ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3536/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iulie 2011, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor solicitând anularea documentelor constatatoare din 13 mai 2011 și suspendarea executării acestor acte. Prin încheierea de ședință din 21 decembrie 2011, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza instanței în vederea repartizării pe o secție civilă.

Prin sentința civilă nr. 4529 din 9 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4428 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a, a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei capacității procesuale a Direcției Generale Logistică și a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată, invocând art. 304 C. proc.

civ. II. Decizia instanței de recurs 1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu. Astfel, instanța constată că recurenta-reclamantă, deși a fost legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și cu timbru judiciar de 0,15 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de SC M. SRL Bacău împotriva sentinței civile nr. 4428 din 2 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2014.