ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată de prima instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâtul M.M.P. – D.G.A.P.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună: - anularea deciziei nr. 141259 din 22 octombrie 2012; - anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136609 din 17 august 2012; - înlăturarea corecției financiare în suma de 3.188.921,30 lei aplicată reclamantei, respectiv a creanței bugetare în suma de 398.048,40 lei rezultate din aplicarea corecției bugetare; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, constând în onorariu avocațial și taxă de timbru.

În motivarea acțiunii, reclamanta a relevat următoarele aspecte: La data de 26 iulie 2011, a publicat anunțul de participare nr. 126743 din 26 iulie 2011 privind organizarea procedurii de atribuire prin licitație deschisă a contractului având ca obiect „Modernizarea sistemelor de tratare apă și apă uzată în Buzău și Râmnicu Sărat”, împreună cu întreaga documentație de atribuire, atât în S.E.A.P., cât și în Jurnalul O.U.E. nr. JO/S s145 din 30 iulie 2011. În cadrul licitației au depus oferte următorii operatori economici: Asocierea H.A. S.A.U. Spania – H. SA; H.S. AG G.; SC V.W.S.T.R. SRL; Asocierea G.R. SA Buzău – P.R. GMBH - SC G.C. SRL - SC A. SA. În urma desfășurării procesului de evaluare, s-a întocmit raportul procedurii de atribuire nr. F/ 29 din 10 ianuarie 2012, fiind declarată câștigătoare oferta depusă de SC V.W.S.T.R.

SRL, ofertant cu care s-a încheiat contractul de achiziție publică nr. F/ 115 la data de 31 ianuarie 2012. La data de 01 august 2012, reclamanta a primit de la M.M.P. (D.G.A.P.M.) adresa nr. 136479/CG, înregistrată la CA Buzău sub nr. F 1508 din 02 august 2012, adresă prin care a fost transmis proiectul notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, și i s-a solicitat formularea unui punct de vedere oficial în termen de 5 zile lucrătoare. Cu adresa nr. 1577 din 09 august 2012, s-a transmis punctul de vedere al reclamantei privind proiectul notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor financiare. La data de 20 august 2012, s-a primit din partea pârâtei D.A.P.M.

nota de constatare în formă finală, însoțită de notificarea beneficiarului cu privire la debit, documente prin care se aplică o corecție financiară în cuantum de 5 % din valoarea fără TVA a contractului de lucrări nr. F115 din 31 ianuarie 2012, corecție în sumă de 3.188.921,30 lei, din care valoarea creanței bugetare se ridică la suma de 389.048,40 lei. Reclamanta precizează că a formulat contestație împotriva măsurilor luate prin nota de Constatare, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011 iar, prin decizia nr. 141259 din 22 octombrie 2012, pârâta D.G.A.P.M. a respins-o ca neîntemeiată. În concepția reclamantei, motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate sunt cele ce vor fi prezentate în continuare.

a) Nemotivarea deciziei nr. 141259 din 22 octombrie 2012 și a notei de constatare nr. 136609 din 17 august 2012, după cum impun prevederile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, fapt ce conduce la încălcarea dreptului la apărare al părții; b) Emitenții actelor aflate în discuție nu au ținut seama de următoarele aspecte: - cerințele de calificare și de selecție au fost aceleași pentru toți ofertanții, indiferent de naționalitatea lor, iar în procedura de evaluare toți ofertanții au fost analizați pe baza acelorași criterii; - principiile transparenței și publicității au fost respectate, deoarece clarificările au fost publicate în SEAP; - fapta reținută în sarcina societății reclamante nu a produs niciun prejudiciu finanțatorului, situație în raport cu care neregula nu putea fi constatată.

c) Nota de constatare nr. 136609 din 17 august 2012 a fost întocmită cu nesocotirea principiului proporționalității, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, și cu încălcarea prevederilor imperative ale pct. 1.12 din Anexa la ordonanța anterior indicată. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că, prin nepublicarea unei erate cu privire la modificările făcute la fișa de date a achiziției, reclamanta a favorizat operatorii economici cu sediul în România în detrimentul operatorilor economici cu sediul în alte state. Ca atare, pentru încălcarea principiilor nediscriminării, tratamentului egal și transparenței, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din H.G.

