ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal la data de 14 februarie 2013, reclamantele Federația

Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională

a Sindicatelor din Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice, Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii

Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi și

Servicii Publice "A." România, anularea înregistrării nr. 59419 din

04 decembrie 2012 a contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de

activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea

deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe

2013 - 2014, precum și suspendarea efectelor acestei înregistrări până la

soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivare,

reclamantele au arătat că sunt organizații reprezentative la nivelul sectorului

de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea

deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului",

reprezentativitatea fiind dobândită prin hotărâri judecătorești irevocabile,

iar în această calitate au participat la negocierea și încheierea contractului

colectiv de muncă unic la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă și

transporturi locale pe anii 2007 - 2011, fiind astfel îndreptățite să negocieze

și contractul colectiv de muncă pe anii 2013 - 2014.

Prin urmare, potrivit

art. 140 din Legea nr. 62/2011, pârâtele Federația Patronatul Român, Federația

Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația

Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice "A." România aveau

obligația de a le invita la negociere, prin transmiterea anunțului privind

intenția de începere a negocierilor colective, obligație pe care nu și-au

îndeplinit-o, vătămându-le astfel pe reclamante în drepturile lor de

organizații reprezentative, însă, cu toate acestea, pârâtul Ministerul Muncii a

procedat la înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului

de activitate, contrar prevederilor art. 140 alin. (2) din lege.

Reclamantele au

invocat totodată încălcarea dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 62/2011, care

impun mandatarea specială pentru încheierea și semnarea contractelor colective

de muncă la nivelul unui sector de activitate, învederând faptul că pârâta

Federația Patronatul Român nu a avut mandat din partea mai multor societăți

comerciale cuprinse în anexa la contractul în cauză, care sunt membre ale

Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice din România, respectiv

SC G. SA Miercurea Ciuc, Centrala Electrică de Termoficare SRL Brașov, SC A.

Trotuș SA Comănești, SC B.S.E. SA Cluj, SC F.S. SRL Câmpina, iar pârâtul

Ministerul Muncii nu și-a îndeplinit obligația de a verifica aceste aspecte

înainte de înregistrare.

De asemenea, au

arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 143 alin. (3) din Legea nr.

62/2011, în sensul că semnatarii contractului nu au făcut dovada că unitățile

pe care le reprezintă dețin un număr de angajați mai mare decât jumătate din

numărul total de angajați din sectorul de activitate.

Nu în ultimul rând,

reclamantele au invocat încălcarea dispozițiilor art. 143 alin. (2) din Legea

nr. 62/2011 privind conținutul dosarului întocmit în vederea înregistrării

contractului colectiv de muncă.

Au menționat că s-au

adresat pârâtului Ministerul Muncii în vederea anulării înregistrării

contractului, fără însă ca acesta să dea curs solicitării, apreciind că au fost

vătămate nu doar drepturile organizațiilor reprezentative reclamante, ci și

cele ale salariaților și ale cetățenilor consumatori de servicii comunitare,

întrucât aplicarea contractului colectiv de muncă unităților din sector va avea

drept consecință disponibilizări de personal și creșteri de prețuri ale

serviciilor comunitare prestate.

Pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale

pasive, față de împrejurarea că nu este parte în contractul colectiv de muncă

la nivelul sectorului de activitate, ci doar depozitar al acestuia, și nu are

atribuții în alegerea echipelor de negociere, iar pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A anexat întâmpinării

documentația administrativă ce a stat la baza înregistrării contractului

colectiv de muncă.

Pârâtele Federația

Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice, Federația Patronatul

Român și Federația Sindicatelor din Transporturi, Transloc și Servicii Publice

"A. - România" au formulat la rândul lor întâmpinări în cauză, prin

care au invocat o serie de excepții, respectiv excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantelor și excepția lipsei calității de reprezentant

a acestora, pe motiv că nu au făcut dovada împuternicirii scrise din partea

membrilor organizațiilor pentru promovarea acțiunii, excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei federație patronală, pe motiv că hotărârea

judecătorească prin care a fost constatată reprezentativitatea acesteia a fost

pronunțată de o instanță necompetentă, precum și excepția inadmisibilității

cererii de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă,

față de împrejurarea că reclamantele nu au argumentat existența cazului bine

justificat și a pagubei iminente, dar și pe motiv că o atare solicitare nu își

găsește temei legal în dispozițiile Legii nr. 62/2011.

