 2013, efectuarea unei noi lucrări de specialitate în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilind ca obiectiv și calcularea despăgubirilor pentru eventualul prejudiciu creat proprietarului prin expropriere.

La termenul de judecată din 18 martie 2014, constatând că nu s-a răspuns acestui obiectiv fixat la momentul dispunerii expertizei, instanța a pus în vedere experților să se conformeze, în sensul de a preciza dacă suprafața de 1.093 mp rămasă în patrimoniul reclamantului a fost afectată în vreun fel prin expropriere și de a calcula despăgubirile eventual cuvenite acestuia. În absența indicării temeiului juridic al fixării acestui obiectiv al expertizei și a unei dezbateri în contradictoriu cu privire la limitele rejudecării în raport de dezlegările date prin decizia de casare cu privire la necesitatea administrării de probe, rezultă că însăși instanța de apel a considerat că efectuarea unei noi expertize se impunea chiar și în legătură cu terenul neexpropriat, prin prisma dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., procedând în consecință. În aceste condiții, instanța de apel, în mod greșit, și-a întemeiat dispoziția de acordare de despăgubiri pentru terenul neexpropriat pe constatările din raportul de expertiză invalidat prin casarea deciziei de apel din ciclul procesual anterior, înlăturând raportul întocmit de experți în faza rejudecării apelului. Comisia de experți desemnată de către instanța de rejudecare a constatat că terenul de 1.093 mp este utilizat în continuare cu destinația de curte și grădină, astfel încât această suprafață nu a fost afectată în urma exproprierii (fila 216), iar reclamantul nu a formulat obiecțiuni. Această constatare de fapt este suficientă pentru conturarea unei concluzii în sensul inexistenței unui prejudiciu în considerarea căruia reclamantul să fi fost îndreptățit la despăgubiri.

În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, evaluarea despăgubirilor în privința terenului neexpropriat trebuie să aibă în vedere existența unui prejudiciu cert, actual și care nu a fost încă reparat, pornindu-se de la categoria de folosință a terenului la momentul exproprierii și stabilindu-se dacă și în ce măsură terenul poate fi folosit în continuare cu această destinație. Cât timp nu s-a dovedit de către proprietar - căruia îi revine sarcina probei în acest caz - schimbarea categoriei de folosință a terenului după expropriere, iar terenul este utilizat în mod efectiv cu acea destinație, nu se poate reține un prejudiciu în sensul art. 26 din lege. Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul și, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va m odifica în parte decizia recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de reclamantul B.M. cu privire la acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren rămase neexpropriate. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 781/A din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Modifică în parte decizia recurată în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul B.M. cu privire la acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de teren rămase neexpropriate. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2015.