ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2409/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul

acțiunii și procedura derulată de prima instanță

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC C.A. SA Buzău a chemat în judecată pe pârâtul M.M.P. –

D.G.A.P.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în

cauză să dispună:

-

anularea deciziei nr.

141259 din 22 octombrie 2012;

-

anularea notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.

136609 din 17 august 2012;

-

înlăturarea

corecției financiare în suma de 3.188.921,30 lei aplicată reclamantei,

respectiv a creanței bugetare în suma de 398.048,40 lei rezultate din aplicarea

corecției bugetare;

-

obligarea pârâtei la

plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, constând în

onorariu avocațial și taxă de timbru.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a relevat următoarele aspecte:

La

data de 26 iulie 2011, a publicat anunțul de participare nr. 126743 din 26

iulie 2011 privind organizarea procedurii de atribuire prin licitație deschisă

a contractului având ca obiect „Modernizarea sistemelor de tratare apă și apă

uzată în Buzău și Râmnicu Sărat”, împreună cu întreaga documentație de

atribuire, atât în S.E.A.P., cât și în Jurnalul O.U.E. nr. JO/S s145 din 30

iulie 2011.

În

cadrul licitației au depus oferte următorii operatori economici: Asocierea H.A.

S.A.U. Spania – H. SA; H.S. AG G.; SC V.W.S.T.R. SRL; Asocierea G.R. SA Buzău –

P.R. GMBH - SC G.C. SRL - SC A. SA.

În

urma desfășurării procesului de evaluare, s-a întocmit raportul procedurii de

atribuire nr. F/ 29 din 10 ianuarie 2012, fiind declarată câștigătoare oferta

depusă de SC V.W.S.T.R. SRL, ofertant cu care s-a încheiat contractul de

achiziție publică nr. F/ 115 la data de 31 ianuarie 2012.

La

data de 01 august 2012, reclamanta a primit de la M.M.P. (D.G.A.P.M.) adresa nr.

136479/CG, înregistrată la CA Buzău sub nr. F 1508 din 02 august 2012, adresă

prin care a fost transmis proiectul notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare, și i s-a solicitat formularea unui

punct de vedere oficial în termen de 5 zile lucrătoare.

Cu

adresa nr. 1577 din 09 august 2012, s-a transmis punctul de vedere al

reclamantei privind proiectul notei de constatare a neregulilor și stabilire a corecțiilor

financiare.

La

data de 20 august 2012, s-a primit din partea pârâtei D.A.P.M. nota de

constatare în formă finală, însoțită de notificarea beneficiarului cu privire

la debit, documente prin care se aplică o corecție financiară în cuantum de 5 %

din valoarea fără TVA a contractului de lucrări nr. F115 din 31 ianuarie 2012,

corecție în sumă de 3.188.921,30 lei, din care valoarea creanței bugetare se

ridică la suma de 389.048,40 lei.

Reclamanta

precizează că a formulat contestație împotriva măsurilor luate prin nota de

Constatare, în conformitate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) și următoarele

din O.U.G. nr. 66/2011 iar, prin decizia nr. 141259 din 22 octombrie 2012,

pârâta D.G.A.P.M. a respins-o ca neîntemeiată.

În

concepția reclamantei, motivele de nelegalitate ale actelor administrative

contestate sunt cele ce vor fi prezentate în continuare.

a)

Nemotivarea

deciziei nr. 141259 din 22 octombrie 2012 și a notei de constatare nr. 136609

din 17 august 2012, după cum impun prevederile art. 21 alin. (1) din O.U.G. nr.

66/2011, fapt ce conduce la încălcarea dreptului la apărare al părții;

b)

Emitenții

actelor aflate în discuție nu au ținut seama de următoarele aspecte:

-

cerințele de

calificare și de selecție au fost aceleași pentru toți

ofertanții, indiferent de naționalitatea lor, iar în procedura de

evaluare toți ofertanții au fost analizați pe baza

acelorași criterii;

-

principiile

transparenței și publicității au fost respectate, deoarece

clarificările au fost publicate în SEAP;

-

fapta reținută

în sarcina societății reclamante nu a produs niciun prejudiciu

finanțatorului, situație în raport cu care neregula nu putea fi

constatată.

c)

Nota

de constatare nr. 136609 din 17 august 2012 a fost întocmită cu nesocotirea

principiului proporționalității, prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. n) din

O.U.G. nr. 66/2011, și

cu încălcarea prevederilor imperative ale pct. 1.12 din Anexa la ordonanța

anterior indicată.

