ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 731/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 863 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pronunțată

în Dosarul nr. 3571/117/2008*, s-a admis în parte acțiunea civilă precizată

formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA, în sensul că pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 10.415 euro,

cu titlu de justă și prealabilă despăgubire pentru suprafața de 489 mp teren,

situată în localitatea Vlaha, com. Săvădisla identificată în tarla 8, parcela 5

și 6 care a făcut obiectul Hotărârii nr. 6 din 18 aprilie  2008, emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 și a sumei de 4300 euro cu titlu de

despăgubiri, ambele sume în echivalent lei la data plății, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

sentinței, s-a reținut că prin Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie 2008, emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Săvădisla, s-a

aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în

localitatea Săvădisla, în suprafață de 489 mp., făcând parte din tarlaua 8,

parcelele 5 și 6, evidențiate în Titlul de proprietate din 20 octombrie 1998,

în cuantum de 12.026,25 lei, reprezentând echivalentul sumei de 3.325 euro,

raportat la cursul de 1 euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie  2008.

Din raportul de

expertiză efectuat de către comisia formată din experții K.V.L., F.M.E. și Ș.M.R.,

rezultă că valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării

exproprierii este de 12.225 euro, iar prejudiciul creat reclamantului este de 4.782

euro.

În urma obiecțiunilor

formulate de către ambele părți și încuviințate de către instanță, s-a constatat

că expertul K.V.L. a decedat între timp, motiv pentru care neputându-se întocmi

răspunsul la obiecțiuni de către întreaga comisie de experți s-a dispus

efectuarea unei noi expertize prin numirea în locul expertului decedat a d-nei Ș.A.

Potrivit raportului

de expertiză întocmit de către această nouă comisie, valoarea de circulație a

terenului la momentul efectuării expertizei este de 10.415 euro și daune în

cuantum de 4.300 euro pentru prejudiciul produs, în sensul că acesta este

determinat nu numai de lipsa de folosință a terenului dar, pe termen lung,

terenul fiind amplasat lângă casă era folosit pentru cultivarea legumelor

necesare traiului zilnic, dar și de faptul scăderii puterii de vânzare a

terenului rămas prin poluare fonică, cu gaze, restricții pentru dezvoltări

imobiliare, umbră etc.

Prin Decizia civilă nr.

65 din 7 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, a fost respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA împotriva sentinței menționate.

Prin Decizia nr. 734

din 14 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA împotriva deciziei menționate,

pe care a casat-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În motivarea acestei

decizii, s-au arătat, între altele, următoarele:

Instanța de apel și-a

întemeiat soluția pronunțată pe raportul de expertiză efectuat de experții F.M.E.,

Ș.M.R. și Ș.A. în faza de judecată a fondului, apreciind că nu se impune

refacerea acestuia, ci doar revenirea cu o adresă către aceeași comisie de

experți.

Însă, așa cum rezultă

din cuprinsul raportului de expertiză întocmit la fond de experții F.M.E., Ș.M.R.

și Ș.A., avut în vedere de instanța de apel, experții nu s-au raportat la

prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în zona în care

este situat imobilul în litigiu, astfel cum prevede art. 26 din Legea 33/1994, ci

la oferte de prețuri de la agențiile imobiliare, din mica publicitate și

internet.

Nici răspunsul

comisiei de experți la adresa efectuată de instanța de apel nu a complinit

aceste lipsuri, fiind menținute concluziile inițiale din raportul de expertiză,

deși în apel părțile au depus contracte de vânzare-cumpărare.

Față de cele expuse,

s-a constatat ca fiind fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a

despăgubirilor în prezenta cauză, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a principiului rolului

activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit semnificația

sintagmei „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele..” după cum

urmează: preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de

vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori

prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet

și din anunțurile de mica publicitate.

În această situație,

s-a constatat că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de

fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit la prima

instanță, avut în vedere și de instanța de apel nesocotind cu evidență

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele și concluziile experților

fiind nefundamentate, și, drept consecință, de neacceptat.

