ÎCCJ, Secția penală

Deliberând

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3339 din

8 decembrie 2011, Judecătoria Arad în temeiul art. 39 C. proc. pen. a admis

excepția de necompetență materială, după care:

În temeiul

art. 42 rap. la art. 461 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a

contestației la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul

Judecătoriei Arad privind pe condamnatul C.G., privind decizia penală nr.

1620/R din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara în favoarea instanței

competente respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a dispune

în acest sens, s-au constatat următoarele:

Prin sesizarea

înregistrată la Judecătoria Arad la data de 07 noiembrie 2011, judecătorul delegat

din cadrul Serviciului Executări penale al Judecătoriei Arad, în conformitate cu

disp. art. 419 C. proc. pen. rap. la art. 461 lit. c) C. proc. pen. a pus pe rol

cauza privind pe inculpatul C.G., deținut în Penitenciarul Arad. În motivarea sesizării

se arată, în principal, că - în mod eronat - prin decizia penală nr. 1620/R din

17 octombrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 350 C. proc. pen. a dedus

detenția condamnatului până la zi, deși acesta fusese pus în libertate la data de

11 aprilie 2011.

Din analiza actelor

dosarului, instanța inițial sesizată a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 959 din

31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 20437/55/2010*, definitivă

prin decizia penală nr. 1620R din 17 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, a fost condamnat C.G. la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. și ped. de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în

condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 288

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. În

baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni

închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului

General nr. 1 din Albacette, Spania, recunoscută prin sentința penală nr. 103

din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, și modificată conform sentinței penale

nr. 67 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu

cele trei pedepse de câte 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și respectiv 1 an

închisoare, descrise anterior, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare,

la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a

executa pedeapsa de 4 ani închisoare. Prin aceeași hotărâre a fost anulat mandatul

de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea

de Apel București, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare și s-a dispus

deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate din 05 aprilie 2005 la 07

aprilie 2005 și din data de 01 decembrie 2008 la zi.

La data pronunțării

sentinței penale nr. 959 din 31 martie 2011, a Judecătoriei Arad, C.G., era încarcerat

în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis de Curtea de Apel București,

astfel încât prima instanța a dedus detenția până la zi.

În data de 14

aprilie 2011, condamnatul a declarat recurs împotriva hotărârii de condamnare, dosarul

fiind înaintat spre soluționare Curții de Apel Timișoara.

Penitenciarul

Timișoara, cu adresa din 05 mai 2011, a comunicat Judecătoriei Arad, că la data

de 11 aprilie 2011, condamnatul C.G. a fost pus în libertate în baza unei decizii

a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în 04 aprilie 2011.

La data rămânerii

definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 18 octombrie 2011, Judecătoria Arad

a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1016 mandat care a fost trimis către

I.P.J. Arad, pentru a fi pus în executare, cunoscând că inculpatul a fost pus în

libertate la data de 11 aprilie 2011.

Cu prilejul judecării

recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 959 din 31 martie 2011 a Judecătoriei

Arad, la primul termen de judecată condamnatul a fost citat din PMS Arad, iar la

următorul termen acesta a fost citat de la domiciliu, întrucât pe procedura de citare

exista mențiunea că persoana privativă de libertate a fost liberată la data de

11 aprilie 2011. Decizia penală nr. 1620/R/2011 a fost pronunțată la data de 17

octombrie 2011, deci ulterior datei la care condamnatul a fost pus în libertate.

Potrivit dispozițiilor

legale aplicabile în speță și reglementate de art. 461 C. proc. pen., „contestația

contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus

în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea

este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește

vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la

executare;

d) când se invocă

amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare

a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

e) în cazurile

prevăzute la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută."

Dată fiind neconcordanța

dintre data pronunțării deciziei și data liberării condamnatului coroborată cu împrejurarea

potrivit căreia detenția condamnatului a fost dedusă „la zi” dispoziție menținută

prin decizia penală sus-precizată, deși existau date la dosar din care rezulta că,

condamnatul se află în stare de libertate, urmează ca instanța de control să precizeze

cu exactitate data până la care se deduce detenția.

Fiind sesizată

prin sentința de declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara. prin hotărârea

nr. 239/R din 09 februarie 2012, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Arad, ivindu-se astfel prezentul conflict negativ de competență.

Pentru a dispune

în sensul arătat Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele:

Prin sentința

penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr.

20437/55/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică

prin reținerea săvârșirii a unei singure infracțiuni prevăzute de art. 26 C.

pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și a unei singure infracțiuni prevăzute

de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

A fost respinsă

cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării

juridice în sensul înlăturării prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În baza art. 291

teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare

pe inculpatul C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 293

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare

pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 86

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit.

a) C. pen. și în condițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost

condamnat la 1 an închisoare pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă

permis de conducere.

În baza art. 39

alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin

sentința penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului General nr. 1 din Albacette,

Spania, recunoscută prin sentința penală nr. 103 din 26 martie 2010 a Curții de

Apel București, și modificată conform sentinței penale nr. 67 din 10 februarie 2011

a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu cele trei pedepse de câte 4

luni închisoare, 4 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare, descrise anterior,

în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor

de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 26

C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 4 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri

oficiale.

În baza art. 33

lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această ultimă pedeapsă de 4 luni închisoare

cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită la alin. (6), în pedeapsa cea mai grea

de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând

să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția

dreptului de a alege, și b) C. pen.

S-a dispus anularea

mandatului de executare nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze de minori și de familie,

și emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a dispus deducerea

perioadelor deja executate, respectiv perioada 05 aprilie 2005-07 aprilie 2005 și

din data de 01 decembrie 2008 la zi.

În baza art. 191

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală

nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același

dosar, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins

ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr.

959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Potrivit dispozițiilor

art. 415 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile instanțelor penale devin executorii

la data când au rămas definitive.", iar art. 416 pct. 6 C. proc. pen. prevede

că hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin

care s-a respins recursul declarat împotriva acestora. Totodată, în ipoteza reglementată

de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv „când se ivește vreo nelămurire

cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare",

competența de soluționare a contestației la executare revine instanței care a pronunțat

hotărârea ce se execută. În speță, hotărârea care este executată este sentința penală

nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010,

care este de altfel și cea care conține dispozițiile referitoare la perioada de

deducere a stării de arest cu privire la care s-a ivit nelămurirea, decizia instanței

de recurs neconținând măsuri în acest sens.

Înalta Curte va

stabili în favoarea Judecătoriei Arad competența soluționării contestației la executare

aceasta fiind instanța care, potrivit textului invocat, are competența de a examina

aspectele juridice referitoare la perioada de deducere a stării de arest cu privire

la care s-a ivit nelămurirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.G. în favoarea Judecătoriei Arad

instanță căreia i se trimite dosarul.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul  Ministerului

Justiției.

Pronunțată în

ședință publică, azi 08 mai 2012.