Pe fondul cauzei,

pârâtele au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a

înregistrării contractului colectiv de muncă.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

1183 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele

Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația

Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice, Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii

Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi,

Transloc și Servicii Publice "A. - România"; a anulat înregistrarea

contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate

"Servicii comunitare și de utilități publice, gestionarea deșeurilor,

activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 -

2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419 din data de 04 decembrie 2012; a

respins ca nefondată cererea de suspendare a efectelor înregistrării

contractului colectiv de muncă; a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de

judecată către reclamante, în sumă de 201,075 lei fiecare și a respins în rest

pretențiile formulate cu acest titlu.

Excepțiile lipsei

calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant a

reclamantelor, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și

excepția inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa temeiului legal

au fost respinse ca nefondate în ședința publică de astăzi, 02 aprilie 2013,

pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei, în timp ce excepția

inadmisibilității cererii de suspendare pentru neîndeplinirea cerințelor legale

privind cazul bine justificat și paguba iminentă a fost calificată ca fiind o

apărare pe fondul acestei cereri.

Instanța de fond a

reținut că reclamantele, în calitate de organizații reprezentative la nivelul

sectorului de activitate, sunt părți îndreptățite să participe la negocierea

contractului colectiv de muncă, astfel că neinvitarea lor la negocierile

derulate de organizațiile pârâte constituie, potrivit art. 140 alin. (2) din

Legea nr. 62/2011, motiv de neînregistrare a contractului încheiat în atare

condiții.

Sub acest aspect,

pârâții au invocat în apărare faptul că reprezentativitatea Federației

Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice din România ar fi fost constatată

de o instanță necompetentă, împrejurare ce nu a fost însă reținută și analizată

în acest cadru procesual, în condițiile în care hotărârea judecătorească în

discuție a rămas definitivă și irevocabilă, competența instanței care a pronunțat-o

fiind susceptibilă a fi repusă în discuție eventual într-o cale extraordinară

de atac, iar nu în litigiul de față.

În ce privește

îndeplinirea formalităților de asigurare a opozabilității hotărârilor

judecătorești de constatare a reprezentativității organizațiilor reclamante

față de ceilalți parteneri de dialog social, prima instanță a reținut că art.

221 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, nu instituie nicio obligație în sarcina

organizației care solicită constatarea reprezentativității sale. Fiind vorba

despre un scop de interes public, acela al realizării evidenței organizațiilor

reprezentative, instanța este cea ținută a îndeplini obligația de comunicare,

din oficiu, de îndată ce hotărârea în cauză a devenit irevocabilă. Prin urmare,

reclamanta Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice S. nu

poate fi sancționată pentru neîndeplinirea unei obligații care nu îi incumbă.

Referitor la

dispozițiile art. 53 și 74 din lege, în conformitate cu care, anterior

depunerii la instanță a dosarului pentru obținerea reprezentativității,

organizațiile sindicale și patronale vor depune o copie scrisă și una în format

electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, care îl va afișa pe pagina de internet a instituției, alături de orice

alte informații cu privire la reprezentativitate puse la dispoziție de

organizațiile în cauză, Curtea a reținut că scopul instituirii acestor

obligații este acela de a da celor interesați posibilitatea să intervină în

procesul inițiat pentru constatarea reprezentativității, iar nu de a face

public faptul că organizațiilor respective li s-a constatat reprezentativitate,

pentru simplul motiv că operațiunile în discuție sunt anterioare pronunțării

hotărârii judecătorești.

Cât privește împrejurarea

că anunțul privind intenția de demarare a negocierilor colective a fost

publicat pe pagina de internet a inițiatoarei Federația Patronatul Român, o

asemenea modalitate de publicitate nu satisface cerințele art. 140 alin. (3)

din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora anunțul se transmite în scris tuturor

părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă, iar primirea

se confirmă de asemenea în scris.

S-a invocat și faptul

că reclamantele aveau obligația de a iniția ele-însele negocierile colective,

însă față de prevederile art. 129 alin. (3) și 4 din Legea nr. 62/2011,

judecătorul fondului a reținut că acesta este un drept al organizațiilor

reprezentative, iar nu o obligație, drept a cărui neexercitare nu atrage

pierderea calității de parte îndreptățită a participa la negocieri și nu

înlătură obligația corelativă a organizației care demarează procedura de a

comunica anunțul în acest sens.