În respectarea

acestor prevederi legale și a dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

instanța avea datoria de a ordona administrarea de probe care să dovedească

demersurile efectuate de părți pentru a obține înscrisuri prin care să probeze

dacă în unitatea administrativ-teritorială s-au efectuat tranzacții imobiliare

cu privire la terenuri de același fel și prețul la care s-au tranzacționat

astfel de bunuri la data efectuării raportului de expertiză.

Pentru stabilirea

valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, instanța

de apel, în rejudecare, urma să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză

în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994.

Prin Decizia civilă nr.

781/A

din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a fost

admis în parte

apelul declarat de pârâta CN A.D.N.R. SA din România împotriva sentinței civile

nr. 836 din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, care o fost schimbată în

parte, în sensul că a fost obligată pârâta la a-i plăti reclamantului, cu titlu

de despăgubire aferentă exproprierii suprafeței de 489 mp teren, suma de 8200

euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății.

Au fost menținute

dispozițiile sentinței cu privire la acordarea în favoarea reclamantului a

sumei de 4300 euro (echivalent în lei la data plății) reprezentând despăgubiri

aferente suprafeței de teren rămase neexpropriate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

reținut, în esență, următoarele:

În aplicarea

dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., ținându-se seama de cele stabilite în sarcina instanței de

rejudecare de către instanța de recurs, s-a procedat la completarea

probațiunii.

În acest scop, pentru

a se putea obține înscrisuri relevante sub aspectul determinării prețului cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea

administrativ-teritorial, respectiv în satul Valaha, com. Săvădisla, au fost

solicitate atât O.C.P.I., cât și Primăriei com. Săvădisla, copii ale unor

contracte de vânzare-cumpărare în formă autentică privitoare la terenuri de

același fel cu terenul în litigiu.

O.C.P.I. Cluj, prin B.C.P.I.

Turda, a comunicat copiile a 9 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în

perioada 2012-2013, în vreme ce Primăria comunei Săvădisla a comunicat un număr

de 4 contracte de vânzare-cumpărare în perioada 2012-2013 cu privire la

terenuri situate în intravilanul comunei Săvădisla.

Totodată, s-a dispus

efectuarea unei noi expertize tehnice în cauză, comisia de experți fiind

formată din L.S.M., C.S. și T.M., obiectul expertizei fiind evaluarea

imobilului teren în suprafață de 489 mp, obiect al exproprierii, precum și

stabilirea prejudiciului cauzat reclamantului printr-o eventuală pierdere de

valoare a terenului rămas neexpropriat. Li s-a învederat experților ca la

stabilirea despăgubirilor corespunzătoare imobilului expropriat să se țină

seama și de prețurile de vânzare ale unor imobile similare, astfel cum rezultă

acestea din copiile contractelor de vânzare-cumpărare aflate la dosar.

Prin raportul de

expertiză efectuat în rejudecare, s-a stabilit că, uzându-se de metoda

comparațiilor de piață, a rezultat o valoare de 9.100 euro a terenului în

suprafață de 489 mp ce a fost expropriat.

Au arătat experții că

accesul la terenul expropriat se face atât de pe drumul județean 107 M (drum

asfaltat), cât și de pe un drum pietruit, mai menționând și că la terenul în

litigiu se găsesc apă, curent și gaz.

Prin răspunsul la

obiecțiunile formulate de ambele părți, experții și-au menținut punctul de

vedere consemnat în raportul de expertiză, arătând și motivele pe care acesta

se sprijină. În ședința de judecată din data de 10 iunie 2014, instanța le-a

solicitat experților să procedeze la determinarea valorii terenului expropriat,

fără a se lua în considerare variabila B (adică valoarea unul alt teren

stabilită într-un alt proces prin hotărâre judecătorească irevocabilă), precum

și să procedeze la luarea în considerare inclusiv a altor contracte de

vânzare-cumpărare relevante dintre acelea depuse ca probe la dosarul cauzei, în

măsura în care vor aprecia că sunt relevante.