În

întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii,

cu motivarea că, prin nepublicarea unei erate cu privire la modificările făcute

la fișa de date a achiziției, reclamanta a favorizat operatorii

economici cu sediul în România în detrimentul operatorilor economici cu sediul

în alte state. Ca atare, pentru încălcarea principiilor nediscriminării,

tratamentului egal și transparenței, precum și a

dispozițiilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, acesteia i s-a

aplicat o corecție financiară de 5 % din valoarea fără TVA a contractului

de servicii nr. F283 din 26 iulie 2011 „Asistenta tehnică pentru supervizarea

lucrărilor” din cadrul proiectului „Extinderea și reabilitarea infrastructurii

de apă și apă uzată în județul Buzău”, reprezentând 634.081,00 lei.

2.

Hotărârea

Curții de Apel

Curtea

de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

5 din 15 ianuarie 2013, a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.

141259 din 22 octombrie 2012 și nota de constatare nr. 136609 din 17

august 2012 emise de pârât, a înlăturat corecția financiară în sumă de

3.188.921,30 lei aplicată reclamantei și, respectiv, creanța bugetară în

sumă de 398.048,40 lei, rezultată ca urmare a aplicației corecției bugetare de

către pârâtă, și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8403,32

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru

a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Problema

juridică dedusă judecății rezidă în faptul dacă modificările fișei de date a

achiziției, făcută prin intermediul unor clarificări și nu prin „erată”, ar fi

încălcat principiile transparenței, nediscriminării și tratamentului egal.

În

raport de dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, organul

administrativ constatator trebuia să arate în concret argumentele și dovezile

care atestă că nota de constatare ar fi corect întocmită, să motiveze de ce

nepublicarea eratei încalcă principiile tratamentului egal și al transparenței

și care este modalitatea efectivă de favorizare a firmei câștigătoare a

licitației publice.

Dacă

o anumită faptă încalcă principiile invocate de autoritatea pârâtă, acest lucru

trebuie dovedit și nu prezumat; chiar dacă respectivul act administrativ de

control ar fi fost corect întocmit, se observă că fapta reținută în sarcina

reclamantei nu întrunește elementele constitutive ale unei nereguli, în sensul art.

2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin

probele administrate, reclamanta a dovedit că nu a încălcat principiile expuse

în art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cele privind transparența,

nediscriminarea și tratamentul egal, mai ales că teza expusă de

autoritățile emitente ale actelor administrative contestate este, în

realitate, o greșeală de natură formală, fiind vorba despre efectuarea unor

precizări la fișa de date a achiziției în mod public, prin clarificări și nu

prin erată.

Mai

precis, în cauza de față, toate clarificările autorității

contractante au fost publicate în sistemul S.E.A.P., fiind accesibile în mod

gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul elicitatie.ro; ca atare, nu poate fi

vorba despre o lipsă de transparență sau discriminare pentru potențialii

investitori.

Informațiile

relevante de natură tehnică și organizatorică pentru buna înțelegere a

anunțului de participare sau a caietului de sarcini au fost puse la dispoziția

participanților la procedura de achiziție publică, astfel încât să permită

ofertanților mediu informați să își întocmească în mod corect ofertele, mai

ales că riscul întocmirii ofertelor aparține numai ofertanților.

Ca

atare, prima instanță a arătat că nu poate reține că a avut loc favorizarea

operatorilor economici cu sediul în România față de operatorii economici din

afara țării, organul de control nedovedind acest aspect.

De

asemenea, atât agentul constatator cât și organul de control nu au dovedit în

cauză producerea vreunui prejudiciu finanțatorului, condiție obligatorie a

constatării neregulii definită de O.U.G. nr. 66/2011.

Curtea

de apel a menționat faptul că în cuprinsul Notei de constatare nu se

identifică vreun prejudiciu adus finanțatorului fondurilor europene deja

eliberate sau care urmează a fi eliberate în viitor, iar contractul de

achiziție publică se desfășoară în mod corespunzător.

