ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3888/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14 februarie 2013, reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice "A." România, anularea înregistrării nr. 59419 din 04 decembrie 2012 a contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe 2013 - 2014, precum și suspendarea efectelor acestei înregistrări până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În motivare, reclamantele au arătat că sunt organizații reprezentative la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului", reprezentativitatea fiind dobândită prin hotărâri judecătorești irevocabile, iar în această calitate au participat la negocierea și încheierea contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii gospodărie comunală, locativă și transporturi locale pe anii 2007 - 2011, fiind astfel îndreptățite să negocieze și contractul colectiv de muncă pe anii 2013 - 2014. Prin urmare, potrivit art. 140 din Legea nr. 62/2011, pârâtele Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice "A." România aveau obligația de a le invita la negociere, prin transmiterea anunțului privind intenția de începere a negocierilor colective, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o, vătămându-le astfel pe reclamante în drepturile lor de organizații reprezentative, însă, cu toate acestea, pârâtul Ministerul Muncii a procedat la înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate, contrar prevederilor art. 140 alin. (2) din lege.

Reclamantele au invocat totodată încălcarea dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 62/2011, care impun mandatarea specială pentru încheierea și semnarea contractelor colective de muncă la nivelul unui sector de activitate, învederând faptul că pârâta Federația Patronatul Român nu a avut mandat din partea mai multor societăți comerciale cuprinse în anexa la contractul în cauză, care sunt membre ale Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice din România, respectiv SC G. SA Miercurea Ciuc, Centrala Electrică de Termoficare SRL Brașov, SC A. Trotuș SA Comănești, SC B.S.E. SA Cluj, SC F.S. SRL Câmpina, iar pârâtul Ministerul Muncii nu și-a îndeplinit obligația de a verifica aceste aspecte înainte de înregistrare.

De asemenea, au arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, în sensul că semnatarii contractului nu au făcut dovada că unitățile pe care le reprezintă dețin un număr de angajați mai mare decât jumătate din numărul total de angajați din sectorul de activitate. Nu în ultimul rând, reclamantele au invocat încălcarea dispozițiilor art. 143 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 privind conținutul dosarului întocmit în vederea înregistrării contractului colectiv de muncă.

Au menționat că s-au adresat pârâtului Ministerul Muncii în vederea anulării înregistrării contractului, fără însă ca acesta să dea curs solicitării, apreciind că au fost vătămate nu doar drepturile organizațiilor reprezentative reclamante, ci și cele ale salariaților și ale cetățenilor consumatori de servicii comunitare, întrucât aplicarea contractului colectiv de muncă unităților din sector va avea drept consecință disponibilizări de personal și creșteri de prețuri ale serviciilor comunitare prestate. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de împrejurarea că nu este parte în contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate, ci doar depozitar al acestuia, și nu are atribuții în alegerea echipelor de negociere, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A anexat întâmpinării documentația administrativă ce a stat la baza înregistrării contractului colectiv de muncă.

Pârâtele Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice, Federația Patronatul Român și Federația Sindicatelor din Transporturi, Transloc și Servicii Publice "A. - România" au formulat la rândul lor întâmpinări în cauză, prin care au invocat o serie de excepții, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția lipsei calității de reprezentant a acestora, pe motiv că nu au făcut dovada împuternicirii scrise din partea membrilor organizațiilor pentru promovarea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei federație patronală, pe motiv că hotărârea judecătorească prin care a fost constatată reprezentativitatea acesteia a fost pronunțată de o instanță necompetentă, precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă, față de împrejurarea că reclamantele nu au argumentat existența cazului bine justificat și a pagubei iminente, dar și pe motiv că o atare solicitare nu își găsește temei legal în dispozițiile Legii nr. 62/2011.

Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de anulare a înregistrării contractului colectiv de muncă.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1183 din 2 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi, Transloc și Servicii Publice "A. - România"; a anulat înregistrarea contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și de utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419 din data de 04 decembrie 2012; a respins ca nefondată cererea de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă; a obligat pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamante, în sumă de 201,075 lei fiecare și a respins în rest pretențiile formulate cu acest titlu.

Excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantelor, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, precum și excepția inadmisibilității cererii de suspendare pentru lipsa temeiului legal au fost respinse ca nefondate în ședința publică de astăzi, 02 aprilie 2013, pentru motivele arătate în partea introductivă a prezentei, în timp ce excepția inadmisibilității cererii de suspendare pentru neîndeplinirea cerințelor legale privind cazul bine justificat și paguba iminentă a fost calificată ca fiind o apărare pe fondul acestei cereri.

Instanța de fond a reținut că reclamantele, în calitate de organizații reprezentative la nivelul sectorului de activitate, sunt părți îndreptățite să participe la negocierea contractului colectiv de muncă, astfel că neinvitarea lor la negocierile derulate de organizațiile pârâte constituie, potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, motiv de neînregistrare a contractului încheiat în atare condiții. Sub acest aspect, pârâții au invocat în apărare faptul că reprezentativitatea Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice din România ar fi fost constatată de o instanță necompetentă, împrejurare ce nu a fost însă reținută și analizată în acest cadru procesual, în condițiile în care hotărârea judecătorească în discuție a rămas definitivă și irevocabilă, competența instanței care a pronunțat-o fiind susceptibilă a fi repusă în discuție eventual într-o cale extraordinară de atac, iar nu în litigiul de față.

În ce privește îndeplinirea formalităților de asigurare a opozabilității hotărârilor judecătorești de constatare a reprezentativității organizațiilor reclamante față de ceilalți parteneri de dialog social, prima instanță a reținut că art. 221 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, nu instituie nicio obligație în sarcina organizației care solicită constatarea reprezentativității sale. Fiind vorba despre un scop de interes public, acela al realizării evidenței organizațiilor reprezentative, instanța este cea ținută a îndeplini obligația de comunicare, din oficiu, de îndată ce hotărârea în cauză a devenit irevocabilă. Prin urmare, reclamanta Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice S. nu poate fi sancționată pentru neîndeplinirea unei obligații care nu îi incumbă.

Referitor la dispozițiile art. 53 și 74 din lege, în conformitate cu care, anterior depunerii la instanță a dosarului pentru obținerea reprezentativității, organizațiile sindicale și patronale vor depune o copie scrisă și una în format electronic a respectivului dosar la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care îl va afișa pe pagina de internet a instituției, alături de orice alte informații cu privire la reprezentativitate puse la dispoziție de organizațiile în cauză, Curtea a reținut că scopul instituirii acestor obligații este acela de a da celor interesați posibilitatea să intervină în procesul inițiat pentru constatarea reprezentativității, iar nu de a face public faptul că organizațiilor respective li s-a constatat reprezentativitate, pentru simplul motiv că operațiunile în discuție sunt anterioare pronunțării hotărârii judecătorești.

Cât privește împrejurarea că anunțul privind intenția de demarare a negocierilor colective a fost publicat pe pagina de internet a inițiatoarei Federația Patronatul Român, o asemenea modalitate de publicitate nu satisface cerințele art. 140 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora anunțul se transmite în scris tuturor părților îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă, iar primirea se confirmă de asemenea în scris. S-a invocat și faptul că reclamantele aveau obligația de a iniția ele-însele negocierile colective, însă față de prevederile art. 129 alin. (3) și 4 din Legea nr. 62/2011, judecătorul fondului a reținut că acesta este un drept al organizațiilor reprezentative, iar nu o obligație, drept a cărui neexercitare nu atrage pierderea calității de parte îndreptățită a participa la negocieri și nu înlătură obligația corelativă a organizației care demarează procedura de a comunica anunțul în acest sens.

A mai reținut că nelegalitatea înregistrării contractului colectiv de muncă încheiat în urma unor negocieri la care nu au fost invitate toate entitățile îndreptățite nu este condiționată de culpa organizației care a inițiat negocierile sau a ministerului care a realizat înregistrarea. Prin urmare, a apreciat că nu este relevant faptul că omisiunea îndeplinirii formalităților de asigurare a opozabilității reprezentativității organizațiilor reclamante i-a pus pe pârâți în imposibilitate de a le invita pe acestea la negocieri și de a verifica îndeplinirea condiției prevăzute de art. 140 alin. (1) din Legea nr. 62/2011.