Răspunzând acestei

solicitări a instanței, comisia de experți a precizat că, prin refacerea

analizei comparative, urmare a înlocuirii comparabilei B inițiale cu o altă

comparabilă, a rezultat o valoare a terenului expropriat de 8.200 euro, adică

16,80 euro mp.

Sub aspectul

criticilor formulate de pârâta apelantă în legătură cu modalitatea de

determinare a valorii terenului expropriat și a comparabilelor folosite în

acest scop de comisia de experți, Curtea a arătat că, în speță, nu au putut fi

identificate tranzacții imobiliare întrutotul relevante, ceea ce a obligat pe experții

desemnați la a uza de comparabile cât mai apropiate de prețurile de vânzare a

unor terenuri identice („de același fel”, în exprimarea legii) cu cel

expropriat, din aceeași unitate administrativ teritorială.

Instanța a considerat,

însă, juste obiecțiunile apelantei privitoare la utilizarea de către experți,

în prima evaluare efectuată a unei comparabile („B”) constând în valoarea

stabilită printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentința civilă nr. 413/2012

a Tribunalului Cluj) pentru un alt teren expropriat. Chiar dacă aceste teren a

fost, la rândul său, expropriat și se regăsea în imediata vecinătate a

terenului din prezentul litigiu (cu valoarea de 20,50 euro/mp), dispozițiile art.

26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 nu îngăduie utilizarea unei astfel de

comparabile, ci doar a acelora care evocă prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză.

Prin înlocuirea de

către comisia de experți, la solicitarea instanței, a comparabilei B cu un

contract de vânzare-cumpărare, s-a ajuns la diminuarea valorii terenului

expropriat de la 9.100 euro la 8.200 euro.

Sunt, însă,

neîntemeiate susținerile apelantei potrivit cărora comisia de experți ar fi

trebuit să utilizeze pentru comparație contractele de vânzare-cumpărare din

2013, argumentul apelantei fiind că aceste contracte s-au încheiat cu privire

la terenuri situate în com. Săvădisla și ar fi similare celui în litigiu.

Sub acest aspect,

Curtea a avut în vedere că prețurile menționate în cuprinsul acestor contracte

sunt de 7,5 lei/mp, 0,48 lei /mp și 0,4 lei/mp, adică prețuri de un nivel

foarte redus (de circa 0,1 euro/mp, în cazul celor din urmă două contracte),

ceea ce naște serioase îndoieli cu privire la veridicitatea prețului consemnat

în cuprinsul acestor convenții. Nu trebuie omis că există posibilitatea ca

părțile ce încheie un contract de vânzare-cumpărare a unui imobil să menționeze

în contractul autentic un preț mai mic decât real cuvenit, în scopul de a plăti

taxe mai mici aferente tranzacției.

Ceea ce prezintă

relevanță, în sensul legii, este prețul real cu care se vând în mod obișnuit

terenuri de același fel cu cel expropriat, iar nu un eventual preț simulat,

căci nu s-ar putea lua în considerare decât ceea ce corespunde adevărului.

Or, valori ale

prețului precum acelea stipulate în contractele indicate de apelantă sunt, cu

evidență, prea puțin credibile, fiind notoriu că prețurile practicate pe piața

liberă pentru terenuri din zonă sunt cu mult superioare celor arătate în

evocatele contracte.

În concluzie, Curtea a

găsit mult mai credibile constatările comisiei de experți cu privire la

valoarea terenului expropriat de la reclamant, reținând că acestuia i se

cuvine, aferent exproprierii suprafeței de 489 mp teren, suma de 8.200 euro sau

echivalentul în lei al acesteia la data plății.

În ce privește

eventualul prejudiciul cauzat reclamantului prin scăderea de valoare a

terenului rămas neexpropriat, comisia de experți desemnată în rejudecarea

apelului a arătat că terenul neexpropriat de la reclamant nu suferă o pierdere

de valoare, justificat prin faptul că acesta își păstrează utilitatea, anume

aceea de curte și grădină.