O

astfel de corecție nu se justifică, deoarece nu a adus atingere în mod concret

și efectiv bugetului U.E., al finanțatorului, iar în opinia C.E.J., pentru a fi

invocat riscul de a aduce atingere unui interes protejat, acesta trebuie să fie

previzibil în mod rezonabil și nu pur formal sau ipotetic. (Hotărârea Curții

din 01 iulie 2008 – Suedia și Turcia/ Consiliul - C-39-C52/058)

Or,

sumele achitate până acum prin derularea contractului nu reprezintă prejudiciu,

întrucât acestea au fost plătite pentru lucrările pe care reclamanta le-a

probat că au fost deja executate în fața finanțatorului.

În

fine, judecătorul fondului a evidențiat și faptul că deși prin

decizia atacată s-a respins contestația reclamantei, la pct. 3.3 lit. c) din

cuprinsul acesteia, se constată în mod expres, contrar reținerilor organului

emitent, că prin clarificarea nr. 10 nu s-au încălcat principiile ce guvernează

achizițiile publice. Cu toate acestea, la individualizarea sancțiunii nu s-a

luat în considerare acest lucru, încălcându-se principiul proporționalității,

prevăzut în art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

3.

Recursul declarat de pârâtul M.M.S.C.

Pârâtul

a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.

În

primul motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., recurentul a arătat că acțiunea reclamantei a primit termen de

judecată în data de 29 ianuarie 2013, iar sentința atacată a fost

pronunțată în data de 15 ianuarie 2013, respectiv cu 14 zile înaintea

datei stabilite.

În

raport de acest motiv, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recurentul

a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În

cel de-al doilea motiv de recurs, încadrabil în drept în dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recurentul a prezentat situația factuală existentă în speță și

a formulat următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească

atacată:

a)

Actele

administrative contestate au fost emise cu respectarea cerinței impuse de

dispozițiile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile

în care au fost arătate motivele de fapt și de drept care au condus la

constatarea abaterii și aplicarea corecției financiare.

Sensul

noțiunilor de „clarificare” și „anunț de tip erată” se desprinde

din legislația achizițiilor publice, motiv pentru care

distincția dintre aceste noțiuni nu trebuia făcută în cadul actului

de control.

b)

La

elaborarea notei de constatare s-a ținut seama de punctul de vedere

transmis de intimată prin adresa nr. 1577 din 09 august 2012.

c)

Echipa

de control din cadrul autorității recurenta a acționat în limita

competențelor acordate prin lege, printre care se află și aceea a

constatării neregulilor săvârșite în procedurile de achiziție, chiar

și în situația în care există un raport prealabil întocmit de U.C.V.A.P.

d)

Fapta

reținută în sarcina intimatei întrunește elementele constitutive ale

unei nereguli, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011,

în condițiile în care modificările fișei de date a achiziției, făcută prin

intermediul unor clarificări și nu prin „erată”, încalcă principiile

transparenței, nediscriminării și tratamentului egal.

e)

Actul

administrativ contestat a fost întocmit cu respectarea principiului

proporționalității, reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din

O.U.G. nr. 66/2011., dar și a prevederilor pct. 1.12 din Anexa la

ordonanța anterior arătată.

4.

Apărările

formulate de intimata SC C.A. SA Buzău

Intimata

a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunzând

punctual la motivele de recurs, intimata a arătat următoarele:

4.1.

Contrar

susținerilor recurentului, în speță, nu sunt incidente prevederile art.

312 alin. (5) C. proc. civ., deoarece partea a fost legal citată pentru

termenul de judecată din data de 11 decembrie 2012 și a depus întâmpinare.

4.2.

Recurentul

nu a înțeles să critice sentința prin raportare la elemente concrete,

ci a reluat toate considerentele prezentate în nota de constatare și în

întâmpinarea depusă la curtea de apel.

4.3.

Cele

două acte administrative contestate nu au fost motivate, fapt ce conduce la

încălcarea dreptului său la apărare.

4.4.

Recurentul

nu a probat existența prejudiciului, a cheltuielilor nejustificate și

a neregulilor invocate, ci doar s-a rezumat să indice prevederile legislative

naționale în domeniu și definițiile conținute în

Regulamentele CE.

II.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent și a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat

pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

1.