A mai reținut că

nelegalitatea înregistrării contractului colectiv de muncă încheiat în urma

unor negocieri la care nu au fost invitate toate entitățile îndreptățite nu

este condiționată de culpa organizației care a inițiat negocierile sau a

ministerului care a realizat înregistrarea. Prin urmare, a apreciat că nu este

relevant faptul că omisiunea îndeplinirii formalităților de asigurare a

opozabilității reprezentativității organizațiilor reclamante i-a pus pe pârâți

în imposibilitate de a le invita pe acestea la negocieri și de a verifica

îndeplinirea condiției prevăzute de art. 140 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

De vreme ce

reclamantele și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite a participa la

negocieri, iar împrejurarea că nu le-a fost transmis anunțul privind intenția

de începere a negocierilor colective nu este contestată, față de dispozițiile

art. 140 alin. (2) din lege, prima instanță a reținut că, independent de orice

culpă, actul administrativ al înregistrării contractului este în mod obiectiv

nelegal.

Cât privește

vătămarea cauzată reclamantelor prin înregistrarea contractului colectiv de

muncă cu încălcarea prevederilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 62/2011,

aceasta este indiscutabilă, fiindu-le afectat însuși dreptul de a participa la

negocieri, de a reprezenta astfel interesele membrilor lor, în exercitarea

scopului și a obiectivelor pentru care au fost constituite, și, eventual, de a

paraliza înregistrarea contractului și efectele ce decurg din înregistrare,

atâta timp cât aceasta este condiționată, potrivit art. 146 alin. (1) lit. c)

din lege, de acordul tuturor părților care au participat la negocieri asupra

clauzelor contractuale.

Cât privește condiția

stipulată de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, instanța de fond a

reținut că, potrivit Statutului Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor

Publice din România, Asociația pentru Servicii Energetice din România - A. este

membră a organizației patronale reclamante, astfel că angajații unităților din

această asociație nu pot fi luați în calcul în verificarea îndeplinirii

condiției prevăzute de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011.

Mai mult decât atât,

a constatat că parteneriatul dintre Federația Patronatul Român și A. nu este

datat, nefiind făcută dovada faptului că a fost încheiat anterior demarării

negocierilor colective, iar președintele A. a participat la prima ședință de

negocieri, din data de 26 noiembrie 2012, ca persoană împuternicită să

reprezinte Federația Patronatul Român, însă în calitate de director R., iar nu

ca reprezentant al asociației, așa cum reiese din tabelul de prezență.

S-a reținut așadar că

parteneriatul invocat de pârâți nu poate fi luat în considerare în dovedirea

îndeplinirii cerinței legale analizate, astfel că și din această perspectivă

înregistrarea este nelegală, numărul angajaților unităților membre ale

organizației patronale semnatare a contractului și al partenerilor acesteia R.

și M. nedepășind jumătate din numărul total de salariați din cadrul sectorului,

iar vătămarea suferită de reclamante rezidă în aceea că s-au creat premisele

extinderii la nivelul întregului sector de activitate a efectelor unui contract

colectiv de muncă nereprezentativ, potrivit legii.

Referitor la

solicitarea de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de

muncă, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 14 și

15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act

administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile existenței unui

caz bine justificat și necesității prevenirii unei pagube iminente. Or, în

speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Astfel, reclamantele

au argumentat paguba iminentă prin aceea că membrii lor, care nu au fost

reprezentați la negocierile colective, pe de o parte sunt lipsiți de o bază de

negociere a contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar pe de altă

parte ar putea fi obligați prin contractul încheiat, ale cărui efecte pot fi

extinse la nivelul întregului sector de activitate.

Judecătorul fondului

nu a putut primi aceste susțineri apreciind că nimic nu le împiedică pe

reclamante să achieseze la contractul încheiat la nivel de sector de

activitate, pentru a-și constitui astfel o bază de negociere, iar în ce

privește extinderea efectelor contractului asupra tuturor unităților din

sector, aceasta intervine, potrivit art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011,

prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, cu aprobarea

Consiliului Național Tripartit, în baza unei cereri adresate de semnatarii

contractului colectiv de muncă la nivel sectorial, pretinsa pagubă iminentă

nefiind așadar cauzată de înregistrarea contractului, ci de actul administrativ

subsecvent, reprezentat de ordinul ministrului, a cărui suspendare poate fi

cerută în condițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și pârâtele Federația Sindicatelor

din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din

Transporturi, T. și Servicii Publice "A. România", criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea

recursului, recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și

Persoanelor Vârstnice a criticat soluția instanței de fond sub aspectul

respingerii excepției calității procesuale pasive a acestei instituții, arătând

că aceasta nu este parte semnatară a contractelor colective de muncă, ci doar

instituția care, potrivit legii, ține evidența acestora.