Sub acest aspect,

Curtea a considerat că justificarea oferită de comisia de experți este

simplistă și neconvingătoare, apărând ca o simplă afirmație neînsoțită de

argumente care să-i confere credibilitate. Prin comparație, comisia de experți

numită înaintea primei instanțe a învederat că prin edificarea autostrăzii pe

terenul expropriat reclamantului i s-a produs un prejudiciu ca urmare a

scăderii de valoare a suprafeței de 1.093 mp teren rămase neexpropriată. Au

arătat experții numiți înaintea primei instanțe că s-a produs un prejudiciu nu

numai prin lipsa de folosință a terenului, ci și prin faptul că fiind amplasat

lângă casă, era folosit pentru cultivarea legumelor necesare traiului zilnic.

De asemenea, că vecinătatea autostrăzii a determinat scăderea valorii de

cumpărare a terenului, câtă vreme acesta este supus poluării fonice și cu gaze

de eșapament, suportă restricții pentru construire (în genere, pentru dezvoltări

imobiliare) și, de asemenea, că este umbrit.

Aceste constatări ale

comisiei de experți desemnate de prima instanță au fost, de altfel, acceptate

și de aceasta, fiind în totul justificată acordarea în beneficiul reclamatului

a sumei de 4.300 euro cu titlu de despăgubiri corespunzătoare pierderii de

valoare a suprafeței de teren rămase neexpropriate, sens în care instanța de

apel a dispus.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termen legal,

pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., după cum urmează:

În ceea ce privește

despăgubirile acordate pentru terenul expropriat, s-a susținut că au fost

încălcate dispozițiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanței,

prin aprecierea eronată a probelor administrate, respectiv a probei cu

expertiză tehnică evaluatorie și a înscrisurilor de la dosar, cu consecința

stabilirii unei sume de bani cu titlu de despăgubiri cu încălcarea art. 26 din

Legea nr. 33/1994 și a dispozițiilor deciziei de casare.

Astfel, cu toate că,

în rejudecare, ca urmare a indicațiilor instanței de casare în aplicarea art. 26

din Legea nr. 33/1994, s-au administrat probe pertinente constând din contracte

autentice de vânzare-cumpărare, care confirmau justețea cuantumului

despăgubirii stabilite de către expropriator de 6,8 euro/mp (respectiv

contractele de vânzare - cumpărare din 26 aprilie  2011, din 7 februarie 2013, din

16 ianuarie 2013, din 5 februarie 2013 și din 5 februarie 2013), instanța a

preferat să „gireze” un raport judiciar nelegal, din cuprinsul căruia rezultă

explicit faptul că intervenția nepermisă a experților a determinat alterarea valorii

finale.

Astfel, deși au

utilizat pentru stabilirea valorii despăgubirii 3 contracte autentice de

vânzare-cumpărare care relevau valorile de 10 euro/mp, 5 euro/mp și 8,62 euro/mp,

experții judiciari au „reușit”, prin intervenția eronată/subiectivă asupra

acestor valori, să stabilească cu titlu de despăgubire pentru un teren arabil

situat în localitatea Vlaha, la momentul 2014, valoarea de 16,8 euro/mp.

Această valoare este exagerată pe fondul crizei imobiliare, în contextul în

care este de notorietate - și s-a probat de către pârâtă - că prețurile

terenurilor agricole este derizoriu.

Instanța de apel nu

era obligată să omologheze un raport judiciar vădit eronat, iar pe de altă

parte, a procedat în mod greșit la înlăturarea contractelor autentice, cu o

motivare bazată pe o simplă supoziție, în detrimentul unor tranzacții autentice.

Recurenta a mai

arătat că una dintre cele 3 comparabile (C) care au fost folosite de către

experți pentru stabilirea cuantumului despăgubirii este improprie analizei,

întrucât se regăsește în cuprinsul unei tranzacții care a fost încheiată în

anul 2012. Or, în contextul în care evaluarea s-a realizat în anul 2014 și în

lumina prevederilor imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, valoarea nu

constituie un criteriu de analiză pertinent, atât timp cât experții judiciari

nu au comunicat la dosar informațiile necesare pentru a permite verificarea

justeței intervenției asupra prețurilor (explicarea coeficienților aplicați

care au determinat majorarea cuantumului despăgubirii de la 5 la 16,8 euro/mp).