Argumentele

de fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă

SC C.A. SA Buzău a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea

având ca obiect anularea deciziei nr. 141259 din 22 octombrie 2012 și a

notei de constatare nr. 136609 din 17 august 2012, acte întocmite de M.M.P. – D.G.A.P.M.

Prima

instanță a admis acțiunea, pentru argumentele prezentate rezumativ la pct.

I.2. din decizia de față.

Instanța

de control judiciar constată că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse

de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau

modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în

raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare

juridică adecvată.

Detaliind

problemele de drept deduse judecății și răspunzând la motivele de recurs

anterior prezentate, Înalta Curte constată următoarele:

1.1.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În

cadrul acestui motiv, recurenții au susținut, în esență, faptul că le-a fost

încălcat dreptul la apărare, deoarece dosarul a primit termen de judecată în

data de 29 ianuarie 2013, iar sentința atacată a fost pronunțată în

data de 15 ianuarie 2013, respectiv cu 14 zile înaintea datei stabilite.

Înalta

Curte apreciază că motivul de recurs este nefondat: acțiunea în contencios

administrativ formulată de intimata-reclamantă SC C.A. SA Buzău a fost

înregistrată la data de 13 noiembrie 2012, iar primul termen de judecată a fost

stabilit pentru data de 11 decembrie 2012. După cum rezultă din dovada de

îndeplinire a procedurii de citare, aflată la fila 159 dosar fond, recurentul a

fost citat pentru termenul din data de 11 decembrie 2012, citația a fost

înmânată la registratura ministerului, fiind primită de „referent” M.E. De

altfel, la filele 160-163 se află întâmpinarea formulată de recurent la data de

06 decembrie 2012. Mai mult decât atât, la termenul de judecată din data de 11

decembrie 2012, instanța a procedat la comunicarea acțiunii și a

documentației depuse la dosar de către intimată și a acordat un nou

termen de judecată pentru a da posibilitatea recurentei să ia

cunoștință de acte și să-și pregătească apărarea.

1.2.

Referitor

la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Critica

recurentului privind reținerea greșită de către judecătorul fondului

a încălcării principiului motivării actelor administrative este nefondată.

În

argumentarea acestui punct de vedere se va pleca de la câteva considerații de

ordin teoretic care vor fi expuse în cele ce urmează.

Pe

acest aspect, Înalta Curte reține că, într-adevăr, un act administrativ este

motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul

său în consideră justificat.

Motivarea

reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ.

Altfel

spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face

obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul

adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a

raționamentului instituției emitente a actului.

Așadar,

motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență

antrenează invaliditatea actului.

Motivarea

urmărește o dublă finalitate: îndeplinește o funcție de transparență a

procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să

verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să

exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Din

această cauză, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele

instituției care a emis actul.

De

asemenea, motivarea trebuie să indice în mod expres baza juridică a actului

adoptat.

O

motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă

a motivării actului administrativ, iar aceasta atrage nulitatea sau

nevalabilitatea lui.

În

materia achizițiilor publice, art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011

impune obligativitatea organului de control de a motiva în fapt și în

drept măsurile dispuse prin nota de constatare, de a prezenta punctul de vedere

al debitorului și al structurii de control competente, ca urmare a

aplicării prevederilor alin. 14 și 15.

În

cauza de față, prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a

corecțiilor financiare nr. 136609 din 17 august 2012 s-a arătat faptul că:

„Autoritatea contractantă a efectuat modificări asupra fișei de date a

achiziției din documentația de atribuire numai prin clarificări,

încălcându-se principiile nediscriminării, tratamentului egal și transparenței

care stau la baza procedurii de achiziție publică. (..) Or, prin

nepublicarea unei erate cu privire la aceste modificări au fost favorizați

operatorii economici cu sediul în România, în detrimentul operatorilor

economici străini care își au sediul în alte state. Operatorii economici

potențiali ofertanți interesați de depunerea unei oferte în

cadrul procedurii de achiziție sunt afectați în ceea ce privește

dreptul lor de a fi informați despre modificările care au loc în cadrul

procedurii în timp util.”

Totodată,

au fost realizate o serie de considerente teoretice cu privire la

relevanța principiilor nediscriminării, tratamentului egal și

transparenței în materia analizată.

