ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1410/2015

Asupra cauzei penale de

față;

În baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55/PI

din 9 iunie 2015 Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnata L.V.

în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. împotriva executării

dispozițiilor Deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunțate de

Curtea de apel Oradea în Dosarul nr. 3474/271/2010, obligându-o la cheltuieli

judiciare către stat.

S-a

reținut, în esență că petenta condamnată L.V. prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea la data de 07 mai 2015 a formulat contestație la

executare împotriva Deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunțată de

Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3474/271/2010.

S-a reținut

că, la termenul din data de 09 iunie 2015 apărătorul ales al petentei

condamnate L.V. a precizat contestația formulată în sensul că, a înțeles că

conteste executarea Deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunțate de

Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3474/271/2010, că temeiul de fapt al

contestației îl constituie existența unei nelămuriri cu privire la hotărârea

care se execută precum și a unei împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 317/A

din 23 aprilie 2015 pronunțate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3474/271/2010.

Detaliind motivele de fapt ale contestației formulate apărătorul ales al

petentei condamnate a considerat că decizia atacată nu este legală și temeinică

deoarece rechizitoriul emis în 17 februarie 2010 de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 1875/P/2008 nu este nici semnat și nici

asumat, că rechizitoriul privește aceleași fapte ca și cele cu care instanța a

fost sesizată în dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată, că nu există

nicio bază legală pentru condamnarea contestatoarei, iar aceasta conduce la

existența unei împiedicări la executarea hotărârii. Deopotrivă, s-a mai arătat

că privarea de libertate a petentei contestatoare nu este legală și că nu este

respectat principiul protejării persoanei împotriva arbitrariului, fiind încălcat

și principiul legalității; temeiul de drept al contestației îl constituie

dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a

reținut că, contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter

jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a

hotărârii penale definitive, în cursul executării sau chiar după ce s-a

executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia.

Deopotrivă,

s-a apreciat că contestația contra executării hotărârii penale poate fi

formulată în cazurile explicit și limitativ prevăzute de art. 598 C. proc. pen.,

fiind o modalitate de înlăturare sau de modificare a pedepsei, fără însă a

putea fi analizate ori reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de

instanțe la momentul soluționării cauzei.

S-a constatat

că niciunul dintre motivele de fapt invocate în susținerea contestației la

executare nu se încadrează în vreuna dintre cele două ipoteze prevăzute de art.

598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. Astfel, netemeinicia hotărârii de

condamnare, lipsa de bază legală a acesteia, caracterul arbitrar al privării de

libertate, caracterul nelegal al privării de libertate nu constituie incidente

relative la executarea Deciziei penale nr. 317/A din 23 aprilie 2015 pronunțată

de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 3474/271/2010.

Prin aceste

motive de contestație s-a apreciat că se tinde la repunerea în discuție a

situațiilor de fapt și de drept ce au intrat în puterea lucrului judecat

urmărindu-se anularea hotărârii definitive de condamnare pronunțate (astfel cum

s-a și solicitat de avocatul ales al petentei contestatoare) ceea ce atrage

inadmisibilitatea contestației la executare.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat contestație, condamnata L.V., solicitând admiterea

acesteia, anularea mandatului de executare iar, pe fond, admiterea contestației

în anulare.

Totodată, a

formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale și a solicitat constatarea

neconstitutionalitătii dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Concluziile

apărătorului ales al condamnatei și reprezentantul Ministerului Public au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri urmând a nu mai fi

reluate.

Analizând

cererea condamnatei L.V. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

modificată și republicată, Curtea

Constituțională decide

asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești privind

neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a

litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate

fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de

judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror îri fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. Astfel,

o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate poate fi primită atunci când îndeplinește condițiile

peremptorii de admisibilitate anterior menționate.

Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o

decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din

interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al

Legii nr. 47/1992 modificată și republicată rezultă că pentru sesizarea Curții

Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite

cumulativ următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu

aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial, excepția

să aibă ca obiect neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare și norma vizată de

excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca

fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un

incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de

neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul

cererii.

Stabilirea

acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței

excepției, în raport cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care

decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal,

respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Dacă cerința

relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o

are în cadrul rezolvării acestui litigiu, pe cale de consecință, este

irelevantă situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură

cu cauza în care a fost invocată.

Totodată,

potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 modificată și republicată, Curtea

Constituțională se pronunță

numai asupra

constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea

modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă

că sesizarea Curții Constituționale este admisibilă numai în măsura în care,

prin excepția invocată, se solicită constatarea neconstituționalității unei

prevederi dintr-o lege, iar nu și atunci când se tinde la modificarea și

completarea acesteia, aspect care este de competența exclusivă a Parlamentului,

ca unică autoritate legiuitoare, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituția

României.

Or, în speță,

excepția ridicată de petent tinde la completarea legii procesual penale în

sensul că art. 598 alin. (1) C. proc. pen., nu reglementează eroarea judiciară,

privarea de libertate, printre cazurile contestației la executare și prin

urmare nu se garantează principiul dreptul la libertate și siguranță, aspect ce

excede competenței funcționale a Curții Constituționale, astfel cum este

prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, cum de altfel, s-a

stabilit în jurisprudența instanței de contencios constituțional ( în acest

sens, Decizia nr. 152 din data de 12 octombrie 1999, publicată în M.O. nr. 3/2000;

Decizia nr. 6 din data de 18 ianuarie 2000 publicată în M. Of nr. 127/2000;

Decizia nr. 393/1997, publicată în M.Of. nr. 143/1998; Decizia nr. 63/1998

publicată în M. Of. nr. 195/1998).

Față de aceste

considerente, Înalta Curte în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992,

republicată, va respinge ca nefondată, cererea formulată de condamnata L.V.,

privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstitutionalitate a

prevederilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., constatând că excepția este

inadmisibilă.

Referitor la contestația

formulată, Înalta Curte, constată că aceasta este nefondată pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Având în

vedere că, contestatoarea L.V. și-a întemeiat contestația la executare pe

dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. care pot fi invocate și

reținute numai atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea

care se execută sau vreo împiedicare la executare, se apreciază că, în mod

corect prin hotărârea atacată s-a constatat ca, practic, pe calea contestației

la executare se tinde, la repunerea în discuție a unor situații de fapt și de

drept care au intrat în puterea lucrului judecat, hotărârea contestată neputând

fi

schimbată sau modificată, aceasta beneficiind de o prezumție de legalitate și

temeinicie.

Drept urmare,

va respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnata L.V. împotriva

sentinței penale nr. 55/PI din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga

contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondată, cererea formulată de condamnata L.V., privind sesizarea Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 598 alin.

(1) C. proc. pen., constatând că excepția este inadmisibilă.

Cu apel în

termen de 48 de ore de la pronunțare.

Respinge, ca

nefondată, contestația formulată de condamnata L.V. împotriva sentinței penale nr.

55/PI din data de 9 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

contestatoarea condamnată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 octombrie 2015.