În ceea ce privește dispoziția

de acordare de despăgubiri cu titlu de prejudiciu pentru terenul neexpropriat,

s-a arătat că decizia este nelegală din perspectiva pe de o parte, a obligației

instanței de apel de a insista pentru clarificarea situației relevate, iar, pe

de altă parte, a modalității de determinare a despăgubirilor în cuantum de 4.300

de euro.

Astfel, prin

încheierea din data de 10 iunie 2014, instanța de apel le-a solicitat

experților judiciari să determine cuantumul prejudiciului, în ipoteza în care vor

constata existența acestuia.

Prin răspunsul formulat,

experții au comunicat faptul că intimatul - reclamant nu a suferit niciun prejudiciu

ca urmare a exproprierii, iar instanța de apel nu a revenit cu o solicitare

către experți pentru informații suplimentare, considerându-se, deci, lămurită pe

acest aspect și, cu toate acestea, în considerente, a fost înlăturată

constatarea experților, cu motivarea că ar fi neargumentată.

Cât privește

modalitatea de stabilire a sumei de 4.300 de euro, aceasta a fost, în mod

nelegal, preluată din raportul de expertiză întocmit în cursul judecății în

primă instanță, care nu mai putea fi avut în vedere de către instanța de apel, deoarece

a fost invalidat în mod irevocabil de către instanța supremă prin Decizia nr. 734/2013.

Totodată, experții au

stabilit cuantumul despăgubirii prin raportare la valoarea terenului expropriat

de 25 euro/mp. Or, prin faptul modificării cuantumului despăgubirii în apel (la

16,8 euro/mp), valoarea de 4.300 de euro ar fi urmat să fie diminuată în mod

corespunzător.

În consecință,

recurenta a solicitat, în principal, modificarea deciziei recurate și respingerea

cererii de chemare în judecată în totalitate, în aplicarea art. 27 din Legea nr.

33/1994 și, respectiv, față de nedovedirea unui prejudiciu cert, iar în

subsidiar, casarea deciziei, în baza art. 312 alin. (3) prima teză C. proc.

civ., dacă se va aprecia că modificarea hotărârii recurate nu este posibilă

decât în condițiile administrării probei cu expertiză tehnică judiciară.

Examinând decizia

recurată în raport de criticile formulate și actele dosarului, Înalta Curte

constată următoarele:

În ceea ce privește

despăgubirile stabilite de către instanța de apel pentru terenul expropriat de

489 mp (situat în sat Vlaha, com. Săvădisla, județul Cluj), recurenta a

susținut că au fost încălcate prevederile art. 129 C. proc. civ. privind rolul

activ al judecătorului.

Cu toate acestea, din

dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă că obiectul criticilor îl reprezintă

legalitatea modului de stabilire, de către instanța de apel, a cuantumului

despăgubirilor, în raport de dispozițiile deciziei de casare din ciclul

procesual anterior și de prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

În acest sens,

recurenta pretinde valorificarea greșită a raportului de expertiză întocmit în

cursul rejudecării apelului, care nu ar întruni condițiile pentru stabilirea

despăgubirilor potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în detrimentul

tranzacțiilor încheiate în formă autentică, depuse de către pârâtă la dosar.

În acest context, se

reține că, prin Decizia de casare nr. 734 din 14 februarie 2013, Înalta Curte a

dispus efectuarea unei noi expertize prin care să se calculeze cuantumul

despăgubirilor cuvenite reclamantului prin raportare la prețul consemnat în contracte

autentice de vânzare - cumpărare, și nu la ofertele de preț ale agențiilor

imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase din anunțurile de mica

publicitate.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de apel a exercitat un rol activ pentru administrarea

probelor relevante, sens în care a solicitat și a obținut copii ale unor contracte

de vânzare - cumpărare încheiate în formă autentică în perioada 2012 - 2013 de

la O.C.P.I. Cluj - B.C.P.I. Turda și de la Primăria com. Săvădisla.