De vreme ce reclamantele și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite a participa la negocieri, iar împrejurarea că nu le-a fost transmis anunțul privind intenția de începere a negocierilor colective nu este contestată, față de dispozițiile art. 140 alin. (2) din lege, prima instanță a reținut că, independent de orice culpă, actul administrativ al înregistrării contractului este în mod obiectiv nelegal.

Cât privește vătămarea cauzată reclamantelor prin înregistrarea contractului colectiv de muncă cu încălcarea prevederilor art. 140 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, aceasta este indiscutabilă, fiindu-le afectat însuși dreptul de a participa la negocieri, de a reprezenta astfel interesele membrilor lor, în exercitarea scopului și a obiectivelor pentru care au fost constituite, și, eventual, de a paraliza înregistrarea contractului și efectele ce decurg din înregistrare, atâta timp cât aceasta este condiționată, potrivit art. 146 alin. (1) lit. c) din lege, de acordul tuturor părților care au participat la negocieri asupra clauzelor contractuale.

Cât privește condiția stipulată de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, instanța de fond a reținut că, potrivit Statutului Federației Naționale a Patronatelor Serviciilor Publice din România, Asociația pentru Servicii Energetice din România - A. este membră a organizației patronale reclamante, astfel că angajații unităților din această asociație nu pot fi luați în calcul în verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011. Mai mult decât atât, a constatat că parteneriatul dintre Federația Patronatul Român și A. nu este datat, nefiind făcută dovada faptului că a fost încheiat anterior demarării negocierilor colective, iar președintele A. a participat la prima ședință de negocieri, din data de 26 noiembrie 2012, ca persoană împuternicită să reprezinte Federația Patronatul Român, însă în calitate de director R., iar nu ca reprezentant al asociației, așa cum reiese din tabelul de prezență.

S-a reținut așadar că parteneriatul invocat de pârâți nu poate fi luat în considerare în dovedirea îndeplinirii cerinței legale analizate, astfel că și din această perspectivă înregistrarea este nelegală, numărul angajaților unităților membre ale organizației patronale semnatare a contractului și al partenerilor acesteia R. și M. nedepășind jumătate din numărul total de salariați din cadrul sectorului, iar vătămarea suferită de reclamante rezidă în aceea că s-au creat premisele extinderii la nivelul întregului sector de activitate a efectelor unui contract colectiv de muncă nereprezentativ, potrivit legii. Referitor la solicitarea de suspendare a efectelor înregistrării contractului colectiv de muncă, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile existenței unui caz bine justificat și necesității prevenirii unei pagube iminente. Or, în speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită. Astfel, reclamantele au argumentat paguba iminentă prin aceea că membrii lor, care nu au fost reprezentați la negocierile colective, pe de o parte sunt lipsiți de o bază de negociere a contractelor colective de muncă la nivel de unitate, iar pe de altă parte ar putea fi obligați prin contractul încheiat, ale cărui efecte pot fi extinse la nivelul întregului sector de activitate.

Judecătorul fondului nu a putut primi aceste susțineri apreciind că nimic nu le împiedică pe reclamante să achieseze la contractul încheiat la nivel de sector de activitate, pentru a-și constitui astfel o bază de negociere, iar în ce privește extinderea efectelor contractului asupra tuturor unităților din sector, aceasta intervine, potrivit art. 143 alin. (5) din Legea nr. 62/2011, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale, cu aprobarea Consiliului Național Tripartit, în baza unei cereri adresate de semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial, pretinsa pagubă iminentă nefiind așadar cauzată de înregistrarea contractului, ci de actul administrativ subsecvent, reprezentat de ordinul ministrului, a cărui suspendare poate fi cerută în condițiile Legii nr. 554/2004.

Recursul exercitat în cauză Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice și pârâtele Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi, T. și Servicii Publice "A. România", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea recursului, recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a criticat soluția instanței de fond sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive a acestei instituții, arătând că aceasta nu este parte semnatară a contractelor colective de muncă, ci doar instituția care, potrivit legii, ține evidența acestora.