nr. 925/2006, acesteia i s-a aplicat o corecție financiară de 5 % din valoarea fără TVA a contractului de servicii nr. F283 din 26 iulie 2011 „Asistenta tehnică pentru supervizarea lucrărilor” din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Buzău”, reprezentând 634.081,00 lei. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5 din 15 ianuarie 2013, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 141259 din 22 octombrie 2012 și nota de constatare nr. 136609 din 17 august 2012 emise de pârât, a înlăturat corecția financiară în sumă de 3.188.921,30 lei aplicată reclamantei și, respectiv, creanța bugetară în sumă de 398.048,40 lei, rezultată ca urmare a aplicației corecției bugetare de către pârâtă, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8403,32 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: Problema juridică dedusă judecății rezidă în faptul dacă modificările fișei de date a achiziției, făcută prin intermediul unor clarificări și nu prin „erată”, ar fi încălcat principiile transparenței, nediscriminării și tratamentului egal. În raport de dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, organul administrativ constatator trebuia să arate în concret argumentele și dovezile care atestă că nota de constatare ar fi corect întocmită, să motiveze de ce nepublicarea eratei încalcă principiile tratamentului egal și al transparenței și care este modalitatea efectivă de favorizare a firmei câștigătoare a licitației publice.

Dacă o anumită faptă încalcă principiile invocate de autoritatea pârâtă, acest lucru trebuie dovedit și nu prezumat; chiar dacă respectivul act administrativ de control ar fi fost corect întocmit, se observă că fapta reținută în sarcina reclamantei nu întrunește elementele constitutive ale unei nereguli, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin probele administrate, reclamanta a dovedit că nu a încălcat principiile expuse în art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cele privind transparența, nediscriminarea și tratamentul egal, mai ales că teza expusă de autoritățile emitente ale actelor administrative contestate este, în realitate, o greșeală de natură formală, fiind vorba despre efectuarea unor precizări la fișa de date a achiziției în mod public, prin clarificări și nu prin erată.

Mai precis, în cauza de față, toate clarificările autorității contractante au fost publicate în sistemul S.E.A.P., fiind accesibile în mod gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul elicitatie.ro; ca atare, nu poate fi vorba despre o lipsă de transparență sau discriminare pentru potențialii investitori. Informațiile relevante de natură tehnică și organizatorică pentru buna înțelegere a anunțului de participare sau a caietului de sarcini au fost puse la dispoziția participanților la procedura de achiziție publică, astfel încât să permită ofertanților mediu informați să își întocmească în mod corect ofertele, mai ales că riscul întocmirii ofertelor aparține numai ofertanților. Ca atare, prima instanță a arătat că nu poate reține că a avut loc favorizarea operatorilor economici cu sediul în România față de operatorii economici din afara țării, organul de control nedovedind acest aspect.

De asemenea, atât agentul constatator cât și organul de control nu au dovedit în cauză producerea vreunui prejudiciu finanțatorului, condiție obligatorie a constatării neregulii definită de O.U.G. nr. 66/2011. Curtea de apel a menționat faptul că în cuprinsul Notei de constatare nu se identifică vreun prejudiciu adus finanțatorului fondurilor europene deja eliberate sau care urmează a fi eliberate în viitor, iar contractul de achiziție publică se desfășoară în mod corespunzător. O astfel de corecție nu se justifică, deoarece nu a adus atingere în mod concret și efectiv bugetului U.E., al finanțatorului, iar în opinia C.E.J., pentru a fi invocat riscul de a aduce atingere unui interes protejat, acesta trebuie să fie previzibil în mod rezonabil și nu pur formal sau ipotetic.

(Hotărârea Curții din 01 iulie 2008 – Suedia și Turcia/ Consiliul - C-39-C52/058) Or, sumele achitate până acum prin derularea contractului nu reprezintă prejudiciu, întrucât acestea au fost plătite pentru lucrările pe care reclamanta le-a probat că au fost deja executate în fața finanțatorului. În fine, judecătorul fondului a evidențiat și faptul că deși prin decizia atacată s-a respins contestația reclamantei, la pct. 3.3 lit. c) din cuprinsul acesteia, se constată în mod expres, contrar reținerilor organului emitent, că prin clarificarea nr. 10 nu s-au încălcat principiile ce guvernează achizițiile publice. Cu toate acestea, la individualizarea sancțiunii nu s-a luat în considerare acest lucru, încălcându-se principiul proporționalității, prevăzut în art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G.

nr. 66/2011. 3. Recursul declarat de pârâtul M.M.S.C. Pârâtul a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei. În primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că acțiunea reclamantei a primit termen de judecată în data de 29 ianuarie 2013, iar sentința atacată a fost pronunțată în data de 15 ianuarie 2013, respectiv cu 14 zile înaintea datei stabilite. În raport de acest motiv, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recurentul a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a prezentat situația factuală existentă în speță și a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: a) Actele administrative contestate au fost emise cu respectarea cerinței impuse de dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care au fost arătate motivele de fapt și de drept care au condus la constatarea abaterii și aplicarea corecției financiare. Sensul noțiunilor de „clarificare” și „anunț de tip erată” se desprinde din legislația achizițiilor publice, motiv pentru care distincția dintre aceste noțiuni nu trebuia făcută în cadul actului de control.

b) La elaborarea notei de constatare s-a ținut seama de punctul de vedere transmis de intimată prin adresa nr. 1577 din 09 august 2012. c) Echipa de control din cadrul autorității recurenta a acționat în limita competențelor acordate prin lege, printre care se află și aceea a constatării neregulilor săvârșite în procedurile de achiziție, chiar și în situația în care există un raport prealabil întocmit de U.C.V.A.P. d) Fapta reținută în sarcina intimatei întrunește elementele constitutive ale unei nereguli, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care modificările fișei de date a achiziției, făcută prin intermediul unor clarificări și nu prin „erată”, încalcă principiile transparenței, nediscriminării și tratamentului egal.

e) Actul administrativ contestat a fost întocmit cu respectarea principiului proporționalității, reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011., dar și a prevederilor pct. 1.12 din Anexa la ordonanța anterior arătată. 4. Apărările formulate de intimata SC C.A. SA Buzău Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Răspunzând punctual la motivele de recurs, intimata a arătat următoarele: 4.1. Contrar susținerilor recurentului, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., deoarece partea a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012 și a depus întâmpinare. 4.2. Recurentul nu a înțeles să critice sentința prin raportare la elemente concrete, ci a reluat toate considerentele prezentate în nota de constatare și în întâmpinarea depusă la curtea de apel.

4.3. Cele două acte administrative contestate nu au fost motivate, fapt ce conduce la încălcarea dreptului său la apărare. 4.4. Recurentul nu a probat existența prejudiciului, a cheltuielilor nejustificate și a neregulilor invocate, ci doar s-a rezumat să indice prevederile legislative naționale în domeniu și definițiile conținute în Regulamentele CE. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă SC C.A.

SA Buzău a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect anularea deciziei nr. 141259 din 22 octombrie 2012 și a notei de constatare nr. 136609 din 17 august 2012, acte întocmite de M.M.P. – D.G.A.P.M. Prima instanță a admis acțiunea, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct. I.2. din decizia de față. Instanța de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată. Detaliind problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele: 1.1.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În cadrul acestui motiv, recurenții au susținut, în esență, faptul că le-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece dosarul a primit termen de judecată în data de 29 ianuarie 2013, iar sentința atacată a fost pronunțată în data de 15 ianuarie 2013, respectiv cu 14 zile înaintea datei stabilite. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs este nefondat: acțiunea în contencios administrativ formulată de intimata-reclamantă SC C.A. SA Buzău a fost înregistrată la data de 13 noiembrie 2012, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 11 decembrie 2012. După cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la fila 159 dosar fond, recurentul a fost citat pentru termenul din data de 11 decembrie 2012, citația a fost înmânată la registratura ministerului, fiind primită de „referent” M.E.

De altfel, la filele 160-163 se află întâmpinarea formulată de recurent la data de 06 decembrie 2012. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012, instanța a procedat la comunicarea acțiunii și a documentației depuse la dosar de către intimată și a acordat un nou termen de judecată pentru a da posibilitatea recurentei să ia cunoștință de acte și să-și pregătească apărarea. 1.2. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Critica recurentului privind reținerea greșită de către judecătorul fondului a încălcării principiului motivării actelor administrative este nefondată. În argumentarea acestui punct de vedere se va pleca de la câteva considerații de ordin teoretic care vor fi expuse în cele ce urmează.

Pe acest aspect, Înalta Curte reține că, într-adevăr, un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său în consideră justificat. Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului. Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului. Motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Din această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele instituției care a emis actul. De asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului adoptat. O motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau nevalabilitatea lui. În materia achizițiilor publice, art. 21 alin. (21) din O.U.G.

nr. 66/2011 impune obligativitatea organului de control de a motiva în fapt și în drept măsurile dispuse prin nota de constatare, de a prezenta punctul de vedere al debitorului și al structurii de control competente, ca urmare a aplicării prevederilor alin. 14 și 15. În cauza de față, prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136609 din 17 august 2012 s-a arătat faptul că: „Autoritatea contractantă a efectuat modificări asupra fișei de date a achiziției din documentația de atribuire numai prin clarificări, încălcându-se principiile nediscriminării, tratamentului egal și transparenței care stau la baza procedurii de achiziție publică. (..) Or, prin nepublicarea unei erate cu privire la aceste modificări au fost favorizați operatorii economici cu sediul în România, în detrimentul operatorilor economici străini care își au sediul în alte state.

Operatorii economici potențiali ofertanți interesați de depunerea unei oferte în cadrul procedurii de achiziție sunt afectați în ceea ce privește dreptul lor de a fi informați despre modificările care au loc în cadrul procedurii în timp util.” Totodată, au fost realizate o serie de considerente teoretice cu privire la relevanța principiilor nediscriminării, tratamentului egal și transparenței în materia analizată. În raport de modul de descriere al faptei constatate, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia exprimată de prima instanță în sensul că nu a fost îndeplinită această condiție de legalitate externă a actului administrativ.

Pe acest aspect, instanța de control judiciar reține faptul că emitentul notei de constatare a făcut o simplă speculație terminologică (clarificare vs. erată), fără însă a arata motivele pentru care apreciază că între cele două noțiuni există o diferență de substanță, de natură să conducă la încălcarea principiilor aflate în discuție. Cu alte cuvinte, nu s-a precizat care este efectul vătămător pentru participanții la procedura de achiziție publică. Critica recurentului privind reținerea greșită de către prima instanță a inexistenței neregulii descrise în nota de constatare analizată este nefondată. Noțiunea de neregulă o regăsim reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 66/2011: orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor și a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul U.E./bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit. În cauza de față, ceea ce se invocă drept neregulă este, în realitate, o eroare de natură pur formală, efectuarea unor precizări la fișa de date prin clarificări și nu prin erată, care nu ar fi putut să determine încălcarea principiilor enunțate la art. 2 alin. (1) lit. a – c) din O.U.G.

nr. 34/2006. Astfel, toate clarificările făcute de intimată au fost publicate în sistemul S.E.A.P. și au fost accesibile în mod gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul elicitatie.ro[1]. De asemenea, pentru a invoca lipsa de transparență, emitentul actului de constatare trebuia să facă dovada caracterului nepublic al procedurii de atribuire, ceea ce nu s-a realizat. Un argument în plus în sensul celor reținute este acela că la procedura de atribuire prin licitație deschisă a contractului având ca obiect „Modernizarea sistemelor de tratare apă și apă uzată în Buzău și Râmnicu Sărat” au participat un număr de 4 operatori economici, dintre care 3 aveau în componență societăți străine. Nici principiul nediscriminării nu a fost încălcat, deoarece cerințele de calificare și de selecție au fost aceleași pentru toți ofertanții, indiferent de naționalitatea lor, iar în procedura de evaluare toți ofertanții au fost analizați pe baza acelorași criterii.

În altă ordine de idei, în mod corect prima instanță a reținut faptul că în cuprinsul notei de constatare nu se identifică vreun prejudiciu adus finanțatorului, fondurilor europene deja eliberate sau care ar urma să fie acordate. De altfel, după cum s-a statuat în jurisprudența europeană, pentru a putea fi invocat, riscul de a aduce atingere vreunui interes protejat trebuie să fie previzibil în mod rezonabil și nu pur ipotetic. Neidentificarea prejudiciului determină lipsa temeiului de aplicare a corecției financiare, mai ales că art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune statelor membre să procedeze la aplicarea de corecții financiare doar atunci când este necesar. În același sens, în art. 1.12 din Anexa la O.U.G.

nr. 66/2011 se prevede că în situația în care neregula este doar de natură formală, fără un potențial impact financiar, nu se va aplica nicio corecție financiară. Așadar, în cazuri cum este cel de față, în care se impută doar încălcări ale unor obligații auxiliare din procedura de atribuire, sancționarea autorității contractante prin aplicarea de corecții financiare nu poate avea loc decât dacă se identifică un impact financiar al respectivei încălcări a legislației în materia achizițiilor publice. În caz contrar, în ipoteza în care nerespectarea legislației achizițiilor publice este una pur formală, fără să determine un impact financiar asupra proiectului, legea interzice expres aplicarea de corecții financiare.

Ca atare, în raport de cele anterior prezentate, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, reține că este nelegală corecția financiară aplicată prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136609 din 17 august 2012. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța va obliga recurentul la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul M.M.S.C. – D.G.A.P.M. împotriva sentinței civile nr. 5 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2014.