Aceste tranzacții au

fost avute în vedere la efectuarea expertizei judiciare, experții selectând trei

comparabile pe temeiul cărora au indicat suma de 16,80 euro/mp ca reprezentând valoarea

terenului expropriat, la data expertizei, în considerarea căreia instanța de

apel a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului.

În condițiile în care

raportul de expertiză s-a raportat la prețul consemnat în contracte autentice

de vânzare - cumpărare, întocmai cum a dispus instanța de casare, înlăturarea

sa din probatoriul administrat trebuie să fie justificată de indicii rezultate

din alte mijloace de probă administrate în sensul că valoarea indicată prin

expertiză nu reflectă criteriul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Pe de altă parte, după cum reiese în mod

explicit din art. 26 din Legea nr. 33/1994, sarcina stabilirii prețului

„obișnuit” de vânzare revine instanței de judecată, obligație ce rezultă și din

dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „

Primind rezultatul

expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de

părți și va hotărî”.

Aceasta

înseamnă că, în aprecierea coroborată a

probelor, instanța de judecată poate da eficiență doar acelor dovezi care

conturează o anumită situație de fapt și să le înlăture pe cele contrare.

Or, în cauză, înscrisurile

la care se face referire prin motivele de recurs și care au fost înfățișate

instanței de rejudecare a apelului nu sunt relevante din perspectiva cerințelor

legale, astfel încât nu susțin pretenția recurentei - pârâte de a nu fi luat în

considerare raportul de expertiză.

Se observă că cinci din

cele șase contracte invocate vizează terenuri situate în extravilanul comunei

Săvădisla, în timp ce terenul expropriat de la reclamant era amplasat în

intravilanul acestei localități la data exproprierii, astfel cum reiese din

Hotărârea nr. 6 din 18 aprilie  2008 de stabilire a despăgubirilor.

Or, sintagma din art.

26 din Legea nr. 33/1994 privind imobile „de același fel”, ca reper al

stabilirii despăgubirilor, semnifică raportarea atât la categoria de folosință

a terenului de la momentul exproprierii, cât și la amplasarea în intravilan sau

extravilan la aceeași dată.

Ca atare, chiar dacă

instanța de apel a adus alte argumente pentru înlăturarea acestor înscrisuri, măsura

adoptată este corectă, pentru considerentele expuse anterior, impunându-se a fi

menținută.

Unicul contract de

vânzare - cumpărare încheiat în formă autentică dintre cele invocate de către

recurentă, ce vizează un teren situat în intravilan, respectiv cel datat 14

martie 2011, reflectă o altă categorie de folosință decât cea a imobilului în

litigiu, fiind vorba despre un teren cu destinația curți construcții, față de

categoria de teren arabil a celui expropriat de la reclamant. În aceste

condiții, înscrisul nu este relevant din perspectiva aceleiași condiții din art.

26 al Legii nr. 33/1994 referitoare la imobile „de același fel” cu cel

expropriat.

Prin motivele de recurs, astfel cum au fost

concepute prin memoriul depus la dosar în termenul legal, nu s-a criticat

faptul că una dintre comparabilele avute în vedere de către experți a vizat un

teren amplasat în extravilan, astfel încât instanța de recurs nu a fost legal

învestită cu cercetarea legalității deciziei din atare perspectivă, motiv

pentru care nu pot fi primite susținerile recurentei pe acest aspect, formulate

cu ocazia dezbaterilor finale asupra recursului.

Prin obiecțiunile depuse la raportul de

expertiză, pârâta a învederat că una dintre comparabile consta într-o

tranzacție încheiată în anul 2012, în timp ce raportul de expertiză a fost

întocmit în anul 2014, iar acest aspect a fost reiterat prin motivele de recurs.