A mai învederat că ministerul nu are atribuții în ceea ce privește îndeplinirea formalităților de invitare la negocieri a părților îndreptățite, ci doar de a verifica conținutul dosarului și îndeplinirea condițiilor de înregistrare a contractului colectiv de muncă, fapt ce a fost respectat de către instituția recurentă. De asemenea, a arătat că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a respectat prevederile art. 143 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social, republicată, la dosarul de înregistrare a contractului colectiv de muncă fiind depuse toate actele prevăzute de legea invocată, precum și toate dovezile privind îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru înregistrarea contractului colectiv de muncă.

Recurentele - pârâte Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi, T. și Servicii Publice "A. România" au adus, în esență, aceleași critici sentinței recurate. S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a anulat înregistrarea unui contract care a intrat în circuitul civil și în baza căruia membrii pe care îi reprezentă și-au negociat contractele colective de muncă la nivel de unitate. Totodată, în mod greșit instanța de fond a apreciat că la data de 08 noiembrie 2012, data inițierii negocierii, reclamantele erau părți îndreptățite să negocieze contractul colectiv de muncă, susținând că la această dată ele nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege.

Față de neîndeplinirea de către reclamante a cerinței de formă pentru opozabilitatea față de ceilalți parteneri de dialog social a actelor care, potrivit Legii nr. 62/2011, conferă statutul de partener social abilitat să își reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituționalizat, sancțiunea nu poate fi decât inopozabilitatea actelor respective. Cu alte cuvinte, reclamantele nu se pot prevala de drepturile izvorâte din acestea față de celelalte organizații patronale și sindicale corespondente care au negociat și încheiat un contract colectiv de munca și nici nu pot imputa depozitarului că nu a verificat, anterior înregistrării, îndeplinirea condițiilor procedurale prevăzute de lege.

Prin urmare, în speță, neparticiparea reclamantelor la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de sector de activitate s-a datorat exclusiv culpei lor prin aceea că nu și-au făcut opozabile actele de reprezentativitate și, implicit, intenția de a iniția ori participa la o eventuală negociere colectivă la nivel de sector de activitate. Considerentele și soluția instanței de recurs. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice S., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Patronatul Român, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice "A." România, anularea înregistrării din 04 decembrie 2012 a Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe 2013 - 2014, precum și suspendarea efectelor acestei înregistrări până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea acestei cereri, admițând în parte acțiunea, a dispus anularea înregistrării contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și de utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe anii 2013 - 2014, înregistrat la MMFPS - SDS sub nr. 59419 din data de 04 decembrie 2012. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi, Transloc și Servicii Publice "A. România". Ulterior, la data de 02 iunie 2014, recurentul Ministerul a depus la dosar o notă, prin care a arătat că recursul a rămas fără obiect, ca urmare a reînregistrării la data de 12 septembrie 2013 a Contractului colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe 2013 - 2014. Astfel, a învederat faptul că prin adresa DDS din 26 mai 2014, Ministrul Delegat pentru Dialog Social a comunicat Direcției Juridice, Contencios și Legislația Muncii, Direcția Dialog Social din cadrul instituției recurente că,

urmare a adresei din 12 septembrie 2013 prin care au fost eliminați operatori din Anexa nr. 3 - Lista unităților în care se aplică contractul colectiv de muncă, nemaifiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 de a fi înregistrat la nivel de sector de activitate, Contractul colectiv de muncă la nivelul sectorului de activitate "Servicii comunitare și utilități publice, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare și de protecție a mediului" pe 2013 - 2014 a fost reînregistrat la nivel de grup de unități sub nr. 59419 din 12 septembrie 2013. Față de aspectele învederate, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, ca urmare a reînregistrării contractului colectiv de muncă, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de către recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, și anume adresa din 26 mai 2014, precum și Precizările înregistrate din 12 septembrie 2013. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Federația Sindicatelor din Servicii Comunitare de Utilități Publice și Federația Sindicatelor din Transporturi, T. și Servicii Publice "A. România" împotriva Sentinței nr. 1183 din 2 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantele Federația Națională a Patronatelor Serviciilor Publice din România și Federația Națională a Sindicatelor din Serviciile Publice - S., ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN