ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3339 din 8 decembrie 2011, Judecătoria Arad în temeiul art. 39 C. proc. pen. a admis excepția de necompetență materială, după care: În temeiul art. 42 rap. la art. 461 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de judecătorul delegat din cadrul Judecătoriei Arad privind pe condamnatul C.G., privind decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara în favoarea instanței competente respectiv Curtea de Apel Timișoara. Pentru a dispune în acest sens, s-au constatat următoarele: Prin sesizarea înregistrată la Judecătoria Arad la data de 07 noiembrie 2011, judecătorul delegat din cadrul Serviciului Executări penale al Judecătoriei Arad, în conformitate cu disp.

art. 419 C. proc. pen. rap. la art. 461 lit. c) C. proc. pen. a pus pe rol cauza privind pe inculpatul C.G., deținut în Penitenciarul Arad. În motivarea sesizării se arată, în principal, că - în mod eronat - prin decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 350 C. proc. pen. a dedus detenția condamnatului până la zi, deși acesta fusese pus în libertate la data de 11 aprilie 2011. Din analiza actelor dosarului, instanța inițial sesizată a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosar nr. 20437/55/2010*, definitivă prin decizia penală nr. 1620R din 17 octombrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost condamnat C.G.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. În baza art. 39 alin. (1) C. pen.

s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului General nr. 1 din Albacette, Spania, recunoscută prin sentința penală nr. 103 din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, și modificată conform sentinței penale nr. 67 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu cele trei pedepse de câte 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare, descrise anterior, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care se va adăuga un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.

Prin aceeași hotărâre a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea de Apel București, concomitent cu emiterea unui nou mandat de executare și s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei executate din 05 aprilie 2005 la 07 aprilie 2005 și din data de 01 decembrie 2008 la zi. La data pronunțării sentinței penale nr. 959 din 31 martie 2011, a Judecătoriei Arad, C.G., era încarcerat în baza mandatului de executare a pedepsei nr. 149/2010 emis de Curtea de Apel București, astfel încât prima instanța a dedus detenția până la zi. În data de 14 aprilie 2011, condamnatul a declarat recurs împotriva hotărârii de condamnare, dosarul fiind înaintat spre soluționare Curții de Apel Timișoara.

Penitenciarul Timișoara, cu adresa din 05 mai 2011, a comunicat Judecătoriei Arad, că la data de 11 aprilie 2011, condamnatul C.G. a fost pus în libertate în baza unei decizii a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în 04 aprilie 2011. La data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv 18 octombrie 2011, Judecătoria Arad a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1016 mandat care a fost trimis către I.P.J.

Arad, pentru a fi pus în executare, cunoscând că inculpatul a fost pus în libertate la data de 11 aprilie 2011. Cu prilejul judecării recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 959 din 31 martie 2011 a Judecătoriei Arad, la primul termen de judecată condamnatul a fost citat din PMS Arad, iar la următorul termen acesta a fost citat de la domiciliu, întrucât pe procedura de citare exista mențiunea că persoana privativă de libertate a fost liberată la data de 11 aprilie 2011. Decizia penală nr. 1620/R/2011 a fost pronunțată la data de 17 octombrie 2011, deci ulterior datei la care condamnatul a fost pus în libertate. Potrivit dispozițiilor legale aplicabile în speță și reglementate de art. 461 C. proc.

pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

e) în cazurile prevăzute la lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută." Dată fiind neconcordanța dintre data pronunțării deciziei și data liberării condamnatului coroborată cu împrejurarea potrivit căreia detenția condamnatului a fost dedusă „la zi” dispoziție menținută prin decizia penală sus-precizată, deși existau date la dosar din care rezulta că, condamnatul se află în stare de libertate, urmează ca instanța de control să precizeze cu exactitate data până la care se deduce detenția. Fiind sesizată prin sentința de declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara. prin hotărârea nr. 239/R din 09 februarie 2012, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Arad, ivindu-se astfel prezentul conflict negativ de competență.

Pentru a dispune în sensul arătat Curtea de Apel Timișoara a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică prin reținerea săvârșirii a unei singure infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și a unei singure infracțiuni prevăzute de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. A fost respinsă cererea formulată de către apărătorul inculpatului privind schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării prevederilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În baza art. 291 teza 1 C. pen.

cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare pe inculpatul C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals. În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 4 luni închisoare pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și în condițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat la 1 an închisoare pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 167 din 29 mai 2007 a Tribunalului General nr. 1 din Albacette, Spania, recunoscută prin sentința penală nr. 103 din 26 martie 2010 a Curții de Apel București, și modificată conform sentinței penale nr. 67 din 10 februarie 2011 a Tribunalului Arad, definitivă prin nerecurare, cu cele trei pedepse de câte 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și respectiv 1 an închisoare, descrise anterior, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 26 C. pen.

raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-a contopit această ultimă pedeapsă de 4 luni închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită la alin. (6), în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), cu excepția dreptului de a alege, și b) C. pen. S-a dispus anularea mandatului de executare nr. 149/2010 emis la data de 29 iunie 2010 de către Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze de minori și de familie, și emiterea unui nou mandat de executare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

S-a dispus deducerea perioadelor deja executate, respectiv perioada 05 aprilie 2005-07 aprilie 2005 și din data de 01 decembrie 2008 la zi. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Prin decizia penală nr. 1620/R din 17 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive.", iar art. 416 pct. 6 C. proc. pen. prevede că hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva acestora. Totodată, în ipoteza reglementată de art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", competența de soluționare a contestației la executare revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută.

În speță, hotărârea care este executată este sentința penală nr. 959 din 31 martie 2011 pronunțată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 20437/55/2010, care este de altfel și cea care conține dispozițiile referitoare la perioada de deducere a stării de arest cu privire la care s-a ivit nelămurirea, decizia instanței de recurs neconținând măsuri în acest sens. Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Arad competența soluționării contestației la executare aceasta fiind instanța care, potrivit textului invocat, are competența de a examina aspectele juridice referitoare la perioada de deducere a stării de arest cu privire la care s-a ivit nelămurirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul C.G. în favoarea Judecătoriei Arad instanță căreia i se trimite dosarul. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 08 mai 2012.