Se observă, însă, că finalitatea susținerilor

pârâtei cu acest obiect, în cursul judecării apelului nu a fost aceea a identificării

de tranzacții încheiate la un moment apropiat de data expertizei, ca urmare a

înlăturării acelei tranzacții, ci luarea în considerare a contractelor depuse

de către pârâtă, care, după cum s-a arătat anterior, nu erau relevante pentru

stabilirea despăgubirilor. Pârâta nu a solicitat ca instanța să efectueze noi

demersuri pentru obținerea de contracte încheiate în anul 2014 și nici nu a

depus vreo dovadă a propriilor demersuri în acest sens.

Drept urmare, se constată că, invocând

nerespectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 de către instanța de apel,

recurenta - pârâtă se prevalează de propria culpă procesuală decurgând din modul

în care a înțeles să formuleze susținerile și apărările în cursul judecării

apelului, ceea ce este inadmisibil, față de prevederile art. 108 alin. ultim C.

proc. civ.

În acest context și față de faptul că experții

s-au raportat la contractele de vânzare - cumpărare autentice identificate în

urma demersurilor instanței de apel, care și-a exercitat în acest fel rolul

activ, urmează ca susținerile recurentei să fie înlăturate.

Prin motivele de recurs, s-a mai susținut

încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, prin stabilirea despăgubirilor pe baza raportului de

expertiză întocmit în faza apelului, din perspectiva faptului că experții nu ar

fi justificat corecțiile aplicate la prețurile din tranzacțiile luate în

considerare, în determinarea prețului obișnuit de vânzare.

Se constată, însă, că experții au justificat

corecțiile aplicate, prin răspunsul la obiecțiunile pârâtei cu acest obiect

(fila 177 dosar apel), indicând mai multe motive, printre care necesitatea

respectării criteriului legal al calculării prețului terenurilor similare la

data expertizei, localizarea și caracteristicile terenurilor comparate. S-a

arătat că respectivii coeficienți sunt estimați în funcție de condițiile pieței

imobiliare specifice și sunt aleși în mod subiectiv, în baza studiului pieței

imobiliare, a experienței profesionale și a cunoștințelor acumulate de către

experți.

Pe de altă parte, modul concret de

identificare și aplicare de către experți a corecțiilor la prețurile din

tranzacții nu poate fi cenzurat în prezenta fază procesuală, deoarece

atribuțiile acestei instanțe de control judiciar sunt circumscrise verificării

nelegalității, nu și a netemeiniciei deciziei, în raport de situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat.

Drept urmare, susținerile recurentei pe acest

aspect nu reprezintă critici de nelegalitate și vor fi înlăturate, atât timp

cât nu aduc în discuție vreun criteriu legal de cuantificare a despăgubirilor,

ci constatările de fapt ale experților, ce au fost valorificate ca atare de

către instanța de apel și care nu pot fi reapreciate.

Față de toate considerentele expuse, Înalta

Curte constată că raportul de expertiză din faza apelului relevă aplicarea corespunzătoare

a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, în mod corect, a fost

valorificat de către instanța de apel la stabilirea despăgubirilor pentru

terenul expropriat, motiv pentru care vor fi înlăturate susținerile recurentei pe

acest aspect.

În ceea ce privește despăgubirile acordate

pentru prejudiciul cauzat terenului rămas în proprietatea reclamantului, în

suprafață de 1.093 mp, se constată, însă, că susținerile recurentei sunt

fondate.

Astfel, instanța de apel a înlăturat constatările

comisiei de experți desemnate în faza rejudecării și a valorificat, pe acest

aspect, raportul de expertiză întocmit în faza judecății în primă instanță.

Or, din decizia de casare pronunțată în

ciclul procesual anterior rezultă că raportul de expertiză pe care se fundamentase

soluția primei instanțe, confirmată în apel, a fost invalidat în totalitate, inclusiv

în privința despăgubirilor calculate în legătură cu terenul neexpropriat. Chiar

dacă motivul de recurs pe acest aspect nu a fost analizat, s-a dispus efectuarea,

în cadrul rejudecării, a unui nou raport de expertiză, pentru stabilirea

despăgubirilor inclusiv din perspectiva eventualului prejudiciu creat

proprietarului prin expropriere.

De altfel, experții desemnați de prima

instanță au calculat despăgubirile cuvenite pentru terenul rămas în

proprietatea reclamantului prin raportare la valoarea terenului expropriat, cu

aplicarea unor corecții, în funcție de elementele de afectare negativă a

terenului neexpropriat. În aceste condiții, refacerea probei cu expertiză

pentru stabilirea valorii terenului expropriat, cu respectarea criteriilor din art.

26 din Legea nr. 33/1994, implica o nouă evaluare și a restului imobilului.

În cadrul rejudecării apelului, instanța a

dispus, la termenul din 12 noiembrie 2013, efectuarea unei noi lucrări de

specialitate în condițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, stabilind ca obiectiv

și calcularea despăgubirilor pentru eventualul prejudiciu creat proprietarului

prin expropriere.

La termenul de judecată din 18 martie  2014, constatând

că nu s-a răspuns acestui obiectiv fixat la momentul dispunerii expertizei, instanța

a pus în vedere experților să se conformeze, în sensul de a preciza dacă

suprafața de 1.093 mp rămasă în patrimoniul reclamantului a fost afectată în

vreun fel prin expropriere și de a calcula despăgubirile eventual cuvenite acestuia.

În absența indicării temeiului juridic al fixării

acestui obiectiv al expertizei și a unei dezbateri în contradictoriu cu privire

la limitele rejudecării în raport de dezlegările date prin decizia de casare cu

privire la necesitatea administrării de probe, rezultă că însăși instanța de

apel a considerat că efectuarea unei noi expertize se impunea chiar și în

legătură cu terenul neexpropriat, prin prisma dispozițiilor art. 315 alin. (1) C.

proc. civ., procedând în consecință.

În aceste condiții, instanța de apel, în mod

greșit, și-a întemeiat dispoziția de acordare de despăgubiri pentru terenul

neexpropriat pe constatările din raportul de expertiză invalidat prin casarea

deciziei de apel din ciclul procesual anterior, înlăturând raportul întocmit de

experți în faza rejudecării apelului.

Comisia de experți desemnată de către

instanța de rejudecare a constatat că terenul de 1.093 mp este utilizat în

continuare cu destinația de curte și grădină, astfel încât această suprafață nu

a fost afectată în urma exproprierii (fila 216), iar reclamantul nu a formulat

obiecțiuni.

Această constatare de fapt este suficientă

pentru conturarea unei concluzii în sensul inexistenței unui prejudiciu în

considerarea căruia reclamantul să fi fost îndreptățit la despăgubiri.

În aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994,

evaluarea despăgubirilor în privința terenului neexpropriat trebuie să aibă în

vedere existența unui prejudiciu cert, actual și care nu a fost încă reparat,

pornindu-se de la categoria de folosință a terenului la momentul exproprierii

și stabilindu-se dacă și în ce măsură terenul poate fi folosit în continuare cu

această destinație.

Cât timp nu s-a dovedit de către proprietar -

căruia îi revine sarcina probei în acest caz - schimbarea categoriei de

folosință a terenului după expropriere, iar terenul este utilizat în mod

efectiv cu acea destinație, nu se poate reține un prejudiciu în sensul art. 26

din lege.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va

admite recursul și, în baza art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va m

odifica

în parte decizia recurată, în sensul că va respinge cererea formulată de

reclamantul B.M. cu privire la acordarea despăgubirilor aferente suprafeței de

teren rămase neexpropriate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale

deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Statul

Român prin CN A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 781/A din 17 septembrie 2014 a

Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Modifică în parte decizia recurată în sensul

că respinge cererea formulată de reclamantul B.M. cu privire la acordarea

despăgubirilor aferente suprafeței de teren rămase neexpropriate.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13

martie 2015.