În

raport de modul de descriere al faptei constatate, Înalta Curte apreciază că

este corectă concluzia exprimată de prima instanță în sensul că nu a fost

îndeplinită această condiție de legalitate externă a actului administrativ.

Pe

acest aspect, instanța de control judiciar reține faptul că emitentul

notei de constatare a făcut o simplă speculație terminologică (clarificare

vs. erată), fără însă a arata motivele pentru care apreciază că între cele două

noțiuni există o diferență de substanță, de natură să conducă la

încălcarea principiilor aflate în discuție. Cu alte cuvinte, nu s-a

precizat care este efectul vătămător pentru participanții la procedura de

achiziție publică.

Critica

recurentului privind reținerea greșită de către prima instanță a

inexistenței neregulii descrise în nota de constatare analizată este

nefondată.

Noțiunea

de neregulă o regăsim reglementată în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011:

orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu

dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor

și a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă

dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității competente în

gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia

bugetul U.E./bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice

naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În

cauza de față, ceea ce se invocă drept neregulă este, în realitate, o

eroare de natură pur formală, efectuarea unor precizări la fișa de date

prin clarificări și nu prin erată, care nu ar fi putut să determine

încălcarea principiilor enunțate la art. 2 alin. (1) lit. a – c) din

O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel,

toate clarificările făcute de intimată au fost publicate în sistemul S.E.A.P.

și au fost accesibile în mod gratuit și nediscriminatoriu pe site-ul

elicitatie.ro[1].

De

asemenea, pentru a invoca lipsa de transparență, emitentul actului de

constatare trebuia să facă dovada caracterului nepublic al procedurii de

atribuire, ceea ce nu s-a realizat.

Un

argument în plus în sensul celor reținute este acela că la procedura de

atribuire prin licitație deschisă a contractului având ca obiect „Modernizarea

sistemelor de tratare apă și apă uzată în Buzău și Râmnicu Sărat” au participat

un număr de 4 operatori economici, dintre care 3 aveau în componență

societăți străine.

Nici

principiul nediscriminării nu a fost încălcat, deoarece cerințele de

calificare și de selecție au fost aceleași pentru toți ofertanții,

indiferent de naționalitatea lor, iar în procedura de evaluare toți

ofertanții au fost analizați pe baza acelorași criterii.

În

altă ordine de idei, în mod corect prima instanță a reținut faptul că

în cuprinsul notei de constatare nu se identifică vreun prejudiciu adus

finanțatorului, fondurilor europene deja eliberate sau care ar urma să fie

acordate.

De

altfel, după cum s-a statuat în jurisprudența europeană, pentru a putea fi

invocat, riscul de a aduce atingere vreunui interes protejat trebuie să fie

previzibil în mod rezonabil și nu pur ipotetic.

Neidentificarea

prejudiciului determină lipsa temeiului de aplicare a corecției

financiare, mai ales că art. 98 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 impune

statelor membre să procedeze la aplicarea de corecții financiare doar

atunci când este necesar.

În

același sens, în art. 1.12 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 se prevede că

în situația în care neregula este doar de natură formală, fără un

potențial impact financiar, nu se va aplica nicio corecție

financiară.

Așadar,

în cazuri cum este cel de față, în care se impută doar încălcări ale unor

obligații auxiliare din procedura de atribuire, sancționarea

autorității contractante prin aplicarea de corecții financiare nu

poate avea loc decât dacă se identifică un impact financiar al respectivei

încălcări a legislației în materia achizițiilor publice. În caz

contrar, în ipoteza în care nerespectarea legislației achizițiilor

publice este una pur formală, fără să determine un impact financiar asupra

proiectului, legea interzice expres aplicarea de corecții financiare.

Ca

atare, în raport de cele anterior prezentate, instanța de control

judiciar, în acord cu prima instanță, reține că este nelegală

corecția financiară aplicată prin nota de constatare a neregulilor și

de stabilire a corecțiilor financiare nr. 136609 din 17 august 2012.

2.

Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

În

consecință, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., iar în speță nu există

motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte,

în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și art.

28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

În

temeiul art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța va obliga

recurentul la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul M.M.S.C. – D.G.A.P.M. împotriva sentinței civile nr. 5 din

15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată, cu

aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2014.