A mai învederat că

ministerul nu are atribuții în ceea ce privește îndeplinirea formalităților de

invitare la negocieri a părților îndreptățite, ci doar de a verifica conținutul

dosarului și îndeplinirea condițiilor de înregistrare a contractului colectiv

de muncă, fapt ce a fost respectat de către instituția recurentă.

De asemenea, a arătat

că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a

respectat prevederile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 - Legea

dialogului social, republicată, la dosarul de înregistrare a contractului

colectiv de muncă fiind depuse toate actele prevăzute de legea invocată, precum

și toate dovezile privind îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru

înregistrarea contractului colectiv de muncă.

Recurentele - pârâte

Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația

Sindicatelor din Transporturi, T. și Servicii Publice "A. România" au

adus, în esență, aceleași critici sentinței recurate.

S-a susținut că în

mod greșit instanța de fond a anulat înregistrarea unui contract care a intrat

în circuitul civil și în baza căruia membrii pe care îi reprezentă și-au

negociat contractele colective de muncă la nivel de unitate.

Totodată, în mod

greșit instanța de fond a apreciat că la data de 08 noiembrie 2012, data

inițierii negocierii, reclamantele erau părți îndreptățite să negocieze

contractul colectiv de muncă, susținând că la această dată ele nu îndeplineau

condițiile prevăzute de lege.

Față de

neîndeplinirea de către reclamante a cerinței de formă pentru opozabilitatea

față de ceilalți parteneri de dialog social a actelor care, potrivit Legii nr.

62/2011, conferă statutul de partener social abilitat să își reprezinte membrii

în cadrul dialogului social instituționalizat, sancțiunea nu poate fi decât

inopozabilitatea actelor respective.

Cu alte cuvinte,

reclamantele nu se pot prevala de drepturile izvorâte din acestea față de

celelalte organizații patronale și sindicale corespondente care au negociat și

încheiat un contract colectiv de munca și nici nu pot imputa depozitarului că

nu a verificat, anterior înregistrării, îndeplinirea condițiilor procedurale

prevăzute de lege.

Prin urmare, în

speță, neparticiparea reclamantelor la negocierea contractului colectiv de

muncă la nivel de sector de activitate s-a datorat exclusiv culpei lor prin

aceea că nu și-au făcut opozabile actele de reprezentativitate și, implicit,

intenția de a iniția ori participa la o eventuală negociere colectivă la nivel

de sector de activitate.

Considerentele și

soluția instanței de recurs.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

declarate, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de

chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în

continuare arătate.

Prin cererea de

chemare în judecată formulată, reclamantele Federația Națională a Patronatelor

Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din

Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația

Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități

Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice

"A." România, anularea înregistrării din 04 decembrie 2012 a

Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate

"Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor,

activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe 2013 - 2014,

precum și suspendarea efectelor acestei înregistrări până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Instanța de

contencios administrativ investită cu soluționarea acestei cereri, admițând în

parte acțiunea, a dispus anularea înregistrării contractului colectiv de muncă

la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și de utilități

publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a

mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419

din data de 04 decembrie 2012.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției

Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Sindicatelor din Servicii

Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi,

Transloc și Servicii Publice "A. România".

Ulterior, la data de

02 iunie 2014, recurentul Ministerul a depus la dosar o notă, prin care a

arătat că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a reînregistrării la data de

12 septembrie 2013 a Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de

activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea

deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe

2013 - 2014.

Astfel, a învederat

faptul că prin adresa DDS din 26 mai 2014, Ministrul Delegat pentru Dialog

Social a comunicat Direcției Juridice, Contencios și Legislația Muncii,

Direcția Dialog Social din cadrul instituției recurente că, urmare a adresei

din 12 septembrie 2013 prin care au fost eliminați operatori din Anexa nr. 3 -

Lista unităților în care se aplică contractul colectiv de muncă, nemaifiind

îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 de a

fi înregistrat la nivel de sector de activitate, Contractul colectiv de muncă

la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități

publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a

mediului" pe 2013 - 2014 a fost reînregistrat la nivel de grup de unități sub

nr. 59419 din 12 septembrie 2013.

Față de aspectele

învederate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas

fără obiect, ca urmare a reînregistrării contractului colectiv de muncă, așa

cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-pârât

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și

anume adresa din 26 mai 2014, precum și Precizările înregistrate din 12

septembrie 2013.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată,

în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor

Vârstnice, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice

și Federația Sindicatelor din Transporturi, T. și Servicii Publice "A.

România" împotriva Sentinței nr. 1183 din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele Federația

Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională

a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN